Un pas spre Infinit

De ce sa iert? Care este sensul iertarii? O noua doctrina crestina inutila? O noua sarcina emisa de Cler? Daca decid sa iert pot realmente sa iert orice? Cand pot fi sigur ca am iertat?

Subiectul iertarii este unul dramatic din doua motive fundamentale. Primul motiv este legat de ratiunea iertarii, daca exista un argument particular pentru situatii caracteristice sau daca exista unul universal. Al doilea este legat de imposibilitatea iertarii unor greseli facute de cineva datorita gravitatii excesive, datorita daunelor de dimensiuni care depasesc limitele in care poate fi iertat.

Read the rest of this entry »

 Justitia si curajul

Peisajul vietii contemporane reflecta nuante complementare justitiei in sensul pur al acestuia. Tribunalele care sunt emblema dreptatii dovedesc incapacitatea naturii umane de a se comporta in interiorul limitelor corectitudinii, pervertind sensul acesteia in mod dramatic.

Justitia este instrumentul care echilibreaza si reechilibreaza comportamentul social, este masura cu care se apreciaza actiunile ca fiind juste sau injuste. Sensul fundamental este sinonim cu dreptate, corectitudine. Cadrul de referinta care ofera un suport definirii justitiei este constiinta comuna si constiinta Divina.

Constiinta comuna este ansamblul similitudinilor sociale, suma sentimentelor asemanatoare care se manifesta in constiintele individuale, care determina la randul ei o „solidaritate mecanica” specifica societatilor simple, arhaice. Pe masura ce evolueaza, societatile se confrunta cu fenomenul cresterii gradului de diferentiere sau individualizare.

Constiinta Divina este ansamblul gandirii si sentimentelor revelate pe parcursul istoriei interactiunii dintre om si Dumnezeu. Constiinta Divina Suprema se ridica peste constiinta comuna – fiind defapt sursa pura a corectitudinii, ea fiind neoscilabila, in contrast cu constiinta sociala care se formeaza ca un numitor comun al constiintelor individuale.

Curajul este elementul activ al virtutilor cardinale, daca prudenta are ca mecanism de baza viziunea asupra desfasurari unei actiuni viitoare si a rezultatului final, cumpatarea – capacitatea de a cenzura sau limita tendintele care pot produce dezechilibre, curajul vine ca element motric care materializeaza, transpune in practica.
Curajul este o capacitate de infruntare a tendintelor contrare intr-un anumit context, o energie dinamica care asigura si alimenteaza reusita actiunilor, este practic un propulsor care determina urmarirea unui obiectiv de indeplinit pana la finalizarea acestuia.

Aceste virtuti asigura integritatea persoanei, ca si crestini suntem pusi in fata acestei provocari de a ne imbraca personalitatea cu acestea.

Daca Prudenta este capacitatea de a ne programa activitatile prin viziunea asupra finalului lor, cumpatarea este o virtute care completeaza pe prima prin filtrarea actiunilor care se incadreaza standardului propus.

Cumpatare – “Simt al masurii; sobrietate; austeritate”. In prezent sensul de baza al cumpatarii este legat de consumul de alcool, in schimb in perioada in care a fost inclusa in categoria virtutilor cardinale, intelesul fundamental se axa pe limitarea tuturor placerilor, prin “sa nu mergi mai departe decat este potrivit”.

Societatea moderna isi fundamenteaza standardul de viata pe placeri, sex, droguri, alcool, moda, shooping fara limite. Lipsa de cumpatare duce la o dependenta de placeri, o capacitate de a rationa lucrurile scazuta, lipsa proceselor de constiinta, depresii – in alte cuvinte o vita dezechilibrata.

Marile vedete ale filmului(Heath Ledger), muzicii(Britney Spears) contemporane care au crezut ca eliminarea cumpatarii este apogeul vietii, au ajuns in schimb la tentative de sinucidere, finalizate sau nu cu moartea acestora.

Limitarea rationala, este si o notiune biblica, viata Lui Isus fiind un model puternic de cumpatare, dar totodata un model de viata frumos, marcat de implinire.

Prin prudenta ne dezvoltam o deprindere de a cantari actiunile pe care le facem  - prin prisma viziunii actiunii terminate, in schimb cumpatarea este criteriul de cenzura, de stabilire a limitelor in tot ceea ce facem. Este extrem de important sa stim sa ne cenzuram dorintele care sunt incorecte si sa fixam bariere tuturor dorintelor, satisfactiilor care pot degenera, cauzand un efect nedorit.

Motto:”Daca intentionezi sa devii crestin, iti atrag atentia ca te angajezi la ceva ce te va solicita in intregime, gandirea ta si tot ce esti.”

C.S.Lewis in “Crestinismul redus la esente” remarca 4 virtuti si anume PRUDENTA, CUMPATAREA, JUSTITIA SI CURAJUL pe care le numeste cardinale datorita caracterului lor pivotal. Desigur Lewis nu este singurul care defineste un grup de virtuti pivotale. Petru in a 2-a epistola a sa vede o legatura determinanta intre CREDINTA, FAPTA, CUNOSTINTA, INFRANARE,RABDARE,EVLAVIE,IUBIRE. Aceste grupuri de virtuti sunt stalpi de baza in viata unui crestin, avand rol de formare si sustinere a unui caracter integru, bine definit.

Prudenta – “Care prevede eventualele consecinte, orientându-se bine în mediul înconjurator; care actioneaza luând toate masurile de precautie; prevazator; precaut; circumspect”. Lewis defineste prudenta ca fiind “simtul practic obisnuit, efortul de a gandi ce faci si care este rezultatul probabil”.

Crestinismul este un lucru extrem de serios – cu toate ca din comportamentul multora se poate deduce contrarul. Lewis exprima aceasta in modul urmator:”Daca intentionezi sa devii crestin, iti atrag atentia ca te angajezi la ceva ce te va solicita in intregime, gandirea ta si tot ce esti.” Datorita responsabilitatii si consecintelor actiunilor unui crestin – acestea trebuie calibrate cu maxima atentie. Poate unii vor spune: “…dar asta este prea solicitant prea lipsit de frumusete, de bucuria vietii!”. Paradoxul crestinismului se manifesta prin faptul ca elementele evident plictisitoare, cauzatoare de stress, in esenta nu sunt astfel, defapt intreg crestinismul poate fi catalogat cu aceste calificative, dar datorita existentei Lui Hristos ca centru de gravitatie al intreg sistemului, crestinismul capata un alt sens, este o proiectie a unei alte lumi cu o oranduire diferita, un sistem de valori diferit.
Read the rest of this entry »

Isus in pilda talantilor pune in contrast conceptele de rasplata si pedeapsa asezandu-le intr-un context al sarcinilor pe care le avem ca si crestini. Desigur ca intre oameni exista diferente la nivel de abilitati, in schimb pentru Hristos elementul esential este legat de atitudinea vizavi de aceste calitati pe care le avem.

Pavel compara comunitatea crestina cu un trup in care fiecare isi are un rol, o functie bine definita, iar rolul fiecaruia este armonizat cu al celorlalti. Conceptul de trup aduce totodata si elementul de functionalitate a acestora. Daca fiecare avem un rol pe care nu il indeplinim – rezulta in mod evident ineficienta intregii structuri. Obiectivul acestei forme este modelarea caracterului fiecaruia astfel ca perfectionarea personalitatii noastre sa fie un proces neintrerupt, sprijinit de Isus care este fondatorul si sustinatorul trupului. Read the rest of this entry »

Fiecare din noi poate fi caracterizat pornind de la analiza activitatilor zilnice, de la cuvintele rostite,de la suma ideilor care ne-au invadat creierul, de la cercul de prieteni. Deoarece introspectia pentru un crestin este un fapt obligatoriu – incercam sa imi creez o imagine obiectiva vizavi de cine sunt, unde sunt in raport cu Hristos, unde sunt in raport cu lumea, cum ma raportez la mine insumi, cum ma raportez la societate, la cercul de prieteni.

Intr-o incercare rapida de a sonda opinia majoritatii despre introspectie am gasit cateva elemente care reprezinta o bariera in realizarea acesteia.
Dificultatea unei astfel de analize survine din mai multe motive,

-primul motiv este legat de faptul ca nu am fost educati sa ne introspectam, pentru multi pare un concept inafara sferei crestinismului, un concept sofisticat menit sa ne abata de la o gandire evanghelica.

Read the rest of this entry »

Un simplu experiment – pentru ca tot sunt la moda filmele cu teleportari in spatiu si timp putem sa facem o incursiune in anul 1850 spre exemplu intr-o comunitate crestina din orasul X. In urma analizei situatiei din acea perioada si acel cadru social, cultural, economic,politic – liderul comunitatii decide ca intalnirile sa nu aiba loc pe durata weekendului din cauza regimului milatar din acea perioada – considerand ca astfel pot fi evitate dificultatile. Sa facem un pas mai departe reintorcandu-ne cu 100 de ani mai tarziu, in acelasi oras tot in cadrul comunitatilor crestine. Intre timp regimul militar a fost schimbat astfel ca libertatea a fost restaurata deci intalnirile pot avea loc in orice zi a saptamanii in functie de preferinte. E uimitor faptul ca intalnirile au loc tot in timpul saptamanii nepermitandu-se de catre liderii crestini sa se fixeze pe durata weekendului deoarece parintii spirituali cu 100 de ani inainte stabilise acest fapt, ba mai mult cei care incercau sa stabileasca intalniri pe durata weekendului erau considerati nesupusii dogmei.
Formele sunt menite sa ofere un cadru de desfasurare a spiritualitatii si nu sa fie o piedica impotriva manifestarii acesteia. Formele sunt create intr-un anumit cadru favorizand manifestarile spirituale, dar odata ce ele isi pierd semnificatia lor temporara ele devin inutile chiar dimpotriva devim un obstacol. Putem deosebi aici doua categorii de forme : forme pure si forme temporare. Formele pure sunt formele instaurate de biserica primara si ele trebuie sa ramana dealungul anilor neputand fi eliminate. Formele temporare au ca si obiectiv de baza creerea unui cadru de manifestare spirituala dar care spre deosebire de cele pure isi pierde sensul odata cu schimbarea contextului istoric, cultural, economic,politic al vremii. Cina este o forma pura instaurata de Isus Hristos ea neputand fi eliminata deoarece semnificatia spirituala cat si forma de manifestare sunt inseparabile. Pe cand in exemplul anterior odata cu trecerea timpului forma si-a pierdut semnificatia in schimb cei care au transmis forma au separat-o de semnificatia initiala lucru care a denaturat puritatea gandirii crestine si desigur au absurdizat imaginea crestinismului.

Read the rest of this entry »

Abraham Maslow propunea in 1943 in articolul “A Theory of Human Motivation” o teorie care explica conditiile care confera fiintei umane un cadru de motivare si functionare optima. Maslow in studiul sau a pornit de la analiza unor persoanlitati ca si Albert Einstein, Jane Addams, Eleanor Roosevelt, si Frederick Douglass.

Desigur ca dealungul anilor de cand teoria sa a fost elaborata a devenit un reper de baza in randul oamenilor de stiinta. Problema se pune vizavi de posibilitatea de integrare si aceptare a acestei teorii in randul crestinilor, este ea pentru noi o reprezentare demna de luat in cosiderare sau nu?

Read the rest of this entry »