Ma gandeam recent la unele “standarde” de ultima ora ale firmelor IT din tara. Criteriile de selectie a angajatilor sunt extrem de “obiective” astfel ca daca pentru o firma esti un angajat bun, alte interviuri te pot considera un failure. Cum e posibil asa ceva? Criteriile tehnice de selectie tin de bucataria proprie si de viziunea catorva din angajati care se considera mai “alesi”.
Acum 7 ani in dialogul cu un programator cu mare experienta, care intr-adevar avea niste realizari autentice in lumea software-ului din acea vreme m-a intrebat: “care consideri tu ca este master pieces-ul tau”. Am incercat sa insir cateva proiecte si contributia mea la realizarea lor, eram foarte incantat de experienta pe care o aveam trecand prin niste firme care la acea vreme faceau nota. Spre surprinderea mea, am primit un raspuns mai putin entuziast decat incercat sa obtin. “Pana acum ai fost doar developer, contributia ta la toate proiectele nu a fost una importanta”. Desigur ca remarca m-a socat, pentru ca stiam ca lucrasem pe niste proiecte bune, proiecte invidiate de multi. Am inteles atunci ca poti contribui cu adevarat la crearea propriului master piece, doar cu o conditie – sa detii capacitatea teoretica(si daca ai putin talent si ravna de a studia non-stop, cunostiintele tehnice se pot dobandi), sa fii in pozitia de a conduce un proiect si de a-ti pune amprenta decisiv pe elementele fundamentale ale unor proiecte, atunci totul se indreapta spre telul dorit. Sigur ca obiectivul a devenit unul foarte important astfel incat am cautat o posibilitate sa imi pun teoria in practica pt ca detineam o viziune destul de buna, astfel am cautat locul in care mi se da voie sa pun amprenta proprie.
Odata ce acest obiectiv al realizarii master piece-sului a fost atins, visul ascensiunii pe treptele succesului a continuat. Evident ca software-ul este unul dintre domeniile cu rata cea mai accelerata de progres, astfel ca domenii ca medicina pot concura doar cu viteza de dezvoltare a IT-ului, asadar surprize la tot pasul. Ceea ce anumite firme considera ca very strong expertise, alte firme considera ca mediocritate – si aici nu vorbesc despre firmele mici lipsite de semnificatie(desi am intalnit in unele firme mici persoane mult mai capabile decat in firmele mari). Fiecare firma considera important si fascinant ingredientele propriei lor retete si nicedecum reteta altei firme. S-au intrebat vreodata acesti mari “maestrii ai softului”, de ce alti “maestrii” de la alte firme le neaga realizarile?












