Watchman Nee (倪柝聲 pinyin: Ní Tuòshēng;, 1903-1972) a fost un crestin de origine chineza si un lider al bisericii Chineze dealungul secolului XX. Nee devine crestin in 1920 la 17 ani si devine scriitor in acelasi an. In 1921 el intalneste un misionar britanic pe nume M.E. Barber care a exercitat o influenta puternica asupra acestuia.
Din lucrarile lui Nee amintim:
The Spiritual Man – CFP
The Church and the Work: Rethinking the Work – CFP
Spiritual Authority – CFP
Mystery of Creation – CFP
Gospel Dialogue – CFP
The King and The Kingdom of Heaven – CFP
Interpreting Matthew – CFP
“Come, Lord Jesus” – CFP
The Better Covenant – CFP
Aids to Revelation – CFP
The Overcoming Life – CFP, LSM
The Normal Christian Life – CLC, Kingsway Publications
The Normal Christian Church Life – LSM
The Breaking of The Outer Man and The Release of The Spirit – LSM
The Song of Songs – LSM
Opera sa cea mai impozanta ramane “The Normal Christian Life”(Viata crestina normala) ea reflecta viziunea teologica a sa asupra primei jumatati a cartii Romani, scriere pe care o consideram pivotul de baza al vietii crestine normale.
Teologia si viziunea lui Nee evidentiaza nota dominanta a gandirii asiatice focalizata in special pe HOW? nu pe WHAT? sau WHY? Datorita acestui pattern de gandire Nee considera, ca mult mai important decat motivarea cuiva sa devina crestin este sa ii arate cum poate sa se ridice la nivelul standardului de conduita crestina si totodata sa ii ofere un nou flux de viata o noua natura capabila de un comportament crestin. Gandirea non asiatica pune un accent mare asupra celor doua intrebari WHAT? sau WHY?(ce? si de ce?) iar HOW? (cum?) ramane in limitele evidentului,dar cum in matematica “evidentul” este defapt cel mai putin evident – ramane sa constientizam ca acelasi principiu ramane valabil si in stradania noastra de a ne defini un caracter crestin.
Falimentul vietii crestine ramane desigur o consecinta a neintelegerii mecanismului al parghiilor interiore, delimitarea zonelor si a fortelor care se exercita in noi, granitele dintre natura umana inclinata permanent spre rau, natura divina si primita de la Dumnezeu.
In viziunea lui Nee, natura umana originara actioneaza ca o forta gravitationala care exercita o atractie permanenta spre rau, rau exprimat in diferite moduri, fapt pe care noi il putem observa in lupta cu viciile noastre. O persoana cu inclinatii spre agresivitate dupa convertirea la viata crestina normala va simti o dificultate crescuta in a-si subordona pornirile, irascibilitatea, o persoana obisnuita cu o viata mai putin morala va constientiza in orice moment ca tendintele lui se exprima spre imoralita in ciuda eforturilor sale de franare. Incapacitatea noastra de a invinge aceasta natura este practic cauza care determina actiunile noastre in opozitie cu caracterul crestin. Succesele temporare ale noastre de a ne invinge viciile sunt niste zvacniri ale vointei, care reprezinta o victorie de scurta durata.
Succesul crestinului apare ca urmare a convertirii prin puterea data de Dumnezeu, care actioneaza ca si o forta gravitationala permanenta dar care isi exprima atractia in opozitia cu prima, totodata oferind potentialul de a iesi de sub tutela primeia.
Desigur ca specificul gandirii non asiatice care are tendinta de a elimina de la inceput orice teorie relativa la parghiile interne care compun si determina atitudinile noastre, va considera o aberatie viziunea lui Nee, in schimb cei care au incercat sa isi invinga viciile mai mult sau mai putin vizibile in exterior cunosc dificultatea, defapt in Romani cap 7 Pavel afirma dificultatea de a face ceea ce isi propunea, descriind astfel directiile diametral opuse de deplasare ale gandirii si comportamentului propriu zis, antiteza dintre ele.
Evident ca pentru o persoana sensibila la standardul de comportament si gandire specific unui caracter crestin integru, viziunea lui Nee va reprezenta o provocare la a patrunde mai mult cartea Romani, care in esenta nu este doar un manual autentic de teologie crestina ci si un curs de “mecanica interna”.
ciprians said
Mi-ai adus aminte de era Watchman Nee din viata mea – a fost o perioada f, plina! s-a tradus pana la urma Omul Spiritual?
romuluss said
Da asa e o perioada f plina a fost si pt mine – dar de ce sa nu se repete ?!
sau de ce sa nu fie permanent – doar tot suntem la cap viata crestina normala nu ?! Traducerea a aparut la editura Stephanus
http://www.stephanus.ro/shop.php?cos=15&ID=11567
pety said
Interesanta gandirea asiatica.
Imi place cum scrie W.N., cu toate ca in unele din operele sale se observa ori mici scapari, ori mici contradictii.
Circula in popor vorba ca “unii” si-au bagat coada prin operele sale. Ca “altii” au scris carti pe care W.N. nu le-a scris.
De exemplu, intr-o opera de-a sa(?) (Evanghelia lui Dumnezeu), introduce ideea de purgatoriu, care ar functiona in perioada celor 1000 de ani, pentru curatirea celor care nu si-au insusit corect evanghelia. El vorbeste despre “disciplinarea in imparatie” si “Gheena focului in imparatie”. Am indoieli serioase, stiindu-i cad de cat operele, ca aceasta ar fi conceptia sa.
In alta ordine de idei, am inceput sa citesc Omul Spiritual, scoasa de Editura Lampadarul de Aur.
W.N. numeste aceasta carte Manual de Psihologie Crestin.
M-a placut foarte mult opera lui W.N. Nu sunt de acord cu toate conceptele sale:
- de exemplu el spune ca eul trebuie sa moara, dar de fapt acest lucru nu se poate. Ca tot eul, persoana trebuie apoi sa aleaga, in cunostinta de cauza – atribut al eului, calea cea buna, ajutorul divin, soapta Duhului etc., etc.
Ar fi trebuit sa specifice clar ca e vorba de eul cel vechi, adica ceea ce suntem noi “in Adam”, de persoana dominata de dorinte, obiceiuri nagative, patimi, fantezii imorale etc.
Fain subiectul Romuluss.
Multumesc de idei.
romuluss said
Pety ai dreptate, nu tot ce a aparut publicat sub numele de W.N. apare ca o lucrare competenta,autentica, desigur majoritatea conceptelor el le-a predicat neramanand decat in memoria celor care l-au ascultat.
Pentru mine un rol important au avut comentariile pe romani, defapt [in contrast cu altii interpreti ai romanilor - chiar si f doxati] surprinde niste elemente extrem de importante. Oricum cred ca punctul focal al vietii crestine este biruinta.
Problema de baza e ca W.N. ca are o exprimare specifica conceptelor asiatice[trebuie interpretat in contextle spirituale, economice, culturale, politice ale vremii], se exprima[nu stiu cum era in realitate - dar ma refer la ce rezulta din scrieri] intrinsec – lasand oarecum multe detalii neclarificate. Oriucum schema in care isi defineste mecanismul interior – atractiile gravitationale etc, nu ofera decat o imagine partiala a sistemului lasand multe intrebari fara raspuns. Cred ca ar fi f util ca explicatiile lui sa fie preluate si rescrise[dar de persoane cu viziune corecta si nu desigur persoane non W.N.] pentru a putea oferi un view mai larg, fara asa multe detalii omise. Dar acesta desigur e un subiect larg.
pety said
Si pentru mine explicatiile pe Romani sunt printre cele mai reusite.
Mai cred si ca datorita excelentei lucrarii lui Watchman Nee au aparut intruziuni care sa afecteze coerenta lucrarilor sale.
In mare insa, esentialul este usor de inteles. El ofera obiectivari prin ilustratiile sale simple dar profunde in acelasi timp.
romuluss said
E f adevarat ca WN, pe de alta parte se exprima eligibil – pentru mine a fost un pas f mare spre intelegerea biruintei, doar ca ramane un element nerezolvat in viata; si anume chiar daca avem capacitatea de a iesi de sub tutela naturii adamice, totusi deciziile zilnice,cel rau, maturitatea isi spun cuvantul in ultima instanta, e defapt ca si la un copil intr-o casa ultraautomatizata – el tot o va administra intr-un mod incorect, la fel si la noi si tot vom ajunge intr-un haos si o ceata spirituala f densa
.
ciprians said
Viata crestina normala – aproape toata e subliniata si cu notite.
Chiar sunt interesat sa citesc Omul spiritual; l-a tradus si Lampadarul? intr-o vreme eram clientul lor.
Romi, ai Omul spiritual?
romuluss said
Am avut mai demult tot volumul de scrieri WN dar in maghiara, nu nu il am din pacate.
se poate comanda la :
Omul spiritual
romuluss said
M-ai tentat Cipri cu intrebarea despre carti – si am comandat viata crestina normala si omul spiritual
pety said
Buna alegere Romuluss.
Nu vei regreta.
Tin sa spun si eu ca am cartea “Viata Crestina Normala” subliniata aproape in totalitate, cu un set de 4 culori diferite.
Iar “Omul Spiritual” este o capodopera, un adevarat manual de psihologie crestina.
ciprians said
cu Nelu Tripon am inceput sa citesc W.Nee
romuluss said
Cand am citit pentru prima data omul spiritual [cred ca il citisem si in engleza si in maghiara] – definirea mecanismului spiritual intern – mi s-a parut la acel moment un lucru clar teoretic dar dpdv aplicativ nu am reusit sa imi delimitez la nivel de perceptie parghiile lui, deci inafara de romani – teoria lui mi-a scapat oarecum la partea de “seminar”
apropos – primesc in curand omul spiritual si viata crestina normala de la Stephanul
Vasile Ilas said
Am citit acum comentariile de mai sus. Si eu ader la literatura scrisa de Watchman Nee. Totusi cred ca un crestin ar trebui sa citeasca Omul spiritual dupa ce umbla mai multi ani cu Domnul altfel crde ca are ceea ce de fapt nu are.
V-as propune niste carti publicate de Curentul Vietii din Bucuresti, cum ar fi: Zdrobirea omului exterior si eliberare duhului, Biserica glorioasa, Taina lui Cristos. Acolo cred ca ar mai avea in stoc: Duhul cu duhul nostru de Witness Lee, Expeienta vietii si alta carte Cunoasterea vietii tot de Witness Lee. Cred ca sunt mai multe de Nee si Lee.
romuluss said
Ma bucur, ca va place literatura WN, o consider deosebita.
V-am moderat ultima parte pt a nu aparea detalii personale pe site.
Va multumesc de oferta.
Ovidiu Radita said
Pentru a intelege scrieriile lui W.Nee trebuie sa a-i revelatie,iar aceasta nu o primesti in mintea umana cazuta si corupta in gandirea ei,ci in duhul uman regenerat cu viata divina(vezi Ioan 3:1-6;1Cor 6:17).Scrieriile sale sunt bazate pe adevar biblic si nu teologie protestanta sau neo-protestanta.Ele sunt parte din tot ceea ce el a primit de la apostoli,reforma,Wesley,Darby,etc.Viziunea sa depaseste gandirea teologica,pentruca teologia nu are nimic comun cu revelatia divina, cu privire la Christos si biserica.Pentru a intelege vorbirea sa si scrieriile sale,m-ai intai trebuie sa vezi ce era in inima lui Dumnezeu in vesnicia trecuta(vezi Efeseni cap.1).Asadar,personal cred ca nu esti in masura sa dai un verdict asupra unui autor,m-ai ales caci incerci sa-ti exprimi ideiile teologice si filozofice.Biblia nu e teologie si nici filozofie;ea este suflarea(pneuma)divina,iar teologia si filozofia nu are nimic de-a face cu acesta pneuma divina.
romuluss said
Revelatia, este rezultatul initiativei Lui Dumnezeu de a comunica cu omul, nicidecum rezultatul unui efort uman, indiferent de calitatea sau cantitatea acestuia.
Revelatia nu este apanajul unor persoane speciale haruite de Dumnezeu. Desi am putea cataloga tipurile de har, spre exemplu harul pe care l-a avut Moise de a conduce poporul evreu pe tot acel traseu istoric, harul apostolic de a fi ales ca si apostoli intre cei 12 si multe altele – pot fi considerate ca si har specific irepetitibil. In schimb harul revelatiei pentru un crestin este un element disponibil pentru toti, pentru ca relatia cu Divinitatea transcendenta este una personala, de factura intima.
Harul vine si pe fundalul unei stari de disponibilitate la o relatie si supunere fata de Dumnezeu. Dumnezeu nu poate comunica cu cineva total inert dezinteresat. Comunicarea se realizeaza doar atunci cand exista receptor. De exemplu viata lui Moise a fost o pregatire pentru a putea sa inteleaga si sa se supuna glasului Lui Dumnzeu.
Sigur teologia lui WN nu este inafara cadrului biblic, specific teologiei apostolice. Nu as scoate-o din limitele a ceea ce poate fi inteles prin exegeza, in schimb sigur este un tip de teologie aparte, care aduce idei destul de revolutionare in raport cu restul interpretarilor biblice.
Datorita faptului ca multe dintre scrieri sunt puneri pe hartie a mesajelor prezentate de WN pe care orala, trebuie avut multa atentie pentru ca autorii manuscriselor au adus un aport personal cu care WN nu ar fi fost de acord. Omul Spiritual fiind singura scriere originala, restul sunt doar rememorari ale celor care au ascultat mesajele lui WN.
ovidiu radita said
Cand a m vorbit de revelatie nu m-am referit la ea intr-un mod exterior.Revelatia divina in epoca biserici este legata in totalitate de persoana a-tot-inclusiva a lui Isus Christos,iar aceasta persona este acum in duhul crestinului regenerat din Duhul divin(Galateni 1:12-16:Ioan 1:12-13).Asadar tot ceeace W.Nee a publicat are de-a face cu persoana a-tot-inclusiva a lui Christos,iar scrieriile lui nu sunt publicatii teologice.Inima lui W.Nee era focalizata in totalitate pe Christos si biserica,care biserica(ekklesia)este expresia vie a lui Christos pe acest pamant.Asadar,in tot ceeace el a scris nu e gandire asiatica si nici teologie.Tot ceea ce el a publicat,este aceasta revelatie a unei persoane a-tot-inclusive.
romuluss said
Teologia, in acceptiunea mea – este bazata exclusiv pe scrierile acceptate ca si revelatii divine la Conciliul de la Nicea. Sola Scriptura cred ca este o expresie rezonabila.
WN nu isi situeaza scrierile ca si un supliment al Bibliei ci o interpretare care rezulta din ea. Isi argumenteaza cu referinte Biblice sursele pe care isi dezvolta conceptele. Sunt de acord ca revelatia este la baza si ca scrierile sale sunt de o sensibilitate aparte, dar totul se intemeiaza pe o buna intelegere a Scripturii si o ramanere in cadrul hermeneutic al ei.
ovidiu radita said
As dori sa va spun,ca toata teologia are ca si baza conceptul uman,si nu are de-a face cu revelatia divina.As dori sa va intreb,ce teologie a avut Domnul Isus,si care a fost cadrul hermeneutic in vorbirea Sa?Daca cititi cun atentie Sola Scriptura(nu si cadrul teologig in care va aflati),veti realiza ca asa zisi teologi din acea epoca ,au fost incapabili sa inteleaga vorbire Domnului(vezi Marcu 6;Ioan 5;6;7;10;etc).Personal nu-mi place polemica,m-ai ales cand e vorba de Biblie,pentruca Biblia e vorbirea lui D-zeu,si nu teologie,hermeneutica,homiletica,etc.Prin remarcile mele,am dorit sa spun,ca WN a fost o persoana guvernata de viziunea cereasca,iar acesta viziune este Christos si biserica,ca si expresie vie lui Christos pe acest pamant,ceeace teologia este in afara acestei viziuni.Imi pare rau sa spun asta,pentru ca si eu am fost unul,care la un moment dat am prins in asa zisul cadru teologic,pentru o perioada de timp.Ca si o ultima remarca,Consilul de la Nicea,nu a vorbit despre cele 7 Duhuri din Apocalipsa 1-4,si nici de Duhul din Ioan 7:38(vezi originalul grecesc),iar rezultatul este ca acest Consiliu nu a avut revelatia completa,dar multe lucruri pozitive sa castigat(Trinitatea,divinitate si umanitatea Domnului Isus,etc)
ovidiu radita said
As dori sa va intreb de ce nu i-mi raspundeti la afirmatiile mele,cu privire la cadrul teologic si hermeneutic in vorbirea Domnului Isus,si afirmatia ca Consiliul de la Nicea nu avut revelatia completa in ceea ce priveste cele 7 Duhuri din Apocalipsa si Duhul din Ioan 7?
romuluss said
Raspunsul ar fi foarte amplu pentru a aduce o argumentare solida, sustinuta cu versete, cu bibliografie.
Depinde ce intelegem prin teologie si care teologie. A cataloga conceptul de teologie indiferent care ar fi acesta ca si ceva care nu are legatura cu Revelatia sau cu ceea ce Intentioneaza Dumnezeu cu vietile noastre, este un lucru care aduce chiar si Sfanta Scriptura inafara “legalitatii”.
Nu cred ca este cazul sa precizam ce anume inseamna hermeneutica, oricum este un concept extrem de vast , care mi-ar consuma cateva sute de pagini sa clarific ce inseamna, dar de fapt exista deja volume gata scrise.
Domnul Isus nu a avut nevoie de hermeneutica pentru ca El nu a trebuit sa inteleaga Scripturile, El era Insusi Datatorul Legii si al Poruncii. El este Insusi Fiul Lui Dumnezeu, un Element al Trinitatii, Creatorul, Mantuitorul Insusi. Afirmatia
as putea-o percepe mai degraba in spirit ludic.
Este o confuzie sa afirmam asa ceva.
Cine este in final CAPABIL sa inteleaga Scriptura? Cine? Cand va referiti la teologie, la teologi – care este mai exact gruparea la care va referiti? Altfel putem crea confuzie.
Ok WN a fost guvernat de viziune cereasca – cum putem fi siguri de asa ceva? Care sunt criteriile prin care stabilim asa ceva? Am putea aduce cateva criterii simple la indemana oricui dar care se dovedesc a fi o capcana in ele insele.
- un prim element pe care l-as putea invoca ar fi urmatorul : afirm ca WN are viziune cereasca pt ca eu (aici prin eu ma refer la persoana I-a generic) am revelatie si ajung la cunostiinta faptului ca WN a fost inspirat la randul sau. Aici poate exista o capcana – fiecare din noi poate afirma ca are relevelatie, fiecare poate fi la fel de sigur ca a avut revelatie cu privire la afirmatiile de mai sus, dar in final toti pot sa creada ceea ce vor si creem astfel cea mai mare confuzie universala posibila.
Trebuie sa gasim niste criterii universal valabile pe baza carora putem sustine si cataloga ca cineva are viziune cereasca sau nu. Care sunt aceste criterii si de unde stiu ca acele criterii nu sunt unele lipsite de orice fundament corect?
Scriptura poate fi considerata ca si baza in gandirea lui WN? Conceptele sale extind gandirea biblica, sau doar incearca sa lamureasca (sa interpreteze) anumite aspecte, fiind la randul sau un interpretor inspirat de Dumnezeu,fidel Scripturii?
Daca canonul biblic corect nu este cel stabilit la Nicea, care sunt cartile(sau scrierile, sau revelatiile) care constituie tot ceea ce trebuie sa stie un crestin sincer si care incearca sa fie fidel Adevarului si sa afle Adevarul si doar Adevarul?
Ovidiu said
Pentru a rezolva problema,m-ai intai trebuie sa intelgem ce inseamna a vorbi Cuvantul,pentruca “teologia”se spune ca are de-a face cu Biblia(hemeneutica si homiletica e total in afara Bibliei).Cuvantul este D-zeu exprimat,sau definit(Ioan 1:1),deci Cuvantul este D-zeu.Creatia are ca si fundament vorbirea lui D-zeu,deci creatia este rezultatul vorbiri si gandiri lui D-zeu(a ceea ce era in inima Sa).In V.T,Cuvantul a vorbit in afara omului,El folosindu-se de profeti ca si vase.Cand Cuvantul venea profetii erau capabili sa vorbeasca.In N.T. Cuvantul a devenit carne(Ioan 1:14 originalul grecesc,sarkos),ceea ce arata ca acum Cuvatul vorbeste din interiorul umanitati,deci vorbirea lui D-zeu acum este in principiul incarnari.D-zeu se contopeste cu omul in Persoana D-lui Isus,si vorbeste intr-o noua cale.Aceasta Persoana trece prin traire umana,moarte,inviere,inaltare si intronare,iar in ziua de Rusalii,El vorbeste din interiorul apostoliilor,ca si viata a lor(Ioan 20:22 si 1 Pet.1:1-4),si ca si imbracaminte,avand de-a face cu autoritatea divina(Fp.Ap 2:1-4).Toti acesti apostoli nu au avut nici un cadru teologic,si au fost simpli pescari,totusi vorbirea lor a fost mult superioara teologilor din aceea vreme,ci m-ai mult,teologi au fost incapabili sa inteleaga ceea ce ei au vorbit,pt.ca ei vorbea in principiul incarnarii.In zilele noastre sunt multe gandiri teologice,dar vreau sa va spun ca toate sunt (off) in afara vorbiri lui D-zeu in principiul incarnarii.In anul 152 e.n un simplu frate numit Iustin(ucenicul lui Policarp de Smirna) vorbea despre Cuvantul spermatic(greceste sperma pt.samanta),care a devenit carne,pt ca acest Cuvant semanadu-se pe Sine Insusi in umanitatea rascumparata,regenerata,transformata,conformata si glorificata,sa o poata deifica(indumnezei,in viata,natura,expresie si functie,dar nu in Dumnezeire ca si obiect al inchinari).Acum va intreb,ce teologie afirma asa ceva in epoca noastra prezenta?Cum prezinta gandiriile teologice din zilele noastre vorbirea lui D-zeu in principiul incarnari?
Ceea ce Consiliul de la Niceaa obtinut,ajuta crestini in ceea ce priveste cele 66 carti ale Bibliei,dar asa cum am afirmat el este incomplet.Este ca si manusiile pe care m-i le-am cumparat,cand am avut 5 ani,dar am crescut;acum ce fac?I-mi tai degetele de la maini,sau i-mi cumpar o alta pereche de manusi,care corespund staturi mele.
elisa said
La inceputul vietii mele de crestin,am citit pe W N,m-a ajutat,apoi am citit”mnu iubiti lumea si lucrurile din lume”m-a cercetata,dar dupa o vreme “am vazut ca manusile mi-au ramas mici”,atunci am trecut la Spurgeon,JMArthur,Tozer,Harvey,cu care am crescut mai mult.Nu stiu de ce WN,
desi a suferit enorm in inchisoare,a fost un credincios deosebit,nu stiu de ce nu-l”mai gust ca alta data”Nu l-am mai citit de mult si nu-mi amintesc ce “are”sau ce”nu are”
Cred ca Domnul il va aprecia in Ziua Aceea,mie mi-a folositViata crestina normala,la inceputul meu.
Sunt etape in viata de crestin,cand ti se pare ca “acela are dar ceresc”sau mai stiu eu cum sa-i zicem,,dar dupa o perioada nu mai gandesti la fel.
Au fost zile,saptamani cand am ascultat predici ale unui frate…apoi altul…si fiecare perioada era frumoasa,dar scadea din intensitate interesul pentru acea persoana,o alta ii lua locul..
Raman in picioare si de neclintit Cuvintele Domnului Isus,si ne rugam ca El sa dea Har,celor cu talanti,ca sa ne bucure si sa ne zideasca.
Sa ne dea Cuvantul curat!
Ovidiu Radita said
Ceeace se intampla in crestinatea de astazi,este anormal din m-ai multe puncte de vedere:
1.multi crestini nu realizeaza,ca a fi crestin inseamna a satisface inima Domnului,iar acest lucru are de-a face cu planul(greceste oikonomia) Sau vesnic(vezi Efeseni 1:10,eis oikomonia,3:9 si 1 Timotei 1:4),incepand din vesnicia trecuta pana in vesnicia viitoare,iar acesta economie se va finaliza in Noul Ierusalim;
2.a fi crestin inseamna a fi una cu Domnul(1 Cor.6:17;Gal.2:20;Fil.1:21),in umbalrea noastra zilnica,ceeace inseamna ca trairea noastra este o trairea in si prin viata divina(greceste zoe);
3.crestinul care doreste sa satisfaca inima Domnului traieste in realitatea Trupului lui Christos,fiind zidit intr-un mod organic cu ceilalti crestini;
4.un adevarat crestin realizeaza caci el este o parte din Christosul corporativ(1 Cor.12:12 in greceste este articulat cu articol si se traduce Christosul),deci asadar in totata umblarea sa pe acest pamant el umbla in locuriile ceresti(vezi Efeseni cap.1).
Ca urmare multi nu inteleg ceeace era in inma lui Watchman Nee,pemtruca el era o persoana care Il traia pe Christos,si umbla conform viziuni apostoliilor,iar acesta viziune era economia Nou-Testamentala a lui Dumnezeu.Inima lui W.N era fixata pe satisfacerea inimi Domnului,iar umblarea sa era intr-un domeniu guvernat de viziunea Trupului lui Christos.
ELISA,cu privire la “Cuvantul curat”,trebuie sa intelegem caci acest Cuvant este Christos Isus predicat de catre apostoli,si este total diferit de ceeace se vorbeste aztazi in crestinatate.
elisa said
Azi se vorbeste mult,se predica mult,se traieste putin.Si pe mine ma enerveaza termenii de homiletica si hermeneutica..etc,,Domnul Isus a vorbit atat de deslusit…acum se face teorie fara putere…nu mai este putere…nici eu nu mai am putere…nu dau vina pe cei din jur,dar categoeric are influenta.
Suntem saraci ,orbi si goi,nu vedem cat suntam de goi,fiindca suntem orbi.
Am citit de mult,acum vreo 14 ani,pe W N,trebuie sa-l recitesc,ca sa ma dumiresc.
Stiu ca la un moment dat,mi s-a parut grsit ceva in legatura cu puterea de Sus,dar nu mai retin ce,a trecut prea mult timp.
Nu iubiti lumea si lucrurile din lume,mi-a mers la inima.
Noi trebuie sa satisfacem inima Domnului,dar suntem atat de superficiali,si asa ne suparam,cand ne spune Domnul cate ceva prin frati…esti facut legalist si de acolo…s-a terminat .
Cand vrei sa satisfaci inima Domnului,asta faci: tot ce-i place Lui…aaaaa,nuuuuu! ca Domnul se uita la inima…parca inima mea ar fi in alt trup,nu in al meu si el trebuie sa fie templul Duhului Sfant>Poate fi templul Duhului Sfant imbracat oricum?pot eu sa ma supar ca Domnul imi cere :modestie,sfiala si rusine? sau de dragul Sau,ca sa-L bucur ,le fac pe toate cu drag>Toate!da ,pe toate.
Cand triesc prin Duhul,nimeni nu e nevoie sa ma invete,caci Duhul da Viata.
Sunt rare predicile prin Duhul.Invatatura peste invatatura…atat.
Ovidiu Radita said
Aveti dreptate,multi vorbesc fara sa traiasca in realitatea a ceeace ei vorbesc.A vorbi din Scripturi trebuie sa realizezi care este miezul Bibliei.Multi vorbesc numai teologie ,homiletica,hermeutica,etc,dar sunt in afara revelatiei divine,nu ating miezul Bibliei,care este Christos si biserica.Daca vrem sa ajungem sa intelegem Biblia intr-un mod adecvat,trebui sa fim crestini care umbla in Duhul,vorbesc prin Duhul,si ditribuie duh celorlalti crestini.In Ioan 6.Domnul Isus a zis caci ,,cuvintele(greceste rhema) Mele sunt duh si sunt viata(greceste zoe)”.Acum imi pun mi-e insumi o intrebare,care asa zisi,,predicatori”cu 4 ani de teologie vorbesc duh si viata?Ei nu numai ca nu distribuie viata vesnica in crestini,dar nu au nici revelatie cu privire la ceeace este Christos si biserica.ELISA,iti recomand sa citesti,Taina lui Christos de Watchman Nee,tradusa de Curentul Vietii din Bucuresti,si Miezul Bibliei de Witness Lee,un co-lucrator a lui W.N.
Daca vei gasi ceva ce nu corepunde Scripturi,atunci eu voi fi primul care nu o sa m-ai citeasca scrieriile lor.C
Citesc W.N si W.Lee de 10 ani aproape si vreausa marturisesc ca teologia e mult inferioara in comparatie cu ceeace acesti doi crestini simpli scriu.
Mult har din partea mea in Christos Isus,Elisa
elisa said
Ovidiu,….fiul meu Ovidiu,care traduce din greaca carti otodoxe,m a certat ca nu imi dau seama ,ca hermeneutica inseamna ,explicare sau interpretare,ca e ca si homiletica termen grecesc,insemnanad predicare a Cuvantului,
se mira ca accept numai termenii din Biblie,eu nu cunosteam termenii,dar imi sunau rece,asa ca aseara l+am intrebat ce inseamna,tu daca stii greaca,dupa cum vad,de ce folosesti traducerea greaca la alte cuvinte_sa inteleg,ca te deranjeaaza ca si pe mine,atata teorie fara putere?
Eu sunt multumita cand merg la obreja,unde predica fratele Petrica Gaina,care nu are studii teologige..dar are putere,ba sunt chiar fericita in duhul meu,cand il pot asculta.
Cand m+am intors la Dumnezeu,nu se pomeneau termenii acestia ,stiu ca cei din Bereea cercetau scripturile cand se duceau acasa ,sa vada daca ceea ce li se spunea era dupa Cuvant.
Acum se face multa telogie si se folosesc cuvinte elevate,fara duh.Dar ce ea ce e rostit cu putere de la Dumnezeu aceea ramane.
Cel care este de la Domnul este inteles de toti,sunt multi care au sub studii medii,,ce sens are sa+i obligam sa asculte o predica studiata,pregatita timp d eo luna,dar seaca si goala.
A disparut simplitatea,asta e marea durere,multi scoliti,dar nu in Scoala lui Hristos.
Camix said
Pentru că în cazul unora elevarea poate însemna superficialitate, nu e suficient pentru a se generaliza, spunând că orice nivel ridicat e superficial la nivel spiritual. De ce. Pentru că la fel de uşor se poate generaliza şi despre simplitate. Simplitatea poate merge mână în mână cu mulţumirea de puţin şi cu nefolosirea talantului. Aşadar, e foarte riscant să generalizăm.
Cea mai mare tragedie aici ar fi să acuzăm de cuvinte goale un elevat cu inima sinceră şi căutarea adevărată. Pentru că simplul fapt că el nu e destul de clar pentru noi nu îl face rău intenţionat, superficial etc.
Abia atunci când ies roadele negative la iveală am putea spune acest lucru. Până atunci, nu putem să ne pronunţăm astfel.
elisa said
Da,nu se poate generaliza.Catergoric,starea generala este proasta,mai sunt “locuri ceresti”unde te mai poti bucura.
.era neagra si maloasa,,,faptul ca era deja afara si ca o puteam tine in mana,nu era inca asa de rau…dar in vis(?) era f.greu…ce sa fac cu ea?nu stiam,sa o arunc?sa scap de uraciunea aceea?
E vorba mai ales de faptul,ca se vorbeste la nivel de minte,catre minte.Lipseste revelatia,datorita neumblarii prin duhul.Atunci ,priceperea si intelepciunea care ar da altora prin cuvinte,miezul revelatiei nu mai sunt folositoare.
De ce? pentru ca nu mai avem revelatii,asa cum spunea Ovidiu.
Am citit prelucrarea lui Costiuc Samuel,dupa Omul spiritual,a lui WN,acum 9 ani,probabil nu era tradusa inca din engleza,
Ovidiu,ai dreptate,m-as mira ca W N sa scrie si altfel,desi se intelege deja ca s-au facut “falsuri”,
sau cum sa le numesc.
Daca Samuel Costiuc a scris o carte atat de bine pusa la punct,in ce priveste deosebirea dintre suflet si duh,conducandu-se dupa WN, nu mai pot fi comentarii.
Eu am tras concluzia ca comuniunea mea cu Dumnezeu sufera,pentru ca nici eu nu mai am putere,e duhul meu prea putin bland,ca sa aud soapta Duhului,ca Domnul sa-mi descopere cate ceva,pentru umblarea mea?
Cand auzi soapta,Domnul iti da si intelepciunea si pricepera necesara.
Acum lucrurile s-au simplificat tare…citesti,canti,mergi la biserica…si gata..asta e crestinul…in general,,,
Eu recitind pasaje din aceasta cartea dupa Omul spiritual,azi noapte am avut un fel de cosmar…
Parca e facea ca tineam in mine”fierea mea”
nu firea .
Cand m-am trezit,mi-am dat seama,mi s-a aratat ca trebuie sa arunc afara tot ce e rau…
Dar era cumplit de mult rau,de ce?
O Doamne ajuta-ma sa am iarasi comuniune cu Tine,fara Tine totul e vorba goala.Zangane totul,vreau Viata,da-mi Doamne Dorinta vie si aprinsa ca la inceput.
Simt ca ma invart mereu la nivel de minte,desi nu a fost asa.
Fa Doamne liniste in simturile mele,sa nu mai vad nepasarea din jur,nici superficialitatea.
Pavel refuza sa se foloseasca de terminologia intelepciunii umane,,desi ar fi putut fi captivant
Azi ascultand atatea predici care merg doar la minte,le simtim daunatoare “duhului”
Adevarurile spirituale trebuie exprimate in fraze spirituale,nu fraze teologige.
Mintea si emotiile ,(care sunt un baraj)nu pot reda lucrurile spirituale.
Ovidiu said
Problema astazi in crestinism,se rezuma la ,,fara revelatie”.Cand afirm aceasta,ma refer in special la aspectul vorbirii.Cand vorbesti ca si om,vorbesti din punctul de vedere a unui om,asta inseamna caci iti folosesti capacitatiile mentale existente in sufletul uman,dar, ca si crestin trebuie sa vorbesti dintr-un alt domeniu,adica domeniul divin,iar acest domeniu are de-a face cu revelatie.Revelatia,este baza vorbirii unui adevarat crestin,nascut din nou,posedand viata lui Dumnezeu,iar ca urmare,acest crestin regenerat vorbeste conform cu natura divina pe care el o poseda.El,ca si copil nascut din Tatal,nu vorbeste din sine insusi,ci cuvintele care Tatal in Christos ca si Duh,le vorbeste din duhul lui uman regenerat.Crestinul adevarat vorbeste in acest domeniu,care este domeniu cerersc,asadar,cel care il asculta trebuie sa foloseasca organul potrivit pentru al intelege(adica duhul uman regenerat).
Acum intreb,asa zisi teologi,cand ei vorbesc,au ca si sursa vorbirea Tatalui in Fiul ca si Duh,sau numai cuvinte goale,,teologice”?
Asadar,cunosterea exterioara superficila nu ne ajuta,(chiar cunoasterea limbilor biblice,greaca sau ebraica),daca nu avem revelatie.
Cand vorbesti,prin vorbirea ta trebuie sa-L glorifici pe Tatal,si nu propria ta religie sau teologie.Daca Tatal nu este glorificat,ai ratat telul,astfel te glorifici pe tine insuti si propria ta gandire,ceeace este contrar gandirii Tatalui(Vezi Ioan cap.5,10 si cap.17).
elisa said
Este o vorba”cu duh” sau fara “duh”
Pe cel care vorbeste cu duh,il poti asculta o zi,o noapte,,,totul e asa de “hranitor”de asta stateau pana la 3 dimineata cu Pavel,scuze dar azi greu asculti o predica,care nu spune nimic gresit de fapt…insa suna ca atunci cand cate un coleg tocilar era scos “la tabla”
romuluss said
Elisa, Ovidiu, o sa revin cu detalii, am fost in general ocupat si nu am avut timp sa elaborez un raspuns.
Ati adus elemente care necesita o abordare complexa si nu pot da un raspuns simplu, neelaborat, nedocumentat.
Va multumesc pentru ideile voastre, ma bucur ca va intereseaza elemente complexe ce tin de viata spirituala si nu doar elemente generale de suprafata
romuluss said
Camix, multumesc de interventia ta, da este foarte corect ceea ce ai remarcat, aspectele exterioare nu sunt relevante, dar in schimb cele interioare sunt esentiale.
Sigur , o evaluare corecta trece dincolo de aspectele superficiale si evalueaza elemente de comportament. Comportamentul reflecta clar nivelul de traire, desi Pavel in Romani cap 7 este surprins intr-un context in care el este foarte dezamagit de propriul sau comportament. Daca am fi evaluat comportamentul sau in acea perioada, nu i-am fi acordat o nota prea incurajatoare. Desigur la el era clara lupta intensa. Nu stim exact cat a durat perioada sa de framantare si meditatie, practic schimbarea de comportament este remarcata in cap 8, dar nu putem preciza daca framantarea sa a durat zile , luni , ani.
elisa said
Pavel a fost un biruitor,,,dar parca Romani 7 nu se mai termina,din nou,iar si iar,esti adus tot acolo..
elisa said
Cred ca Pavel era asa de exigent incat la nota 7 a nostra el traia de 9,nu?
Desi suntem nemultumiti,avem dorinta de depasi
perioadele lui Romani7..fara biruinta nu vom avea Cerul…Doamne ajuta-ne sa luptam lupta cea buna,,,
cateodata ma mangai cu ideea,ca desi nu sunt cum as vrea ,ca sa plac Domnului,macar pentru ca ma tin de El..mai schiopatand,mai inviorandu-ma in duhul meu..nu ma va respinge…
rob netrebnic as fi si daca le-as implini pe toate..
asa sunt un rob”tare” netrebnic…
Ma mangai iarasi ca El nu va stinge mucul care mai fumega,nici trestia franta n-o va rupe..
Numai mila Sa…ne iarta…
Vasile Ilas said
Si mie imi plac Capitolele 7 si 8 din Romani unde Pavel trateaza patru legi.
In Romani 7 vedem 3 legi iar in 8 una. Care ar trebui sa ne guverneze ca si credinciosi? In Capitolul 7 avem odata Legea mozaica. Aceasta lege nu ia ajutat nici pe iudei, deci nici pe noi nu ne va ajuta. Alta lege este legea pacatului si a mortii din carnea omului. Pacatul este in carne ca si director. Faptele care ies la exterior din pricina lui se numesc pacate, iar pentru ca am pacatul la interioar, pacatele la exerior eu ma numesc pacatos. Deci aceasta lege nu este buna. O alta lege este legea binelui si raului din mintea omului care a intrat in om tot cand omul a mancat din pomul binelui si raului care se afla in gradina Edenului. Nici aceasta lege nu este acceptata de Dumnezeu. Acum avem o Lege in Romani 8:2 care Pavel era bucuros ca putea beneficia de ea. Aceasta lege il poate guverna pe credincios atunci cand este regenerat. Adam ar trebui sa stim ca nu a avut nasterea din nou pentru ca nu a luat din pomul vietii care era acolo in Gradina Edenului. El trebuia sa mai aiba o noua nastere ca sa devina copil al lui Dumnezeu cu natura divina sau gena divina.
elisa said
Dar daca am avut nasterea din nou
si Romani8 ne arata ca traind dupa indemnurile Duhului avem viata vesnica..dar mai traim si in fire?
parca firea din Roamni 7 e iar prezenta,
nu traim dupa indemnurile duhului…nu intotdeauna…ce se intampla?unde e greseala?
de ce Domnul ne mai lasa in firea asta pamanteasca?
Vasile Ilas said
Pentru a-L experimenta pe Christosul launtric ca lege a Duhului vietii trebuie sa analizam cele trei vieti si cele patru legi din Romani 7 si 8:
Viata umana creata impreuna cu legea binelui se afla in sufletul nostru; aceasta lege provine din viata umana naturala, adica din omul insusi (7:21-23; Gen. 1:31; Ecl. 7:29ª).
Viata satanica rea impregna cu legea pacatului si a mortii se afla in carnea noastra; aceasta lege provine din Satan, care, ca pacat, locuieste in carnea credinciosilor (Rom. 6:6; 7:15-20, 23-24; 1 Ioan 3:10; Ioan 8:44; Mat. 13:38; 3:7; 23:33; Rom. 3:13).
Viata divina necreata impregna cu legea Duhului vietii se afla in duhul nostru omenesc; aceasta lege provine din Dumnezeu, care ca Duh locuieste in duhul omului (8:2, 10, 16; Ioan 1:4; 10:10b; 14:6a; 1 Cor. 15:45b).
Aceste trei parti impreuna cu aceste trei legi sunt prezente acum in credincios intr-un mod foarte similar felului in care ei (Dumnezeu, omul, Satan) erau prezenti in gradina Edenului (Gen. 3).
Pe langa aceste trei legi dinauntrul credinciosului exista si legea lui Dumnezeu in afara sa (Rom. 7:22, 25).
Vasile Ilas said
astazi daca am timp voi relata ceva. Sora ca ajutor ar trebui sa cititi pe langa Biblie doua carti: “Cunoasterea vietii” si “Experienta vietii” de Witness Lee. Va trimit o adresa ca sa primiti gratis trei Seturi de carti totalizand un numar de sapte carti care sunt foarte bune.
http://uk.youtube.com/watch?v=eQD5SwSBfYU
elisa said
La ce va referiti..cu relatarea..a,daca aveti timp…
am intrat pe Site ul respectiv,dar nu am vazut ce trebuie s afac ca sa citesc cartile.
Toeretic cunosc mult,dar practic m-am impotmolit,schiopatez de amandoua picioarele,nu dau vina intreaga pe cei care nu croiesc Carari drepte,pentru ca si cei care schioapata sa poate umbla pe ele,categoric au o mare vina..dar eu personal..ma aflu undeva unde nu mi-e bine duhului.
Referitor la starea duhului,la crestere duhovniceasca,la traire dupa Cuvant,pot spune ca cunosc foarte mult si pot da sfaturi,dar nu am o stare placuta,firea e mereu la lupta ,ea vine cu insistenta,unde sa mai strig?Imi lipseste paratasia cu frati si surori,nu am un cadru adecvat.
De exemplu azi la adunare mi-a venit greu sa ascult un cor,care are in componenta sa,fete care
se prezinta pe strada ca niste femei de la” moulin
rouge”apoi imi canta ,mie si altora despre un Dumnezeu mare.
Ieri una din acele fete,nu stiu daca este si membra..avea o imbracamnite f.sumara…fusta
ziceai ca nu exista,asa era de scurta,se vedea piciorul in intregime,iar partea spatelui era complet goala ,ca de altfel si fata,doar cat sa nu se vada tot bustul.
Mi se face parul maciuca…nu pot crede ca in biserica treaba pastorului este doar s a predice,sa nu se aplece catre aceste persoane,sa si le apropie,sa le cunoasca,,,atunci predica care ar trebui sa ma starneasca pe mine la indreptare,nu mai are nicio putere.
Se traieste ca sa nu se moara!de fapt se moare in loc s a se traiasca.
“S-a facut” ca azi a mi venit un frate strain,care a avut un cuvant f.bun din partea lui Dumnezeu,el ne spunea sa nu mai schiopatam de ambele picioare,si daca cerem asta de la Domnul,pentru ca nu o mai vrem,El ne va ajuta.
Am povestit cele de mai sus,din pricina starii bisericii,cred ca nu exista partasie sfanta,nu interes pentru asta,din mai multe motive si ca pastorii ar trebui sa se sesizeze si sa faca ceva..imi vine sa spun”de predici suntem satui”
Sunt plina ce carti,,,imi placea sa le spun surorilor mele ,din Brasov de unde am plecat acum 3 ani,din cele ce am citit,invatasem o multime de lucruri minunate..acum dupa trei ani,ma simt aici ca un om de care nu s-a prins nimic.
De ce e asa? nu cred ca daca as mi citi,m-as trezi
intr-un clocot mai mare,asta e “nu mai sunt in clocot”
Poate imi scrieti pe privat,daca credeti ca ma puteti indemna la cele bune..
Ovidiu said
Pentru sora Elisa
http://www.rldbooks.org/webmarkenting/romania01_youtube.htm
Ovidiu said
http://www.rldbooks.org/Welcome.aspx?LangID=29http://www.rldbooks.org/Welcome.aspx?LangID=29http://www.rldbooks.org/Welcome.aspx?LangID=29
Ovidiu said
https://secure.rldbooks.org/Order.aspx?LangID=29
Vasile Ilas said
Sora Elisa, Cand am sa vin de la servici am sa dau un raspuns. Domnul sa fie cu duhul dumneavoastra.
elisa said
Frate Vasile astept ..si pe privat,,problema mea e prea personala,desi nu ma feresc sa o spun in public…poate cineva ma ajuta sa depasesc acest stadiu,care ma face nefolositoare.
elisasafir@yahoo.com
elisa said
Multumesc,am comandat cartile…
Vasile Ilas said
Sora Elisa,
Dragostea acopera si zideste ea este calea excelenta prin care sa facem ceva pentru zidirea Trupului lui Cristos.
Ar fi bine daca ati citi cartile recomandate de adresa pe care v-am scris-o. Pentru a schimba atitudinea si pentru a vedea biserica cum o vede Domnul trebuie sa ne constituim cu anumite carti ajutatoare din slujba apostolilor. Desigur daca nu va descurcati cu aceasta adresa aveti aici un numar de telefon: 074 32 22783. Comandati prin SMS la numarul acesta scriind adresa dumneavoastra, numarul de telefon si specificati sa va trimita Setul I care contine o carte cu titlul „Elemente de baza ale vietii crestine”. Daca doriti si Setul II (contine trei carti), intrucat vad ca sunteti o cautatoare, specificati in SMS sa vi le trimita impreuna. Aceste carti le veti primi gratis. Dupa ce cititi aceste carti scrieti sa va trimita Setul III care contine tot trei carti. Aceste carti cu siguranta va raspunde nevoilor dumneavoastra.
Desigur predicile care le auziti ar trebui contina trei principii de baza. Primul este distribuirea Dumnezeului Triunic in poporul Sau ales. Al doilea Cristos si biserica. Al treilea Cristos, viata, duhul si biserica.
Scopul lui Dumnezeu in ziua de azi este de a zidi Trupul lui Cristos pentru ca la venirea Sa, Cristos sa aiba o realitate a miresei. Desigur conceptul in crestinatate este ca Domnul va lua pe unul de aici altul de acolo (din culte si denominatii) si asa va avea El o mireasa. Satan s-ar rade de un asemenea plan.
Nu! Domnul chiar va avea o realitate a miresei cand va veni. Acum El isi ridica biruitorii pe intregul pamant. Astazi exista asa ceva pe intregul pamant.
Pe zi ce trece cred sora ca voi putea sa va arat o panorama a economiei lui Dumnezeu. Este important sa cunoastem economia lui Dumnezeu.
Stiti, una din cartile pe care le veti primi chiar are acest titlu: „Economia lui Dumnezeu”.Cand o primiti va rog sa-mi scrieti daca ati mai intalnit o astfel de carte.
Alta carte se numeste „Biserica glorioasa”. In ea sunt tratate patru femei. Cea din Geneza 2, alta din Efeseni 5; apoi marea femeie universala din Apocalipsa 12 impreuna cu copilul de gen masculin; in final femeia din Apocalipsa 21 si 22, Noul Ierusalim ca si finalizare a contopirii dintre Dumnezeul Triunic impreuna cu omul tripartit ca si cuplu universal intr-o savurare vesnica in cerul nou si pamantul cel nou. Aceasta carte este o revelatie nemai intalnita pe care Watchman Nee o relateaza in aceasta carte.
Ca sa tratez cartile mi-ar lua timp. Totusi pentru a va crea un apetit pentru aceste carti v-am scris cate ceva.
Crestinatatea a falimentat. Nu inseamna ca ei nu sunt copii lui Dumnezeu. Crestinii se impart dupa cum urmeaza: crestinii nominali, crestinii reali, si crestinii biruitori.
O sa ne scriem si pe acest blog pentru ca si altii sa fie ziditi in cuvant, insa pentru ceva mai amanuntit, scrieti-mi pe adresa vasile.ilas@gmail.com
Alte lucruri vor urma.
In Cristos,
Vasile Ilas
romuluss said
Multumesc Vasile pentru comentarii, ma bucur ca WN este un subiect bine aprofundat de tine.
Dupa ce, cei carora te adresezi, isi vor fi notat nr de telefon si emailul , le voi sterge.
romuluss said
Ovidiu,multumesc de observatiile aduse, le-am urmarit cu atentie; eu folosesc termenul de crestin, pentru cei care il cauta cu inima sincera pe Dumnezeu si nu pe apartenentii unei religi oarecare, care face din Dumnzeu parada si o sursa de business.
Este bine sa il cautam pe Dumnezeu dar sa nu uitam ca abaterea de la sursa biblica, poate fi un mare pericol al ereziei . WN nu a pretins niciodata ca aduce un adaos Scripturii, ci ca explica anumite puncte de vedere. Sunt religii care au adus sistematic completari invataturii bisericii primare si au ajuns la ani lumina distanta de invatatura originala, deci este un risc foarte mare in acest sens.
Revelatia este sursa de iluminare biblica, dar revelatia nu este rupta de Scriptura ci se armonizeaza parfect si nu se contrazaice cu ea. Orice relevatie este o piesa de puzzle sa zic asa, care clarifica, dar se armonizeaza perfect cu Biblia. Tot ceea ce contrazice Biblia, chiar daca vine cu titlul de revelatie, nu poate fi demonstrata decat ca este inafara unei revelatii autentice, este mai degraba o interpretare personala, care ni se pare ca ar fi autentica, dar nu este.
Este important sa intelegem fiecare carte a Scripturii in contextul ei, cu intentia pe care a avut-o Dumnezeu cand a inspirat-o, ca un mesaj clar, unitar, de sine statator, dar in perfecta armonie cu ansamblul.
romuluss said
Elisa, multumesc de interventiile tale, am inteles mesajul tau
.
Ma bucur de interesul tau pentru WN si autori cu viziune similara acestuia. Alaturi de o viata plina de interes si sinceritate fata de Dumnezeu, cred ca se ajunge la o buna intelegere a Harului , dar sa nu uitam ca Biblia este fundamentul.
Ovidiu said
Ma bucur ca am primit un raspuns din partea d-voastra.Daca a-ti urmarit cu atentie,ceea ce eu am remarcat,atunci a-ti inteles ca revelatia de baza din Biblie este Christos si biserica.Daca elimini acest miez, totul este numai doctrina,sau as putea spune,,Biblia nu ar avea nici un farmec”.Deci ca urmare,miezul,sau adevarul de baza din Biblie este Dumnezeu devine Om,cu Numele Isus Christos,traieste o viata umana,negandu-Se pe Sine Insusi(viata sufletului perfecta),trece prin moarte,iar a-3-a zi inviaza,si devine Duhul datator de viata,pentru a se inparti pe Sine Insusi ca si viata in credinciosi,cu scopul ca El(Christos Capul)sa aiba o Mireasa,care este biserica(sau cei chemati afara;gr.ekklesia).Deci ceea ce sa intamplat la cruce,are de-a face in totalitate cu rascumparea unui popor,care sa fie constituit ca si Trup a lui Christos,pentru ca Christos sa fie exprimat intr-un mod deplin,si vizibil in acesta epoca.Biserica,care este un organism,are ca si viata pe Dumnezeul Triunic intrupat in Christos,si realizat ca si Duh a-tot-inclusiv,iar aceasta biserica,este capodopera Sa in inviere.De fapt invierea lui Christos a fost o largire a Sa in biserica,in viata,natura,functie,expresie,dar nu in Dumnezeirea Sa.Asadar,Christos si biserica este revelatia de baza in Biblie.
Va recomand sa cititi;Biserica Glorioasa(W.Nee),Economia lui Dumnezeu(W.Lee) si Economia Nou-Testamentala(W.Lee),carti publicate de Living Stream Ministry,iar in Romania traduse de Curentul Vietii.
elisa said
Frate Ilas,multumesc,deasemenea lui Ovidiu…si lui Romuluss bineinteles.
Azi imi spunea o prietena de la Brasov,ca simte duhul mort ca si mine..e putin cam disperata…
I-am spus cespre carti..speram in ele ca intr-o minune…sa se intample ceva!Nu stiu,sunt intr-o faza proasta,parca totul s-a sfarsit si zilnic imi vin noi desamagiri,stiu ca trebuie s ale fac fata..dar nu cu enalapril..cum am facut azi,ca sa nu mi se ridice tensiunea,cand am auzit ce tare bate inima de suparare.
Azi ” osora si sotia lui m-au mintit,fara nici un temei,Domnul a vrut ca sa aflu,astfel incat”intamplator” telefonul meu si a lui totodata au ramasa deschise,eu incepand sa inteleg,ca nu e pe strada asa cum a zis,ca e in casa,am sunat din nou pe fix,sora mi-a zis iar ca e plecat,,,desi auzisem discutia dintre ei,iar ea a raspuns la Fix.
Exact ca in Ananaia si Safira,,,
De ce ingaduie oare Domnul aceste lucruri,care ma tot desamagesc?
Am intalnit gospodarul bisericii,i-am spus ca vreau sa-i aduc o poza de la gardul unei surori batrane,,,,”stiu,dar trebuie sa renovam biserica..frate dar Domnul ce ne zice…”stiu”
O biserica mare cu 700 membrii cu “n’ termopane,aer conditionat..dar am sa fac o poza sa va arat cum arata gardul si casa…acestei surori necajite..De ce spun toate astea?pentru ca
ma tot darama.nu ma regasesc in adunarea de aici,nu simt prezenta Duhului Sfant,decat f.rar..
nu ma bucur..
Stiu ca sunt de vina ca am obosit..am citit enorm,
cu mare drag pe Tozer,Spurgeon,W Lee,Harvey,
Yancey Philip,JM Arthur,etc…dar simt ca tot
ce am avut impresia ca am invatat s-a dispersat in neant.Am citit si de la ortodocsi…stiu ca doctrina baptista e cea mai apropiata de Biblie,ea te duce la Hristos direct,fara a te opri in vorbirea in limbi,sau botezul cu Duhul sfant,sau mai stiu eu ce..Dar citesc si de la Orto,pt ca si acolo vor fi oameni,pe care Domnul vazandu-i sinceri ii va mantui,aratandu-le Calea aici pe pamant inca..
si i va duce in locul in care El ii vrea.
Fiul meu cel orto.e f.f.serios,infranat si se tine tare de “cele ale ortodocsilor”dar a inceput Domnul sa-i arate cate una alta…f.incet..dar sigur.
Eu nu sunt atat de bunainchinatoare ca el,si starea mea e mai degraba rea.
Vreau sa -mi arunc carjele,sa nu mai schiopatez,astept prea mult de la oameni,desi ca si crestini noi trebuie sa dam mai ales.
Oare sunt un pamant prost pana la urma? care va fi ars?
Aspept minunea ca un copil ..Din carti sa-mi vina ajutorul?(de unde imi vine ajutorul…de la Domnul)
fratilor dragi,eu sunt asa cum ma”vedeti” trec printr-o perioada”de decadere” nu de cadere…
.
nu stiu care e mai grava..
Ori in groapa aceasta de ce ma aflu?
Si Iosif a stat ceva timp in groapa,Daniel la fel..dar groapa mea parca nu are fund..
A sunat un tanar acum…il intreb de face? acelas duh//zice “toti suntem la fel,,,duhul lumii e de vina”
elisa said
Imi doresc din toata inima,alta dorinta mai mare nu am,sa redevin un om care are viziunea gloriei,acum im dau seama,ca ma izbesc de toate aceste lucruri ,si ma necajesc,iar satana profita si face prezenta suferinta mea,pe aceste motive,ajungand sa-mi inabuse viziunea gloriei si asemeni unui tractor,care intra cu botul intr-un mal de rau,in jur doar mîl,nu mai vede in fata nimic.
Mi-este greu,dar speranta mea e in Dumnezeu si ma bucur de fratii de pe aici,pe care Domnul ii scoate in cale.
De asta e nevoie mare de partasie,partasia mea cu Domnul are de suferit,nu mai este ceea ce a fost,dar repet,sper ca din aceasta criza,care a tinut prea mult,sa iasa ceva bun.
Nu am o crestere ascendenta,constanta,dar parca toata cresterea mea a suferit mereu aceleasi meandre.
Nu traiesc in compromisuri si pacate,dar cred ca ceva din firea mea,a fost partea unde satana a lovit.Ii vad pe altii,cat sunt de superficiali,dar in acelas timp ,ma vad si pe mine,ca nu sunt la inaltimea unui fiu de Dumnezeu,de aici…numai nori..nori si ceata.
Vasile Ilas said
Sora Elisa,
Noi ca si credinciosi nou-testamentali avem circa patruzaci de simboluri, cum suntem vazuti in Noul Testament.
As ocupa mult spatiu numai ca sa le enumar, dar si sa le explic aceste simboluri. Astfel am sa enumar si am sa schitez doua simboluri acum.
Noi ca si credinciosi suntem captivi ai lui Cristos in cortegiul Sau triumfal pentru sarbatorirea victoriei lui Cristos (2 Cor. 2:12-14a).
Pavel foloseste metafora unui cortegiu tinut in cinstea victoriei unui general roman, pentru a ilustra ceea ce era el in slujba (v. 14a). Pavel si conlucratorii sai fusesera biruiti de catre Cristos si devenisera captivii Sai in cortegiul Sau triumfal, sarbatorind victoria Sa; astfel, slujba lui Pavel a fost un cortegiu triumfal al Generalului victorios, Domnul Isus, ducand multi captivi (Efeseni 4:8, Col. 1:18b). Fiind asemenea captivi, noi suntem martori care odinioara eram inamici ai lui Cristos, dar am fost infranti, supusi, capturati, si facuti supusii Lui.
Sora Elisa, in experienta noastra, in mare parte a timpului, noi trebuie sa recunoastem ca in loc de a fi noi captivi ai lui Cristos, Cristos este captivul nostru (comp. cu Fapte 26:14). Un captiv a lui Cristos este biruit, infrant, si capturat zilnic de catre Cristos; pentru aceasta ar trebui sa ne rugam: „Doamne, infrange-ma si fa-ma captivul Tau.” Un captiv a lui Cristos traieste si serveste in duh (2 Cor. 2:13; Rom. 1:9). Un captiv al lui Cristos se ingrijeste de odihna din duhul sau, nu de imprejurari sau de mediul exterior (2 Cor. 2:12-13; comp. cu 7:5-6). Un captiv al lui Cristos isi exerseaza duhul de credinta. (2 Cor. 4:13).
Acum am sa redau un alt simbol al nostru ca si credinciosi.
Suntem niste cadelnite care imprastie mireasma lui Cristos (2 Cor. 2:14b-17). Ca si captivi ai lui Cristos in cortegiul triumfal al lui Cristos, noi suntem simultan cadelnite; Dumnezeu manifesta prin noi in fiecare loc parfumul cunoasterii lui Cristos (v. 14b). Sora Elisa, de fapt, a imprastia tamaia lui Cristos inseamna a-L trai pe Cristos (Filipeni 1:19-21a). Deoarece am fost capturati, supusi posedati si castigati de catre Cristos, El are libertatea de a ne satura pentru a ne face o mireasma a lui Cristos (2 Cor. 2:15). Slujitorii lui Cristos, iubitorii lui Cristos sunt pregatiti sa emane mireasma lui Cristos in toate imprejurarile si in orice fel de mediu (Cantarea cantarilor 4:10-16). Sora Elisa toate problemele vin din interior, nu din exterior. Daca in interior exista o mireasma, imprejurarile exterioare nu vor face decat sa manifeste mirosul parfumului (Filipeni 4:11-12). Imprastierea lui Cristos ca tamaie mirositoare are un efect; este ceva ce tine de viata sau de moarte (2 Cor. 2:16). Cei care imprastie mireasma lui Cristos nu sunt ca si cei multi, care falsifica cuvantul lui Dumnezeu pentru profit; ci ei vorbesc din sinceritate, din Dumnezeu, in fata lui Dumnezeu si in Cristos pentru zidirea Trupului lui Cristos (2 Cor. 2:17, comp. cu 13:3).
Am sa ma opresc doar la aceste simboluri acum. Sa-mi spui daca plictisesc cumva cu prea mult scris. Citeste cu rabdare, iar daca ai posibilitate si timp studiaza versetele.
In Cristos,
Vasile Ilas
elisa said
NU ,nu e prea mult,ceea ce zideste nu e niciodata prea mult.Cred ca ar trebui sa continuati cu aceste simboluri,pe rand si pe indelete.
Slabiciunile pe care le avem Dumnezeu le stie,dar nu inteleg de ce ma lasa sa ma impotmolesc in ele.
Daca un timp,am fost “bucuroasa” in Hristos,avand bucurie in partasia cu fratii,am inceput fiind printre ei,a fi asemenea lor,dar poate si mai rau.
De ce? pentru ca ei erau superficiali si atat!
nu se mai necajeau de lipsa credintei lor,sau celor din jurul lor,
eu ,cautam sa aprofundez totul,dar din cauza superficialitatii si lipsei Duhului din adunare,
amaraciunea mea se extindea.
Nu vreau sa maadau batuta,dar nu am simtit nici un ajutor,cand am marturisit..decat”asta e,toti suntem la fel;Domnul ne stie ca suntem slabi;cat suntem pe pamant nu putem fi sfinti;cine e sfant?;de ce sa ne pierdem singuri fiind prea neprihaniti?;etc.
Pe de alta parte stiu teorie,cunosc amanuntit ce trebuie sa fac,dar….practic e un blocaj!
Acum sunt interesata de acele carti,pe care Domnul le-a inspirat,dupa cum spuneti,Ovidiu la fel vorbea de ele…dar tot am o teama:sa nu ramana la nivel de minte…traiesc cu nadejdea ca Domnul nu ma va lepada si ma va aduce mai aproape de El,dandu-mi Duhul Sau.
romuluss said
Ovidiu,
ceea ce tu ai precizat, tine desigur de premizele de baza ale, ceea ce numesc eu, crestinism.
Din pacate, toti termenii utilizati pentru a descrie o persoana vie din punct de vedere spiritual sunt compromisi. Termenul pocait este gresit din punct de vedere al semanticii, pentru ca pocainta este un proces de continua schimbare, proces care nu se finalizeaza pe durata vietii terestre. O porsoana nu poate fi considerata pocaita, cu sensul de proces de schimbare, deja terminat, pentru ca asta ar implica in mod logic ca persoana a trecut de faza vietii terestre, fizice. Pe de alta parte acest termen are o incarcatura deosebit de negativa, desemnand persoane cu o inteligenta precara, afiliati unui crez lipsit de sens, persoane care datorita debilitatii mintale si a lipsei de semnificatie, au aderat la un grup cu o mentalitate comuna pentru a-si usura, traiul din care oricum nu pricep prea multe
. Mai mult acest termen nu este regasit in Biblie.
Crestin, este un termen lipsit de aceasta conotatie deosebit de negativa, dar desemneaza in special o categorie de persoane conformiste, care adera la o religie lipsita de consistenta, superficiala, complet dezechilibrata de la bazele apostolice. In alte cuvinte crestin este sinonim cu superficial, mort.
Desigur ar mai exista cativa termeni ca si neoprotestant -spre exemplu, care are desigur o semantica mai pretentioasa, dar care la randul sau nu este un termen bine fixat cu un cadru bine delimitat in mentalitatea generala.
Din lipsa de un cuvant care sa desemneze clar, fara incarcaturi semantice colaterale, utilizez termenul de crestin, dar cu sensul autentic, biblic, de persoana care se gaseste intr-un raport corect cu Sfanta Treime.
Acelasi lucru l-am facut si in cazul termenului teologie. Cand ma refeream la teologie, nu integeam sistemul de gandire, detasat de bazele apostolice, sistem pe care il intalnim in religiile clasice, dar care si-au creat o baza prea putin ancorata in ceea ce Hristos a definit. Prin teologie, inteleg sistemul de cunostiinte care reflecta in mod fidel, clar, relevant, gandirea Bisericii primare, creata de Hristos si extinsa de catre apostoli.
Utilizez acesti termeni pentru a face referire clara, lipsita de ambiguitate si totodata sa diferentiem acest cadru de alte domenii, cum ar fi stiinta, sportul, matematica, filosofia, etc.
Oricum termenii sunt niste etichete, cu care putem jongla foarte mult, in schimb in cazul in care apar disensiuni, putem face apel la semantica la care ne referim pentru a ajunge la un numitor comun al dialogului.
De la inceput cred ca am mers pe idei comune, doar ca eu am utilizat un jargon mai modern, din motive de tinuta.
Vasile Ilas said
Sora Elisa,
un alt simbol al nostru ca si credinciosi este ca suntem simbolizati de graul vietii, care va fi adunat in hambarul Domnului (Mat. 3:11-12; 13:24-30, 38-42).
Credinciosii ca grau au viata divina inauntrul lor; viata este Dumnezeu Insusi savurat de catre om (Ps. 36:7-9; Ioan 1:4; 10:10; 14:6; 6;63). Daca vrem ca viata lui Cristos sa fie neimpiedicata in noi, trebuie sa experimentam zdrobirea crucii, omorarea mortii lui Cristos in Duhul atotinclusiv, astfel incat urmatoarele obstacole dinauntrul nostru sa poata fi tratate si indepartate:
1. A fi crestini inseamna a ne ingriji de Cristosul viu din noi si a nu lua nimic in afara lui Cristos ca tinta a noastra; obstacolul din calea acestui lucru este necunoasterea caii vietii si neluarea lui Cristos ca viata a noastra (Mat. 7:13-14; Filipeni 3:8-14; Col. 3:4; Rom. 8:28-29).
2. Al doilea obstacol este ipocrizia; spiritualitatea unei persoane nu este determinata de aparenta exterioara, ci de modul in care ea se ingrijeste de Cristos (Mat. 6:1-6; 15:7-8; Ioan 5:44; 12:42-43; comp. cu Iosua 7:21).
3. Al treilea obstacol este razvratirea; poate suntem foarte activi si zelosi in a face lucruri, dar inca Il intemnitam si Il nesocotim pe Cristosul viu dinauntrul nostru, ignorandu-L (Levitic 14:9, 14-18; 11:1-2, 46-47; Rom. 16:17; 1 Cor. 15:33).
4. Al patrulea obstacol sunt capabilitatile noastre naturale; daca aceste capabilitati naturale raman nezdrobite in noi, ele vor deveni o problema pentru viata lui Cristos (1 Cor. 2:14-15; 3:12-17; Iuda 19-21).
In Cristos,
Vasile Ilas
Vasile Ilas said
Sora Elisa,
Am sa continui cu simbolurile credinciosilor iar acum vom trata cum la fel ca apostolul Pavel, credinciosii pot fi ambasadori ai lui Cristos (2 Corinteni 5:20).
Un ambasador al lui Cristos este unul care Il reprezinta pe Dumnezeu, cea mai inalta autoritate din univers. Dumnezeu I-a dat toata autoritatea lui Cristos, care este Domnul tuturor, Imparatul imparatilor si Domnul domnilor (Matei 28:18; Apocalipsa 19:16). Domnul are nevoie de niste ambasadori pe pamant care sa fie calificati sa-L reprezinte pe El (Mat. 28:19). Un slujitor al noului legamant este unul care a fost autorizat cu autoritatea divina pentru a reprezenta cea mai inalta autoritate (2 Cor. 3:6, 5:20).
Apostolii au primit misiunea de a-L reprezenta pe Cristos pentru a indeplini scopul lui Dumnezeu (Matei 10:40; Ioan 13:20; Galateni 4:14b).
Toate membrele Trupului sunt reprezentanti ai Capului, ambasadorii Sai (Fapte 9:6, 10-17; 22:12-16).
Ca si ambasadori ai lui Cristos noi indeplinim slujba impacarii, reprezentandu-L pe El pentru a-i aduce pe pacatosi inapoi la Dumnezeu, si pentru a-i aduce pe credinciosi in mod absolut intru Dumnezeu si a-i fece in mod absolut una cu Dumnezeu (2 Cor. 5:18-20).
In Cristos,
Vasile Ilas
romuluss said
Vasile,
sunt binevenite comentariile tale, mi-ai amintit de o perioada binecuvantata in care studiasem WN, WLee, impreuna cu prietenii mei. A fost un val puternic de spiritualitate care a fost rasplatit de Dumnezeu. Cred ca in momentul in care ajungi sa traiesti aceste lucruri, viata iti este marcata pentru totdeauna.
Spuneai ca “trebuie sa experimentam zdrobirea crucii” – este un fapt real. Dar sa nu uitam ca, din moment ce suntem de acord cu acest fapt Dumnezeu va considera acceptul nostru, iar zdrobirea este de fapt o perioada marcata de suferinta, prin care vom intelege ca dependenta totala de Hristos a devenit un fapt real si nu o teorie. Decizia aceasta trebuie foarte bine gandita inainte, trebuie facut un calcul clar, pentru ca vor urma suferinte, iar unele foarte dure. Pot fi atinse toate segementele, fizic, social, financiar, chiar si familia. Suferinta lui Iov este un exemplu relevant pentru ceea ce inseamna zdrobirea, chiar daca mecanismul declansator a fost altul. Iov a devenit complet dependent de divinitate, a inteles dimensiunea Creatorului. Desigur, suferinta, in cazul lui Iov a atins culmile maximale, fapt care desigur nu va fi intalnit in general, cu toate ca exista oameni care pot ajunge si intr-un astfel de abis.
Poti sa adresezi comentariile tale atat Elisei, cat si tuturor cititorilor interesati de acest sebiect.
Comentariile tale, pot fi comasate intr-un articol, pt ca sunt bine calibrate. M-as bucura sa ai timpul necesar sa continui acest ciclu de comentarii si daca poti sa le construiesti astfel incat sa aiba o legatura clara ca sa le pot lua si pune intr-un articol, desigur care sa poarte semnatura ta.
elisa said
Multumesc frate Ilas,am citit si pe privat despre singura iertare pe care o putem avea prin Sangele Domnului,dar si de “munca” diavolului de a ne acuza,epuizandu-ne.Asta a fost ceea ce am experimentat eu acum,in ultima vreme,da,Domnul dupa ce arata ca gresesti,iti da o mare pace si bucurie prin iluminarea care ti-o da.
Satan iti arata tot timpul ca nu esti bun de nimic,ca nu mai esti copilul lui Dumnezeu,pt.ca esti prea slab,si asa incet-incet nu mai ai nici o putere.
Domnul m-a eliberat din acest blocaj,care ma macina.
Am revenit la intelegerea puterii salvatoare a Sangelui lui Isus Hristos,care poate actiona in dreptul diavolului pironindu-l.
Am inteles cat rau mi-a facut in vremea asta,”vrajmasul”poti aluneca descurajandu-te.
De fapt pana la urma e necredinta,parca nu mai vedeam ca pot fi o biruitoare.Nu mai vedea ca,Cel Rau,are grija sa crezi ca Domnul te acuza.
Romuluss,la inceputul “Vietii”mele,ma rugam ca Domnul sa faca ce vrea el,dar sa nu ma desparta nimic de El niciodata.
Ceea ce pot spune acum,e ca nu o mai fac cu curaj.
Auzind o tanara,care mi-a spus ca doreste,orice ar fi,nimic sa nu o desparta de Domnul,m-am gandit la mine,parca nu mai am curajul,dar daca nu vreau sa fiu despartita de El niciodata,faca-se Voia Sa,sa nu se intample asta.
Spui ca suferintele pot fi imense,Doamne Tu tine-ne in tot ce este spre castigarea vietii vesnice,da-ne puterea sa le ducem cu Tine,ca sa ajungem cu Tine in Casa Ta.
viorica said
Bine v-am gasit fratilor! Ma bucur sa pot gasi aci o oaza pentru suflet .Avem in noi atitea obstacole ,care nu sint zdrobite si ne face sa nu ne ingrijim de Cristosul din noi .Cartirea,ipocrizia ,razvratirea .Vedem multe la cel de linga noi dar nu ne vedem pe noi in oglinda lui Dumnezeu .
Atunci cind permitem fiecaruia sa aibe putere asupra noastra,inlauntrul nostru slabim.Este intelept sa stim sa inchidem poarta,de a nu conta decit pe noi si voii lui Dumnezeu .
Vasile Ilas said
Romuluss,
Ceea ce scriu nu imi apartine. Este din ce Domnul a revelat in aceasta epoca prin fratii Watchmann Nee si Witness Lee. Este parte din ce citesc, si multumesc lui Dumnezeu pentru acesti frati care s-au pus in slujba Domnului. Nu as putea sa pun semnatura mea pe slujba apostolilor. Eu ma hranesc cu ea si ud si eu cu ceea ce beau. In fiecare epoca Domnul a avut slujitorii lui. Acesti slujitori au stat pe umerii inaintasilor lor. Acesti slujitori erau intemeiati pe adevarul prezent (2 Petru 1:12). „Adevarul prezent” poate fi tradus si prin „adevarul actual”. Ce este adevarul actual? De fapt, toate adevarurile sunt in Biblie; nu exista nici macar un singur adevar care sa nu fie in Biblie. Desi sunt in Biblie, din cauza nechibzuintei omului, a necredinciosiei, neglijentei si neascultarii sale multe adevaruri au fost pierdute si ascunse de om. Adevarurile erau acolo, dar omul nu le-a vazut si nici nu le-a atins. Abia la plinatatea timpului, in cursul anumitor perioade speciale, Dumnezeu a eliberat anumite adevaruri si le-a revelat inca o dada.
Aceste adevaruri proaspat revelate nu sunt noile inventii ale lui Dumnezeu. In loc de aceasta, ele sunt noile descoperiri ale omului. Nu este nici o nevoie de a inventa, dar este nevoie de a descoperi. In generatiile trecute, Dumnezeu a revelat diferite adevaruri. In cursul anumitor perioade de timp, el a facut ca oamenii sa descopere aceste adevaruri specifice. Acest lucru poate fi vazut in mod clar in istoria bisericii.
De exemplu, sa analizam ridicarea lui Martin Luther in secolul al XVI-lea. Dumnezeu i-a deschis ochii ca sa vada problema justificarii prin credinta. El a fost un vas ridicat de Dumnezeu pentru a dezvalui adevarul justificarii prin credinta. Aceasta nu inseamna ca inainte de Luther nu a existat adevarul justificarii prin credinta. Faptul deja exista inainte de Luther. Luther nu a fost decat cel care a realizat acest adevar intr-un mod mai puternic; el a fost deosebit de remnarcabil in ce priveste acest adevar. De aceea, acest adevar a devenit „adevarul prezent” din acea epoca.
Orice lucrator al Domnului ar trebui sa se intrebe inaintea lui Dumnezeu care este adevarul prezent. Trebuie sa ne intrebam: „Dumnezeule, care este adevarul prezent?” Desi exista multe adevaruri majore si cruciale in Biblie, ceea ce trebuie sa cunoastem este adevarul prezent al lui Dumnezeu. nu trebuie sa cunoastem doar adevarurile generale, ci trebuie sa ne fie clar si adevarul prezent al lui Dumnezeu.
Sunt lucruri multe pe care W Nee si W Lee le-au spus, stand pe umerii celor dinaintea lor. Acesti doi frati au fost foarte meticulosi si Domnul S-a folosit de ei.
romuluss said
Vasile,
am inteles argumentatia ta. Desigur ca tot ceea tine de religie(am definit intr-un comentariu mai sus ce inteleg eu prin religie) nu poarta deloc amprenta noastra ca si inventie. Nici un autor nu poate sa se considere ca si inventator sau inovator al domeniului.
Revelatia este un lucru care tine de Dumnzeu si de intentia Sa de a comunica cu omul. Revelatia are un singur sens de la Dumnezeu spre om si nu exista revelatie inafara acestei ecuatii. Cu toate astea cand facem referire la o carte, numind cartea respectiva prin titlul si numele celui ce a scris-o.
Pe blogosfera se mai obisnuieste, ca in cazul in care niste comentarii sunt bune si relevante, sa fie preluate si formatate pentru un articol pe acel blog, dar se precizeaza ca autorul de drept nu este autorul blogului ci cel care a scris comentariile.
Interventia mea era una normala de apreciere fata de sinteza pe care o faci din cei doi autori. Daca timpul iti permite, as aprecia daca ai putea continua ciclul de comentarii care initial au fost adresate Elisei. Consider ca sunt utile si sunt o sinteza eficienta. Chiar daca in prezent am aproape toata literatura WN, cu toate astea un extras cum ai inceput sa il faci, il consider util, pentru cei care citesc.
Vasile Ilas said
Sora Elisa si ceilalti credinciosi,
voi continua despre simbolurile credinciosilor.
Credinciosii sunt simbolizati de samanta buna, fii imparatiei care sunt semanati de Domnul pentru a creste in imparatia Sa (Matei 13:24, 38).
Samanta este cuvantul lui Dumnezeu (Mat. 13:4, 19; Luca 8:11), Cristos Insusi (1 Petru 1:23), semanata in noi, pentru a ne face samanta buna, fii invierii (Mat. 13:38; Luca 20:36-38). Cuvantul lui Dumnezeu ca samanta de grau il distribuie pe Dumnezeu ca viata in noi pentru a ne hrani; de asemenea, cuvantul ca foc ne arde pe noi si multe din lucrurile in care avem incredere, iar cuvantul ca ciocan darama sinele nostru, viata noastra naturala, carnea noastra, poftele noastre si conceptiile noastre (Ieremia 23:28-29). Ca samanta buna, noi trebuie sa il urmam pe Domnul in pamant pentru a muri si a produce mult rod in inviere; faptul de a muri si a experimenta crucea inseamna a ne renega si respinge viata-suflet, viata noastra naturala, pentru a trai viata divina (Ioan 12:23-26, 31-32). Semanarea semintei bune este martiraj, pentru ca „ceea ce voi semanati nu este adus la viata daca nu moare” (1 Cor. 15:36); noi putem fi martiri in mod fizic, psihologic sau spiritual (2 Tim. 4:6; Mat. 16:25; 1 Cor. 16:12; 2 Cor. 12-14). Dragostea plina de afectiune a lui Cristos ne constrange să traim si sa murim inspre El, si ne face martiri pentru El (2 Cor. 5:14-15; Rom. 8:35-37; 14:7-9; Apocalipsa 2:10; 12:11). Darea la moarte a lui Isus din mediul nostru coopereaza cu Duhul launtric pentru a ne omori omul nostru natural si pentru a elibera viata divina (Rom. 8:2, 13; 2 Cor. 4:10-13; Ier. 48:11).
Intregul nostru serviciu pentru Domnul trebuie sa isi aiba originea in Dumnezeu, nu in noi insine, in timp ce ii ingaduim mortii Sale sa opereze in noi, astfel incat viata Sa a invierii sa poata fi impartita prin noi in altii (2 Cor. 4: 12-13; 1:8-9; 4:5; 10:13.
David L-a iubit pe Dumnezeu, s-a temut de Dumnezeu si a cooperat cu Dumnezeu pentru a-L lasa pe Dumnezeu sa lucreze; desi avea abilitatea de a zidi templul lui Dumnezeu, el s-a oprit atunci cand cuvantul lui Dumnezeu a venit la el (2 Sam. 7:18, 25, 27: comp. cu Luca 1:38). Oprirea lui David a stabilit o marturie dubla in acest univers: prima, intreaga lucrare din acest univers ar trebui sa vina de la Dumnezeu, nu de la om; a doua, singurul lucru care conteaza este ceea ce face Dumnezeu pentru om, nu ceea ce face omul pentru Dumnezeu. Atat ziditorul templului, cat si locul unde a fost zidit templul au provenit din iertarea lui David de pacatele sale, din ceea ce Dumnezeu a facut pentru David (2 Sam. 12:24-25; 24:1-10, 18-25; 1 Cron. 21:18; 2 Cron. 3:1; Ps. 51). Sora E. M. Barber a spus: „Oricine nu se poate opri din lucrarea pentru Dumnezeu nu poate lucra pentru Dumnezeu.”
Vasile Ilas said
Cu privire la urmarea slujbei epocii
Sa vedem slujba epocii
In Vechiul Testament, atat Solomon, cat si David, L-au reprezentat pe Domnul. Cele doua persoane, L-au reprezentat pe Domnul. In Vechiul Testament au existat multe slujbe. Dupa Moise au fost ridicati judecatorii. Dupa aceea au fost Solomon, imparatii si profetii. Dupa ce israelitii au fost luati in captivitate, au fost ridicate vasele pentru recastigare. Vechiul Testament este plin de diferite tipuri de slujbe. In fiecare epoca exista slujba acelei epoci. Aceste slujbe ale epocii sunt diferite de slujitorii locali. Luther a fost un slujitor al epocii sale. Darby de asemenea a fost un slujitor al epocii sale. In fiecare epoca Domnul are lucruri speciale pe care El vrea sa le indeplineasca. El are propriile Sale recastigari si propriile Sale lucrari de facut. Recastigarea si lucrarea speciala pe care El o face intr-o epoca este slujba ecelei epoci.
(Sa intram in slujba Domnului din epoca prezenta (W Lee si W Nee)
Vasile Ilas said
Credinciosii sunt sarea pamantului, cei care omoara si elimina microbii coruptiei si putrezirea pamantului (Mat. 5:13; comp. cu Lev. 2:13).
Sotia lui Lot a devenit un stalp de sare si si-a pierdut functia de a sara deoarece a aruncat o privire persistenta inapoi spre Sodoma, indicand faptul ca iubea si pretuia lumea rea pe care Dumnezeu urma sa o distruga (Gen. 19:15, 24-26; Luca 17:32). Pentru a face o cariera in urmarea Domnului, noi trebuie sa ii dam tot ce avem si tot ce putem face; altfel, vom fi niste falimente, devenind sare fara gust si fiind aruncati din domeniul glorios intr-o sfera a rusinii (Luca 14:31-35; comp. cu Apocalipsa 3:21; Ioan 16:33). Nu ar trebui sa fim dezamagiti si descurajati, ci intariti si facuti capabili sa traim economia divina prin Dumnezeul Triunic procesat si finalizat ca har atotsuficient (1 Cor. 15:10; 2 Cor. 12:9; 2 Tim. 4:22; Col. 4:6)
elisa said
Ce inseaman adevarul prezent? se refera la realitatea zilelor noastre in care suntem ancorati,trebuind sa luam seama la unele aspecte ale ei,mai mult decat in alta perioada de timp,e vorba de specificul vremii?
adica sa adaptam adevarul scripturii acum si aici?
cautand sa vedem viata noastra in lumina adevarului prezent?
Nu inteleg.
Sasmanta buna care credeam ca eu nu mai sunt,este deci o samanta obisnuita in care lucreaza Cuvantul,ca ea sa moara?
Omorarea mea,nu are loc,pentru ca eu nu cooperez cu Dumnezeu?
Cum pot eu coopera cu Domnul,eu cred,ca o fac,dar nu o fac.Omorarea ar trebui sa se vada.
elisa said
Dar daca samanta cade intr-un pamant neroditor? ce sa fac ca eu insumi sa nu fiu un pamant neroditor?
Prelucrarea samantei depinde si de pamant…pun samanta buna,pamantul prost…
Am lucrat 4 straturi de gradina,cu un pamant prost,am udat mult,au iesit multe rosii si vinete,dar morcovii si patrunjelul, nu prea. Cine a fost de vina? tot pamantul.Dar pamantul pentru patrunjel si morcovi,avea nevoie de ceva in plus,nu am ami facut gradinarit..dar asa trebuie sa fie..si cu noi la fel.
Pentru unii din noi,e nevoie de o prelucrarea
mai complicata,ca sa dam rod.
elisa said
Am inteles,trebuie sa fim atenti la propria lucrare a lui Dumnezeu,din perioada noastra,cand El face recastigarea pe care o are de facut,aceasta este slujba pe care o face in perioada respectiva.
Pana aici imi este clar,e interesant acum,cei care au viziune ce recastigare face Domnul acuma,la care noi trebuie sa participam,care e slujba care ii este placuta Lui,din partea nostra acum,in acest timp.Cei care au citit cartile stiu despre ce e vorba.
De abia astept sa intru in posesia lor.
Vasile Ilas said
Sora Elisa,
Adevarul prezent este adevarul care este prezent cu credinciosii, pe care ei deja l-au primit si pe care acum il poseda (2 Petru 1:12). Trebuie sa cunoastem adevarul actual si sa sustinem absolutismul adevarului (Ioan 18:37). Trebuie sa ne fie clar faptul daca un anumit subiect este un articol al adevarului (Ioan 8:32).
„Este chemarea numelui Domnului un adevar? Nu, nu este un adevar. Chemarea Domnului este necesară, si trebuie sa avem o asemenea practica in viata noastra zilnica, dar chemarea numelui Domnului nu este un adevar. Tot astfel, botezul, calitatea de prezbiter, spalarea picioarelor si citirea cu rugaciune nu sunt adevaruri” (W. Lee – Studiu-viata Ezra, pag. 33).
„Justificarea prin credinta este un adevar. Regenerarea, sfintirea, innoirea, transformarea, conformarea, transfigurarea, faptul de a fi facuti Dumnezeu in viata si natura, dar nu in Dumnezeire – toate acestea sunt adevaruri” (pag. 33).
Astazi, intr-un timp de apostazie, trebuie sa depunem marturie despre revelatia deplina a Cuvantului pur al lui Dumnezeu si sa luptam pentru adevarurile mai profunde revelate in Cuvantul lui Dumnezeu, printre care:
1. Revelatia privitoare la economia eterna a lui Dumnezeu – Efeseni 1:10; 3:9.
2. Revelatia privitoare la Trinitatea Divina – 2 Cor. 13:14; Apocalipsa 1:4-5.
3. Revelatia privitoare la persoana si lucrarea Cristosului atotinclusiv – Col.2:9, 16-17; 3:11.
4. Revelatia privitoare la duhul datator de viata finalizat – Ioan 7:39; 1 Cor. 15:45b; Apocalipsa 22:17.
5. Revelatia privitoare la viata eterna a lui Dumnezeu – Ioan 3:15-16.
6. Revelatia privitoare la Trupul lui Cristos, care este biserica lui Dumnezeu – Efeseni 1:22-23; 1 Cor. 12:12-13, 27; 10:32.
Trebuie sa cunoastem si sa depunem marturie despre cel mai inalt adevar: In Cristos Dumnezeu a devenit om pentru a-l face pe om Dumnezeu in viata, natura, constitutie si expresie, dar nu in Dumnezeire, astfel incat Dumnezeul rascumparator si omul rascumparat sa poata fi uniti, contopiti si incorporati impreuna pentru a deveni o singura entitate – Noul Ierusalim – Ioan 1:12-14; 14:20; Apocalipsa 21:2, 10-11.
Ovidiu said
Vreau sa fiu scurt si incerc sa fiu concis.Ceea ce sora Elisa are nevoie este faptul de a lua Biblia ca si hrana.Cu siguranta toti termeni care se folosesc pe acest blog,consider ca o bulverseaza pe sora noastra.
Cred sora,ca dumneavoastra incercati sa intelegi Biblia mental si depuneti efort pentru a fi un crestin veritabil,dar ceea ce dumneavoastra aveti nevoie nu sunt termeni,ci mancare.Cu siguranta aveti copii,iar daca nu,stiti ca un copil atunci cand mama lui il hraneste nu dezbate modul in care mama a pregatit mancarea,ci pur si simplu mananca mancarea,stiind ca mama lui nu ii ofera ceva care sa-l contamineze.Cuvantul lui D-zeu este mancare(cititi cu atentie Ioan 6),iar Domnul Isus a venit ca adevarata mancare care S-a pogorat din cer,pentru a ne satisface foamea.Asadar puteit fi simpla,si pur si simplu mancati,ceea ce S-a pogorat din cer,Painea Vie,care este Christos.Daca veti continua sa puneti multe intrebari,si incercati sa va auto-imbunatati,veti rata telul,deci spuneti Domnului,,Doamne astazi vreau sa Te manac ca si Paine Vie si sa te beau ca si Apa Vie(vezi Ioan cap.4 si 7),iar ceea ce am nevoie nu e multa cunostiinta,ci pur si simplu Persoana Ta minunata”;iar calea este sa chemati Numele Lui in orice situatie,iar El o sa hraneasca,si o sa va ofere o hrana bogata,din Fiinta Lui interioara.
Domnul sa fie cu duhul dumneavoastra.
Amin.
Ovidiu
elisa said
Si daca va spun ca chem Numele Domnului,mereu si mereu si noaptea si yiua,si cand vorbesc cu cineva care ma tulbura sau provoaca.
Biblia este baya si am primit o invatatura serioasa la Biserica baptista din Brasov,unde se facea studiu biblic serios.
Acum sunt bulversata de faptul ca mi s+a spus ca am o invatatura gresita,ma intreb si eu,sa vad ,sa descopar..ceea ce am uitat sa iau in calcul,a fost grija peramnenta a satanei, de a ma acuza,pana la epuizare,asa cum face el,aratandu-mi ca nu sunt buna de nimic si ca de slabicunea asta a mea de om,Domnul nu are nevoie.
Cred ca adevarul este la mijloc,in ceea ce ma priveste,pentru ca eu de fapt am devenit slaba,nu am fost asa,pt.ca am ascultat acuzatiile zilnice.clipa de clipa…dar ..nemultumirea pe care o am in duh,fara a ma epuiza de data aceasta,ma face sa cut solutii…
Si a spune”trebuie sa-Lmananci pe Hristos,sa manaci simlpu Painea…”e tot ceva la nivel mental..unde merg eu la biserica,aproape totul e la nivel mental,nu simti Cuvantul inspirat,ci explicatii biblice..nu gresite,dar cate o lucrare a Duhului Sfant se face rar.Am cautat vina ,daca e la mine..poate vin eu cu o stare rea..da.se poate ..cateodata..dar nu vesnic..
Acum astept cartile ca pe”un miracol” oricum ele vin de la Dumnezeu..dar nu e normal sa-mi astept izbavirea de aici.
Poate ca cel mai tare imi lipseste partasia,ced ca trebuie sa insist sa cer Domnului,frati si surori pentru partasie…cu care sa comunic.
Cand traiam simtind prezenta Duhului sfant,eram in anii de nceputuri,ori acuma aceasta ar trebui sa fie cu atat mai intensa.
viorica said
Draga Elisa,nu fii ingrijorata arunca-te la picioarele Mintuitorului si spune-i Lui totul ce te apasa .nu te uita la oamenii, toti satem supusi pacatului ,fii tare si nu descuraja .pacatul tau este ca vezi prea multe si judeci mult .
Este har sa iubesti fara sa fii iubit,sa slujesti fara sa fii pretuit,sa daruesti fara sa ti se multumeasca,sa jertfesti fara sa ti se recunoasca ,sa ierti fara sa fii iertat ,sa-l susti pe cel care te-a lepadat sa ramai linistit desi esti neindreptatit,sa investesti cladind numai pe speranta,sa taci pentru nu a face rau aproapelui,sa vorbesti de dragul adevarului ,sa
induri fara sa murmuri ,fara sa cartesti,totul sa-ti apartina,iar tu bucuros sa te lipsesti de toate.
Fii binecuvintata!
elisa said
Si tu la fel,Domnul sa te binecuvanteze,in lumea asta in deriva.
romuluss said
Bun venit Viorica,
este foarte real ceea ce ai exprimat, nu putem sa ne fixam comportamentul crestin in functie de fluctuatia mediului inconjurator.
Comportamentul crestin este unul de alergat impotriva cursului “normal” al vietii, sa ierti celor ce te jignesc, sa rabzi celor care te care iti creaza stress, sa suferi prin lipsa decat sa te imbogatesti “romaneste”.
viorica said
Multumesc Romuluss.E greu de rabdat ,foarte greu ,mai ales cind cineva te invinueste pe nedrept . E forte greu sa fii in mijlocul luptei,gata sa acorzi o mana de ajutor,o incurajare,un zimbet,sa stergi o lacrima,sa lupti in rugaciune pentru cineva! In legatura cu imbogatirea asta nu imi apartine .Dumnezeu a pus in mine un dar minunat care nu se mosteneste, este de la El.
Fiti binecuvintatii!
elisa said
Nu stiu cum ati ajuns voi la jigniri,pentru ca eu nu am pomenit de ele,era vorba de cu totuuuuul alta problema:viata noastra crestina,normalitatea ei,stagnarea in viata crestina.
Nu eram suparata pe nimeni,daca ma jignesc,este spre a creste rabdarea mea .
Pot sta deoparte de cei care” ma streseaza”,dar pietrarii nostrii,acestia sunt.
viorica said
Draga Elisa nu s-a referit nimeni la persoana ta este vorba de viata crestina ,pe care trebuie traita .Ar trebui sa ma supar eu ca la mine s-a referit Romuluss
Romuluss a zis bine ;Comportamentul crestin este unul de alergat impotriva cursului normal al vietii.
romuluss said
Elisa, a fost gresita interpretarea ca cineva iti face o critica, nu.
Aici nu am discutat despre o persoana anume, pentru ca nu ne cunoastem iar nimeni cine posteaza aici nu are intentia si nici permisiunea de a posta lucruri jignitoare la adresa cuiva.
Totul s-a discutat la nivel de princiupiu, adica lucruri care sunt valabile si se refera incepand de la mine, la toti de pe aceasta planeta.
Te rog sa privesti faptul ca nu exista o intentie de particularizare, ca apoi cineva sa devina tinta unor atacuri.
romuluss said
Viorica, nu a existat intentia de a inculpa sau a jigni, eu am completat ceea ce ai spus tu, incercand sa transpun principiile de baza ale vietii crestine.
Nu am facut referire la tine, ci daca observi am utilizat o exprimare generica .
Principiile la care faceam referire in commentul meu,ti-au fost adresat ca si forma de comunicare pentru ca commentul era un raspuns la al tau, dar nicidecum am incercat sa iti tin o lectie de morala corectiva.
Repet, nici pe departe nu a fost commentul individualizat nici pentru tine, nici pentru Elisa, ci am inclus niste principii generale care in particular sunt valabile pentru fiecare din noi.
Mai mult, pentru ca nu va cunosc in viata privata, ar fi imposibil sa ma adresez concret la probleme concrete. Daca ar fi vorba despre lucruri absolut personale, le-am discuta in private si nu ar fi expus pentru toti cititorii.
Multumesc de intelegere.
elisa said
Nu m+am suparat… . .
si nici nu aveam de ce…
. 
nu,ma gandeam ca dincolo de orice jigniri,dau ce aveam noi de patimit,e cel mai greu cand tu insuti nu esti multumit de tine,,restul se rezolva mult mai usor.
Luptam impotriva curentului,dar trebuie sa fim o oaste,ori suntem tare imprastiati prin lume,greu ne adunam cei din apropiere.
Cu Viorica corespondam de mult pe privat,,,
si..daca credeti voi ca vreodata am sa ma supar..
sa nu-mi mai deschideti usa,cand vedeti ca o fac
.
..noi crestinii,nu trebuie sa fim tare sensibili… .
A,ba da!la cele bune .
Har si pace sfanta tuturor…
Cateodata vin directdin “natura” si intrand aici,
parca e o alta lume..modul de exprimare ,aici,este in lipsa zambetelor,de aceea daca nu te vezi fata catre fata,,,se intelege uneori gresit.
viorica said
Viata nu este o epava ce trebuie salvata din lume,ci o investitie ce trebuie folosita in lume .
Eliza zimbeste .Noi nu santem tancuri sa calcam in picioare pe altii .Dar suntem de multe ori ,chinuiti de sentimente de nesiguranta.
Eu una nu m-am suparat draga Romuluss ci am inteles perfect ce ai scris .Dumnezeu sa te binecuvinteze si sa-ti dea lumina de sus .
elisa said
Nu vi se pare ca in lumea crestina nu se abordeaza problemele in mod serios?
Decat de f.putine persoane.
Cand ai o problema cu duhul tau,sunt prea
putini cei cu care poti comunica.
Ma gandesc,ca asa ca si in realitate,e greu sa te apropii de cineva,cu aceleasi preocupari.
Se raspunde in general evaziv,sau deloc.
Multumesc pentru Ovidiu si Vasile,Domnului.
Domnul sa ne dea intelepciunea care vine de Sus.
viorica said
Eu multumesc Domnului pentru toti care fac voia Tatalui .E bine sa depindem in toate de Hristos .Dumnezeu ne lasa in groapa leilor ca sa-si arate Dumnezeirea Lui .
elisa said
Am inceput din nou sa citesc Viata crestina normala,a lui W NEE…In care spune despre importanta Sangelui Domnului Isus,de care avem nevoie in fiecare clipa.
Satana vrea sa ne distraga atentia de la faptul ca
Domnul are grija permanent de noi,vrand sa ne axeze privirea pe propria neputinta,in loc sa vedem ca “carnea” e neputinioasa,numai Sangele Sfant al Domnului Isus,curata si mantuieste.
Multumim Domnului pentru frati ca WNee, cu traire intensamprofunda intelegere a Cuvantului
lui Dumnezeu.
Deci am luat-o iar de la capat..citind si xcautand sa traiesc Viata Crestina Normala.
Vasile Ilas said
In 2006 a aparut cartea „Cristos in contrast cu religia” de fratele Witness Lee. aceasta carte m-a impresionat foarte mult si am citit-o de trei ori pana acum. Astazi am sa redau un scurt pasaj din ea.
„Tot ce este relatat in Ioan 21 are fara indoiala un scop. Intr-un sens, capitolul 21 nu se poate compara cu capitolele 14 la 17 din Ioan. Dar intr-un alt sens, este un capitol atat de valoros si plin de inteles. Acum Ii sunt atat de recunoscator Domnului pentru el. Nu va pot spune cat de mult iubesc Ioan 21. Este atat de practic si nereligios.
(Dragostea, Hranirea, Urmarea) Dupa ce discipolii s-au ospatat la masa pe care Isus o pregatise, Domnul i-a spus lui Petru: „Simone, Fiul lui Ioan, Ma iubesti tu mai mult decat acestia?” (v. 15). In estenta, Domnul ii spunea lui Petru: „Cu cateva zile in urma ai spus ca chiar daca altii M-ar nega, tu nu ai face-o. Dar ai facut-o, si ai facut-o de trei ori; deci trebuie sa te intreb si Eu de trei ori: ‚Ma iubesti tu mai mult decat toti ceilalti?’” Petru a replicat: „Da, Doamne, Tu stii ca Te iubesc.” Ceea ce poate el a vrut sa spuna erau urmatoarele: „Doamne, chiar nu stiu daca Te iubesc sau nu. Tu stii. Si chiar daca as sti, nu as indrazni s-o spun. Cu doar cateva zile in urma am spus ca nu Te voi nega niciodata, dar imediat dupa aceea am facut-o. Tot ceea ce spun eu nu conteaza, dar tot ceea ce tu stii conteaza cu adevarat. Doamne, Tu stii ca te iubesc.” Petru nu era sigur cum sa raspunda exact. Dar nu aceasta este ideea. Ascultati! Domnul i-a spus lui Petru: „Hraneste-mi mieii.” Apoi a doua oara Domnul i-a spus: „Paste-Mi oile.” Si apoi a treia oara: „Hraneste-Mi oile.” Domnul nu i-a spus sa-i invete sau sa-i indrume pe altii, si nici chiar sa-i edifice, ci doar sa-i hraneasca. Dragostea noastra fata de Domnul trebuie sa rezulte in hranirea de catre noi a mieilor Sai. In final, Domnul Isus i-a mai dat lui Petru un singur cuvant in plus: „Urmeaza-Ma” (vs. 19, 22).
Spun acest lucru in special tinerilor frati si surori – iubiti-L pe Domnul Isus, hraniti-I mieii si urmati-L pe El. acest lucru este suficient. Nimic altceva nu se cere. Adevaratul serviciu la adresa Domnului consta in faptul de a-L iubi pe El, a-I hrani mieii si a-L urma pe El. Si unde este El? El este in duhul nostru. trebuie sa-L urmam pe El in duhul nostru. Trebuie sa ne exersam inima pentru a-L iubi – faptul de a iubi tine de inima (Marcu 12:30). Dar a-L urma pe Domnul tine de duh, caci astazi Domnul este in duhul nostru (1 Cor. 6:17). Trebuie ca pur si simplu sa-L iubim pe El cu inima noastra si sa-L urmam pe El exersandu-ne duhul; atunci vom fi hraniti de catre El. Cu hrana cu care am fost hraniti putem apoi sa-I hranim mieii. Acest lucru nu este absolut nimic din religie (acest subiect va urma cu inca ceva randuri).
Extras din – „Cristos in contrast cu religia” de Witness Lee, pag. 120-121.
Domnul sa fie cu duhul vostru!
elisa said
Am vazut zilele astea un miel nou nascut,a carui mama -oaie nu avea lapte,trebuia dus acasa si hranit cu biberonul.
Asa sunt mieluseii,darazi cine se mai ocupa de ei?
Nu vad in adunare grija,dimpotriva,tinerii credinciosi se hranesc
cu ce stiu ei,iar tineretul,care are mare nevoie de hrana sanatoasa, e lasat sa se hraneasca cu hrana lumeasca.
E trist si dureros,azi am avut iarasi o experienta neplacuta:”daca un pastor care trebuie sa te hraneasca cununa o fata cu spinarea goala si cu bustul descoperit pana la limita,ce biserica care iubeste pe Domnul e acea?
Duhul care e cu Domnul,si face si lucrurile din lume..nu,acest duh nu e cu Domnul.
Ne asemanam f.tare cu lumea,ne imbracam provocator,fiind pricini d epacatuire,iar cand intra oameni nematuiti in adunare,vad ceea ce le oferim:niste oameni neschimbati,netaiati imprejur.
Vasile Ilas said
Dragostea, Hranirea, Urmarea II, (continuare)
“Sa nu crezi ca trebuie sa cunosti Biblia, sa mergi la un seminar sau la un colegiu biblic si sa primesti o educatie religioasa. Nu ai nevoie de toate acestea. Ai nevoie de dragostea dintai, de cea mai buna si autentica dragoste pentru Domnul Isus. Domnul l-a intrebat pe Petru: „Ma iubesti tu mai mult decat acestia?” Trebuie sa raspundem: „Da, Doamne; Tu stii ca te iubesc.” Serviciul Domnului in aceasta dispensatiune noutestamentala nu tine de cunoastere sau educatie, ci tine in mod absolut de dragostea fata de Domnul. Degradarea bisericii a inceput cu pierderea ei – „Aceasta am impotriva ta: ca ti-ai parasit prima dragoste” (Apoc. 2:4). Cat timp avem dragostea dintai, cea mai buna si autentica dragoste pentru Domnul, suntem in siguranta. Apoi trebuie sa-L urmam pe Cel care este in duhul nostru. Noi Il iubim pe El cu toata inima noastra, si Il urmam pe El prin duhul nostru; atunci tot ce facem este doar pentru a-I hrani mieii. Slava Domnului!
Acum poate intelegeti unde ar trebui sa ne situam si ce pozitie trebuie sa luam. Noi Il avem pe Domnul Isus, pe Cel inviat si viu care se intalneste cu noi tot timpul – oriunde, pretutindeni, in orice timp, in tot timpul, fara nici un program, plan sau aranjament. El este totul pentru noi. tot ce trebuie sa facem este ca pur si simplu sa-L iubim pe El cu toata inima noastra si sa-L urmam pe El prin duhul nostru, obtinand astfel alimentatia pentru a-i hrani pe altii.” (Extras din – „Cristos in contrast cu religia” de Witness Lee, pag. 121)
In Cristos,
Vasile Ilas
elisa said
Multumesc frate Vasile,
am cunoscut si fratii tineri,pe care mi i-ati trimis,,,prin Domnul,
de la editura Curentul vietii,
sunt seriosi
si muncesc pentru Domnul,.
m-am bucurat de partasia cu ei,putini mai sunt seriosi in lucrare.
Domnul sa-i tina tari.
La inapoiere de la Otelul Rosu,Domnul mi-a dat un alt frate,pe masina,
care era plin de ravna,desi cu multe incercari,care pentru unii ar fi devastatoare.,
el e plin de ravna.pt.Domnul.
Dupa masa a venit la noi,si am avut partasie.
Azi duhul meu s-a mai inviorat,dupa evenimentele de ieri,randuite de sus.
Domnul sa va binecuvanteze pe toti cei care faceti lucrarea Lui cu bagare de seama.
Domnul sa binecuvanteze pe acesti 7000…
elisa said
Da,dragoste dintai trebuie sa fie in noi.
.”…Ce am impotriva ta,e ca ai parasit dragostea dintai…”
Da,atunci zburam,iubeam pe toata lumea si -i irtam pe toti..toti…
Acum??????
Vasile Ilas said
Biblia, ca revelatie divina completa, este profunda, si desi ea reveleaza multe adevaruri, revelatia ei esentiala este cuprinsa in sapte. Aceste adevaruri sunt: planul lui Dumnezeu, rascumpararea lui Cristos, aplicarea Duhului, credinciosii, biserica, imparatia si Noul Ierusalim.
Pentru realizarea rascumpararii lui Cristos a fost nevoie de patru etape majore – intruparea (s-a imbracat cu carnea, incarnarea) , rastignirea, invierea si inaltarea.
In rastignire, Cristos a purtat pacatele noastre pe cruce (1 Petru 2:24, 1 Cor. 15:3, Evrei 9:28).
In rastignire Cristos a fost facut pacat pentru noi (2 Cor. 5:21).
Atunci cand Cristos a fost rastignit, toti credinciosii au fost rastigniti impreuna cu El (Gal. 2:20). A fost rastignit impreuna cu omul nostru cel vechi. (Rom. 6:6). Pe langa toate acestea, intreaga creatie a fost rastignita acolo. Atunci cand Cristos a murit, perdeaua templului a fost sfasiata de sus pana jos (Mat. 27:51). „De sus pana jos” indica faptul ca nu a fost lucrarea omului, ci lucrarea lui Dumnezeu de sus. Dumnezeu a sfasiat perdeaua in doua bucati. Pe perdea erau brodati heruvimi (Exod 26:31). Conform cu Ezechiel 1:5, 10 si 10:14-15, heruvimii erau creaturi vii. Deci, heruvimii de pe perdea simbolizeaza creaturile vii. Asupra umanitatii lui Cristos se aflau toate creaturile vii. Atunci cand perdeaua a fost sfasiata, toate creaturile vii au fost rastignite. De aceea putem spune ca moartea lui Cristos a fost atotinclusiva.
Prin moartea Sa pe cruce Cristos a desfiintat legea poruncilor in randuieli. Cea mai importanta era circumcizia, care ii despartea pe iudei de neamuri. De asemenea, iudeii tineau ziua a saptea, o alta randuiala care ii facea diferiti de neamuri. Cristos a desfiintat ambele randuieli pe cruce (Efeseni 2:15; Col. 2:14, 16). Printre reglementarile iudeilor se numarau si reglementariloe legate de alimentatie.
Randuielile au fost desfiintate, dar cum ramane cu diferentale dintre rase? Dintre negri si albi? Toate aceste diferente au fost desfiintate prin rascumpararea completa a lui Cristos. El a inlaturat intreaga vrajmasie.
Prin moartea lui Cristos l-a distrus pe Satan si a judecat lumea (Evrei 2:14; Ioan 12:31).
Moartea lui Cristos nu a fost doar o moarte terminatoare, ci si o moarte eliberatoare. Moartea Sa a eliberat viata divina ascunsa inauntrul Sau (Ioan 1:4; Ioan 12:24). Atunci cand ce a murit pe cruce, un soldat I-a strapuns coasta si din ea a iesit sange si apa (Ioan 19:34). Acestea sunt simboluri. Sangele simbolizeaza rascumpararea, iar apa simbolizeaza viata. Sangele si apa sunt simboluri ale celor doua aspecte ale mortii lui Cristos.
(Aceste lucruri se gasesc in Revelatia fundamentala din Sfintele Scripturi de Witness Lee)
elisa said
Bine,dar toate astea le stim,Biblia ne invata prin Duhul Sfant sa o intelegem,aplicarea,trairea sunt defectuoase.
La inceputul vietii de crestin,cauti sa le patrunzi pe toate,incet,incet,pe parcusr Domnul iti dezvaluie,ceea ce e necesar pentru cresterea ta,,,dar,,vine cate o criza,,,vine cate o zi,in care parca nu mai stii unde te afli..cum nimic nu e intamplator…cred ca trebuie sa trecem prin toate astea..ca sa revenim iar siiar la Cruce,la Sangele Domnului,incercand sa trecem peste “carnea noastra neputincioasa”
Vasile Ilas said
Stiti, mai demult inaintasii nostril mergeau cu carul cu boi.
Astazi noi mergem cu avionul.
Asa este si in privinta Cuvantului lui Dumnezeu. Astazi revelatia biblica a fost eliberata si curge ca un fluviu. Conteaza daca esti in aceasta curegere a slujbei apostolilor. Privind din exterior ti se pare ca detii acele lucruri. Oare asa este?
elisa said
Dar tot carul cu boi e mai natural,mai placut, in mijlocul naturii,mirosind a fan,in unele locuri cu animale si a balegar,licurici in jur,fluturasi,caprioare si fazani,,,,Simti ca esti parte din acel cadru natural, desavarsit de Dumnezeu.
Conteaza sa traiesti prin Duhul Sfant,sa te eliberezi de dusmanul cel mai inversunat :firea,eul…,sa uiti de tine si sa privesti la cei din jur.,
sa te apropii de fratii si sa ai partasie sfanta,sa te apropii de necajiti,si sa le dai ajutor,sa rupi o bucatica de paine si pentru un caine flamand,sa dai o mana calda unui napastuit de lume.
Cred ca mai important este sa ni se spuns”Am fost bolnav si ati venit sa Ma vedeti” decat “plecati de la Mine,caci nu va cunosc:Am fost bolnav,am fost in inchisoare..si nu ati venit pe la Mine”
nu? ce ziceti?
citesc si vreau sa ma documentez in ce priveste trairea in duh si nu in firea pamanteasca,dar in mod sigur,Domnul vrea sa fim iubitori de frati si de oameni,sigur asta vine din trairea in duhul.
romuluss said
Elisa,
fiecare din noi suntem obisnuiti si indragostiti de un anumit fel de a fi. Unora ne plac lucrurile simple pentru ca viata ne-a obisnuit cu ele, pe altii viata i-a obisnut cu lucruri mai complexe, cu tehnologie de ultima ora. Nu intotdeauna alegerea noastra este facuta pe baza unui moft sau a unei preferinte, ci de multe ori suntem pusi intr-o situatie data. Toate astea tin de cadrul social, economic, stiintific in care traim. Cred ca dincolo de aceste modificari de cadru, Dumnezeu poate fi slujit la fel. Nici mie nu imi face deosebita placere forfota tehnologica, pentru ca este obositoare, chiar daca viata uneori ne forteaza sa fim intr-o noua era tehnologica. Un oras mare, desi ofera un anumit confort, este obositor, de aici si deriva nevoia fiecaruia sa evadeze in natura, in liniste atunci cand are ocazia.
Dincolo de toate acestea, intimitatea noastra cu Hristos este definitorie, ea ne face oameni spirituali. Duhul Sfant poate si a educat atat pe omul primitiv de acum cateva mii de ani, cat si pe omul modern crescut intr-o tehnologie dezvoltata ca si cea din tarile foarte dezvoltate.
elisa said
Multumesc Domnului ,ca am evadat din Brasov,intr+un loc,unde esti aproape de natura,sigur ca esti privilegiat sa ai parte de apropierea naturalului…oamenii mai si lucreaza,nu sunt toti pensionari .
Il simti pe Dumnezeu mai aproape,fara a face eforturi,si parca nu mai pacatuiesti…oricum nu mai esti asa de ispitit,mai ales barbatii,ca in orasele mari,sau chiar cele mici,unde a disparut rusinea si pudoarea.
Frumos trebuie sa fie in ceruri,Domnul sa ne ajute sa avem parte cu El,acolo Sus,
sa ne ajute sa traim prin indemnurile Duhului Sfant,
Vasile Ilas said
Domnul dupa ce a murit si a fost ingropat, in a treia zi El a inviat din morti (1 Cor. 15:3-4). In invierea Sa El a realizat doua lucruri esentiale: mai intai, El a impartit viata divina credinciosilor Sai pentru regenerarea lor (Ioan 12:24; 1 Petru 1:3), si in al doilea rand, El a devenit un Duh datator de viata pentru a-L imparti pe Dumnezeul Triunic in credinciosii Sai ca viata si rezerva de viata a lor (1 Cor. 15:45b). Acesta este un lucru profund. Dupa ce El a completat totul prin moartea Sa, in invierea Sa El a devenit Duhul datator de viata pentru a intra in ucenicii Sai spre a-L aduce pe Dumnezeul Triunic procesat in ei ca viata si rezerva de viata a lor.
Vasile Ilas said
Factorul Duhului (I)
Duhul lui Dumnezeu pentru creatia lui Dumnezeu
In Biblie Duhul este numit mai intai Duhul lui Dumnezeu (Gen. 1:2). De fapt, Duhul lui Dumnezeu este Dumnezeu Insusi. Sa folosim ca ilustratie curentul electric. Curentul electric este electricitatea insasi. Curentul electric este electricitatea in miscare. Daca electricitatea nu este in miscare, nu exista nici un curent electric. La fel, Duhul lui Dumnezeu este Dumnezeu in miscare. Cand electricitatea se misca, ea este curentul; cand Dumnezeu misca (se misca), El este Duhul (Gen. 1:2b n. tr.).
Nu ar trebui sa facem greseala de a-L separa pe Duhul lui Dumnezeu Insusi. A face astfel nu ar fi logic. Este imposibil de separat curentul electric de electricitatea in sine. Daca am putea separa curentul electric de electricitate, nu ar mai fi curent. In acelasi mod, nu-L putem separa pe Duhul lui Dumnezeu deoarece Duhul este pur si simplu Dumnezeu Insusi in miscarea Sa. Daca-L separam pe Duhul lui Dumnezeu , nu ar mai fi nici un Duh. De aceea, ori de cate ori citim in Biblie despre Duhul, trebuie sa intelegem ca Duhul este Dumnezeu Insusi in miscarea Sa.
De-a lungul veacurilor, Dumnezeu S-a miscat in diferite moduri. Mai intai Dumnezeu S-a miscat in creatia Sa. Vorbind despre Dumnezeu in creatia Sa, Geneza 1:2 spune: “Si Duhul lui Dumnezeu se misca pe deasupra apelor”. Acest verset indica limpede ca in creatia lui Dumnezeu, Duhul lui Dumnezeu este numit Duhul lui Dumnezeu.
Duhul Domnului (Iehova) este pentru contactul lui Dumnezeu cu omul
Dupa creatia lui Dumnezeu, Dumnezeu a avut contact cu omul. Contactul lui Dumnezeu cu omul a fost o alta miscare a lui Dumnezeu. In aceasta miscare, Duhul este numit Duhul Domnului (Gen. 2:7-8; 6;:3). De-a lungul Vechiului Testament, cand Dumnezeu venea sa-l contacteze pe om, Duhul Domnului venea peste anumite persoane (Judecatori 3:10; 6:34; 11;:29; 14:6, 19; 15:14; 1 Sam. 16:13). Astfel, Duhul Domnului este pentru miscarea lui Dumnezeu in contactarea omului.
Duhul Sfant pentru incarnarea lui Cristos
Cu doua mii de ani in urma, Dumnezeu S-a incarnat pentru a deveni un om. Aceasta a fost cea mai mare miscare a lui Dumnezeu. In aceasta miscare, Duhul a fost numit Duhul Sfant (Matei 1:18, 20;Luca 1:35). Duhul Sfant a fost pentru a face creatura lui Dumnezeu sfanta. Omul era creatura lui Dumnezeu, dar inainte de vremea incarnarii lui Cristos, omul nu a fost facut niciodata sfant. Dar acum Dumnezeu in miscarea Sa dorit sa intre in om pentru a fi una cu omul, si chiar sa Se nasca din om. Intr-o astfel de miscare, Duhul este numit Duhul Sfant.
Duhul
Dar Dumnezeu inca a dorit sa Se miste mai departe. Mai intai, El (S-)a miscat in creatie; Dumnezeu l-a creat pe om. Apoi El a miscat pentru a avea contact cu omul. Dupa o perioada de timp, Dumnezeu S-a miscat pentru a intra in om si a se face pe Sine una cu omul. Aceasta este incarnarea. In incarnare Dumnezeu a devenit un copilas intr-o iesle. Trebuie sa intelegem ca acest copil din iesle era Dumnezeu care devenise una cu omul. Totusi, aceasta nu este totul. Cand Dumnezeu a devenit un om, El S-a facut pe Sine una cu omul. Dupa ce S-a facut una cu omul, El a dorit ca omul sa fie una cu El. Prin urmare, Dumnezeu a mai trebuit sa faca un pas pentru a trai pe acest pamant timp de treizecisitrei de ani si jumatate, sa moara pe cruce, sa fie ingropat si sa invieze pentru a deveni Duhul datator de viata. In Noul Testament, acest Duh este numit Duhul.
(Extras, Factori vitali pentru recastigarea vietii de biserica – Witness Lee)
Vasile Ilas said
Duhul sfant si duhul credinciosului
Credinciosii de astazi duc o mare lipsa de cunostinta in legatura cu existenta si operatiunea duhului omenesc. Multi sunt inconstienti ca pe langa mintea, emotia si vointa lor, ei mai au si un duh. Chiar si atunci cand au auzit de duh, multi crestini isi considera fie mintea, fie emotia, fie vointa ca fiind duhul, sau daca nu, marturisesc deschis ca ei nu stiu unde se afla duhul lor. O astfel de ignoranta afecteaza enorm cooperarea cu Dumnezeu, auto-controlul, si razboiul impotriva lui Satan, indeplinirea carora, in toate cazurile, necesita actiunea duhului.
Este imperativ ca, credinciosii sa recunoasca un duh existand inauntrul lor, ceva in plus fata de gandul, cunostinta fata de imaginatia mintii, ceva dincolo de afectiunea, senzatia si placerea emotiei, ceva diferit de dorinta, decizia si actiunea vointei. Acest component este mult mai profund decat acele calitati. Copii lui Dumnezeu nu trebuie numai sa stie ca poseda un duh; ei mai trebuie sa inteleaga cum opereaza acest organ, sensibilitatea, lucrarea, puterea, legile sale. Numai in acest mod pot ei sa umble dupa duhul lor, si nu dupa sufletul sau trupul carnii lor.
Duhul si sufletul celor neregenerati au devenit contopite intr-unul; prin urmare ei nu cunosc absolut deloc existenta duhului lor paralizat; de alta parte ei sunt foarte constienti de puternice senzatii sufletesti. Aceasta nesabuinta continua chiar si dupa mantuirea lor. Iata de ce credinciosii umbla uneori dupa duh si alte ori dupa carne chiar daca au primit viata spirituala si au experimentat intr-un grad oarecare victorie asupra lucrurilor carnii. A fi inconstient de cerinta, miscarea, rezervele, simtul si directia (linia) duhului fireste ca ingradeste viata duhului si permite vietii naturale a sufletului sa mearga inainte in mod categoric ca principiu viu al vietii cuiva. Marimea acestei ignorante (proportiile ei) depasesc cu mult cunoasterea ei de catre cei credinciosi (adica ei sunt mult mai nestiutori in aceasta privinta decat ar vrea sa admita). Din pricina ignorantei lor in ce priveste lucrarea duhului, cei care doresc cu sinceritate o experienta mai adanca dupa ce au biruit pacatul pot foarte usor sa fie abatuti in a cauta asa numita cunostinta biblica “spirituala” cu mintile lor, sau o senzatie arzatoare a prezentei Domnului in trupul lor (in membrele lor fizice), sau o viata si lucrare emanand din puterea vointei lor. Ei sunt inselati in a-si supra-pretui experientele lor sufletesti si astfel cad in starea de a se inchipui pe ei insisi foarte duhovnicesti. Viata sufletului lor este hranita in mod dezordonat. Astfel, ei sunt impiedicati de a face vreun progres spiritual autentic. Pentru acest motiv, copiii lui Dumnezeu trebuie sa fie foarte smeriti inaintea Lui si sa caute sa cunoasca invatatura Bibliei si functionarea duhului lor prin Duhul Sfant pentru a putea umbla prin duh.
(Omul spiritual – Watchman Nee)
Vasile Ilas said
Alt simbol este ca noi ca si credinciosi suntem lumina lumii, cei care lasa ca lumina lor sa straluceasca in fata oamenilor pentru a imprastia intunericul lumii (Matei 5:14-16; Efeseni 5:8).
Lumina este prezenta lui Dumnezeu; deoarece am fost nascuti din Dumnezeu, noi suntem acum lumina in Domnul si trebuie sa umblam ca si copii ai luminii (1 Ioan 1:5; Efeseni 5:8-9).
Calea de a fi salvati de obsesie, de auto-inselare, este aceea de a trai in lumina, de a fi deschisi stralucirii din partea lui Dumnezeu, si de a nu genera propria noastra lumina (Ps. 36:8-9; 80:17-19; 139:23-24; 1 Ioan 1:5, 7, 9; Isaia 2:5; 50:10-11). Simptomul unei persoane care este obsedata este acela ca ceea ce gandeste si face este total gresit dar gandeste si crede ca are dreptate in totalitate (Matei 6:22-23; Isaia 5:20). Daca ai pacatuit, acest lucru este pangarire; dar daca ai pacatuit si crezi ca totusi ca nu ai pacatuit si te justifici, acest lucru este intuneric (1 Ioan 1:8, 10). Motivele obsesiei, auto-inselarii, sunt iubirea intunericului mai mult decat a luminii (Ioan 3:19-20), mandria (Obadia 3), neprimirea dragostei adevarului (2 Tesaloniceni 2:10-11; Proverbe 23:23), si necautarea gloriei care este de la singurul Dumnezeu (Ioan 5:44).
Viata vine din stralucirea luminii, lumina este in cuvantul lui Dumnezeu, iar lumina este simtul interior al vietii (2 Cor. 4:6; Ps 119:105, 130; Isaia 66:2; Ioan 8:12; Romani 8:6, 14).
„Lampa trupului este ochiul tau. Daca ochiul tau este singular, tot trupul tau este de asemenea plin de lumina; dar cand este rau, trupul tau este de asemenea intunecat. Vegheaza deci ca lumina care este in tine sa nu fie intuneric. Deci, daca tot trupul tau este plin de lumina si nu are nici o parte intunecata, totul va fi plin de lumina, ca si atunci cand lampa cu razele ei te ilumineaza” (Luca 11:34-36).
Vasile Ilas said
Duhul nefiind inainte de glorificarea lui Cristos (II)
Ioan 7:39 spune ca “Duhul nu era inca [dat] pentru ca Isus inca nu fusese proslavit (glorificat)” Acest cuvant este dificil de inteles. Duhul lui Dumnezeu era acolo, Duhul Domnului era acolo, si chiar Duhul Sfant era acolo, dar Duhul nu era inca, deoarece Isus inca nu fusese glorificat. Aceasta indica faptul ca atunci cand Isus a murit, a fost ingropat, si a inviat pentru a fi glorificat, El Insusi a devenit Duhul. Astazi, oridecateori o persoana se deschide Lui, Duhul va intra in ea, o va satura, o va sfinti, o va transforma si se va contopi cu ea pentru a o face un om care este una cu Dumnezeu.
In miscarea Sa, Dumnezeu a trebuit sa faca patru pasi. Acesti patru pasi au fost: creatia, contactarea omului, devenind una cu omul, si facerea omului una cu Dumnezeu. Mai intai Dumnezeu a creat cerurile si pamantul si pe om. Apoi, al doilea, Dumnezeu l-a contactat pe om, si al treilea, Dumnezeu S-a facut pe Sine una cu omul devenind om. Apoi, in al petrulea pas, Dumnezeu Insusi a devenit un Duh datator de viata pentru a intra in om, a-l satura pe om, a-l transforma pe om si a-l sfinti pe om, pentru a-l face pe om in mod absolut una cu Dumnezeu.
In primul pas al miscarii lui Dumnezeu, Duhul este Duhul lui Dumnezeu. In al doilea pas, pentru a-l contacta pe om, Duhul este Duhul Domnului, iar in al treilea pas, pentru a deveni un om si a deveni una cu omul, Duhul este Duhul Sfant. Totusi, dupa ce a devenit una cu omul, Dumnezeu a mai voit sa-l faca pe acest om una cu Sine Insusi. Facandu-l pe om una cu Dumnezeu, Duhul este numit pur si simplu Duhul. Asadar, aceasta minunata Persoana este Duhul lui Dumnezeu pentru creatia lui Dumnezeu, Duhul Domnului pentru contactul lui Dumnezeu cu omul, Duhul Sfant pentru incarnarea lui Cristos, pentru a-L face pe Dumnezeu una cu omul, si Duhul pentru a-l face pe om una cu Dumnezeu. Duhul acesta este Cel care ne face una cu Dumnezeu.
Ultima mentiune a Duhului lui Dumnezeu in Biblie se afla in Apocalipsa 22:17. Acest verset incepe: “Si Duhul si Mireasa zic “Vino”!” Titlul divin folosit in acest verset nu este Duhul lui Dumnezeu, nici Duhul Domnului sau Duhul Sfant, ci Duhul. Duhul este concluzia, titlul final, al Duhului lui Dumnezeu in Biblie.
Cristos fiind Duhul dupa glorificarea Sa
Duhul este realizarea lui Isus Cristos care este intruchiparea Dumnezeului Triunic (Ioan 14:17-20; Col. 2:9). Cristos este expresia trupeasca a Dumnezeului Triunic. Intregul Dumnezeu Triunic este incorporat in Cristos, iar Cristos este pe deplin realizat (infaptuit) in (ca) Duhul.
Ca intrupare a Dumnezeului Triunic, Cristos a trecut prin incarnare, traire omeneasca si rastignire si a intrat in inviere. In inviere, El a devenit Duhul datator de viata (1 Cor. 15:45). Potrivit cu 2 Corinteni 3:17, astazi dupa invierea Sa, adica, dupa glorificarea Sa (Luca 24:26, 46), Cristos este Duhul. Intrucat Duhul este realizarea deplina a lui Cristos, iar Cristos este intruparea Dumnezeului Triunic, Duhul este pur si simplu consumarea ultima a Dumnezeului Triunic. Dupa ce a trecut prin toate procesele de incarnare, viata omeneasca, rastignire si inviere, Dumnezeul Triunic in Cristos a devenit un astfel de Duh datator de viata. Acest Duh datator de viata a intrat in noi ca viata si esenta a noastra, si El a venit si asupra noastra ca putere a noastra pentru economia Sa. Acum noi suntem una cu Dumnezeul Triunic, care este Duhul.
(Extras, Factori vitali pentru recastigarea vietii de biserica – Witness Lee)
elisa said
Am citit prima brosurica,destul de mica,ma asteptam la niste lucruri practice traite de cineva care a a vut o relatie starnsa cu Dumnezeu,traind mereu in prezenta Domnului.voi cere si celelalte 6 carti din cele 3 steturi,,,e drept ca ti se descopera niste lucruri ,dar probabil,ca este ca un test,dupa care ceri,sau nu celelete carti.
Deja atunci imi puneam intrebarea:”ce astept eu de la aceste carti?” Izbavirea de stagnarea mea?
Sigur…izbavirea vine doar de la Domnul.
Legatura cu Domnul te lumineaza prin Duhul..el iti face cunoscute toate lucrurile.
Vasile Ilas said
Alt simbol al credinciosilor este ca sunt pescari de oameni.
A fi un pescar de oameni inseamna a-i scoate pe oamnei din lume, simbolizata de marea cu apele ei ale mortii, si a-i aduce in imparatia cerurilor (Luca 5:10).
Calea de a-i scoate pe altii din lume si a-i aduce in imparatia cerurilor este prin predicarea evangheliei imparatiei, evanghelia mantuirii complete a lui Dumnezeu, in fata intregului pamant locuit (Matei 24:14; Luca 4:18-19; Efeseni 3:8-9).
Vasile Ilas said
TRAIND IN PREZENTA LUI DUMNEZEU (I)
Dupa mantuirea sa, Watchman Nee a invatat mai intai sa inceapa a-i aduce pe oameni la Domnul, si in al doilea rand a inceput sa invete a trai in prezenta lui Dumnezeu. El a descoperit ca orice lucru intre el si Domnul era o piedica pentru primirea raspunsurilor la rugaciune. Lucrul acela era totodata o piedica in calea increderii in Dumnezeu pentru nevoile sale si-l tinea in afara prezentei lui Dumnezeu. La aceeasi vreme el a vazut ca trebuie sa faca o marturisire amanuntita a pacatelor inaintea lui Dumnezeu si sa rectifice pe deplin orice greseli fata de oameni. El era foarte strict in aceste doua lucruri pentru a mentine o buna constiinta fara pata (1 Timotei 1:5 si Fapte 24:16). Ori de cate ori avea vreo tranzactie cu Dumnezeu cu privire la vreun lucru, Dumnezeu il trata in ce privea eliminarea anumitor lucruri pentru a mentine partasia sa cu Dumnezeu. El a mers inainte cu Dumnezeu in felul acesta toata viata lui.
Tratarea pacatelor
Pentru a sta in prezenta lui Dumnezeu, el le scria in mod repetat sfintilor marturisindu-le nedreptatile, jignirile si greselile cerandu-le iertare. El trata atat pacatele fata de Dumnezeu, cat si fata de oameni (inaintea lor). De multe ori la Masa Domnului era auzit marturisind in rugaciune ca era pacatos si cerand Domnului sa-l ierte. Aceasta indica o constiinta sensibila la orice lucru pacatos inaintea lui Dumnezeu. Constiinta sa era atat de sensibila (ascutita) deoarece el totdeauna o pastra curata tratandu-si pacatele atat inaintea oamenilor, cat si inaintea lui Dumnezeu, nelasand nimic netratat. Pastrandu-si constiinta sa libera de orice pata, el era capabil sa mentina o partasie intima cu Dumnezeu.
Tratarea starii lumesti
Pentru a trai in prezenta lui Dumnezeu, Watchman Nee a eliminat orice lucru lumesc din viata sa. El era in mod absolut separat de lume. Nu exista nici un semn de stare lumeasca in casa sa, in felul sau de a se imbraca sau in orice altceva legat de viata lui. Desi nu o facea intr-un mod legalist, el a trait intr-un mod nelumesc intreaga sa viata. El nu tinea nici o sarbatoare sau sa celebreze o onomastica deoarece, pentru mintea lui luminata, aceste lucruri erau lumesti.
El s-a pazit de lume nu numai in trairea, dar si in lucrarea sa. Felul in care erau schitate publicatiile sale nu dadea nici o impresie lumeasca si nici vreo practica pe care a introdus-o in biserica nu avea vreo mireasma a lumii.
Deoarece el a eliminat starea lumeasca intr-o maniera atat de stricta, el a fost pastrat continuu in prezenta lui Dumnezeu. Felul sau de viata a exercitat o puternica influenta asupra celor care-i erau apropiati si asupra tuturor bisericilor din recastigarea Domnului care au profitat de pe urma slujbei lui.
(Capitolul 8, Traind in Prezenta lui Dumnezeu – Viata lui Watchman Nee de Witness Lee)
Vasile Ilas said
TRAIND IN PREZENTA LUI DUMNEZEU (II)
Tratarea carnii
Carnea este cea mai rea parte a omului cazut si ea lupta intotdeauna impotriva Duhului lui Dumnezeu (Geneza 6:3; Galateni 5:17). Watchman Nee a inteles pe deplin aceasta si intotdeauna s-a impotrivit carnii si temperamentului sau natural pentru a mentine o partasie neintrerupta cu Domnul si a ramane in prezenta lui Dumnezeu. Carnea sa era in mod continuu inabusita prin simpla traire in duh si prin purtarea potrivit ungerii launtrice. Traind si comportandu-se in felul acesta, el exersa in mod continuu rugaciunea pentru eliberarea Domnului. El se temea de carnea sa si nu facea nimic potrivit ei, ci umbla in mod continuu dupa duhul sau pentru a nu pierde prezenta lui Dumnezeu.
Tratarea sinelui
I s-a descoperit lui Watchman Nee ca omul cazut este saturat cu Satan si poate deveni cu usurinta intruchiparea si expresia lui Satan. Aceasta a fost experienta lui Petru din Matei 16:21-23. Urmandu-L pe Domnul, Watchman Nee isi tagaduia continuu sinele (Matei 16:24) pentru a se bucura incontinuu de prezenta Domnului. El se temea de sine si il condamna mai mult decat orice alt lucru negativ. In viata sa zilnica, in lucrarea sa si in contactul sau cu altii, nici o urma de sine nu putea fi gasita. Mai degraba, comportarea si lucrarea sa lasau intotdeauna impresia ca era o persoana care purta crucea si isi tagaduia sinele. Printr-o astfel de traire el mentinea bucuria prezentei lui Dumnezeu.
Tratarea preferintelor proprii
Watchman Nee era pe deplin constient de auto-prezenta care exista in firea cazuta a omului. Constiinta nu-i ingaduia sa aiba vreo preferinta proprie in lucrarile spirituale sau in lucrarea Domnului. El stia ca imparatul Saul si-a pierdut domnia si tronul din cauza preferintei sale (1 Samuel 15:1-28). Intelegand ca preferinta proprie era mai subtila decat pacatul sau starea lumeasca, adesea el atingea constiinta oamenilor in aceasta privinta atunci cand le vorbea. El nu tolera ca vreo preferinta proprie sa existe intre el si Dumnezeu pentru a mentine prezenta Domnului.
(Capitolul 8, Traind in Prezenta lui Dumnezeu – Viata lui Watchman Nee de Witness Lee)
Vasile Ilas said
TRAIND IN PREZENTA LUI DUMNEZEU (III)
Tratamentul neascultarii
Neascultarea a fost un alt lucru pe care Watchman Nee l-a tratat pentru a mentine partasia in prezenta Domnului. Experienta sa era ca nimic, nici chiar lucrurile bune si spirituale, nu pot inlocui ascultarea. Pentru el, faptul de a-L asculta pe Domnul insemna sa aderi la voia hotarata (deliberata, intentionata) a lui Dumnezeu; nu insemna sa ia voia Sa permisiva (ingaduitoare) cum a facut Balaam (Numeri 22:2-35). Orice lucru care deviaza de la voia deliberata a lui Dumnezeu este o forma de neascultare. Pentru el neascultarea era ca o perdea (val) care-l separa de prezenta lui Dumnezeu. El accentua, ca pentru a primi lumina si revelatie de la Domnul avea nevoie de o fata descoperita. Margaret Barber i-a spus, iar el a spus mai departe asociatilor sai apropiati ca o mica frunza dintr-un copac poate ascunde luna de privirile cuiva. Intrucat el a inteles ca neascultarea ar cauza pierderea prezentei lui Dumnezeu, el si-a facut ca scop de a asculta de voia Domnului si de revelatia Domnului cu orice pret.
Aplicarea sangelui lui Cristos
Pentru a-si mentine partasia cu Domnul nepatata, Watchman Nee a invatat cum sa aplice sangele lui Cristos la situatia sa. El mi-a spus ca odata constiinta sa il condamna cu putere inaintea lui Dumnezeu cu privire la anumite lucruri. El nu putea razbi, de aceea a fost obligat sa o caute pe dra Barber pentru ajutor. Dupa ce i-a spus povestea, ea i-a spus: „Sangele lui Isus, Fiul Sau ne curateste” (1 Ioan 1:7). Cand el i-a spus ca se afla inca sub condamnare, ea i-a repetat de cateva ori: „Sangele lui Isus, Fiul Sau ne curateste.” In cele din urma, el a primit lumina ca numai sangele Domnului poate pazi constiinta unui om de orice forma de condamnare inaintea lui Dumnezeu. Prin acea partasie cu d-ra Barber, el a invatat ca prin curatirea sangelui Domnului este posibil ca cineva sa fie pastrat mereu in prezenta lui Dumnezeu.
In 1940, pe cand luam parte la sesiunea lui de pregatire in Shanghai, l-am auzit marturisindu-si pacatul si aplicandu-si sangele Domnului in rugaciunea sa de la Masa Domnului. Am fost foarte impresionat de rugaciunea sa. Acest lucru era un indiciu ca el se bizuia pe curatirea sangelui Domnului pentru a mentine o practica continua a prezentei lui Dumnezeu.
Ramanerea in Domnul
Watchman Nee a invatat totodata lectia ramanerii in Domnul potrivit ungerii launtrice (1 Ioan 2:27-28). Pentru el acest lucru era vital pentru practica prezentei lui Dumnezeu. El si-a dat seama ca ungerea launtrica era miscarea si lucrarea Domnul inauntrul sau. A nu asculta de ungere insemna a nu asculta de Domnul Insusi. Numai ascultand de ungerea launtrica, putea el sa aiba cea mai apropiata si mai intima umblare cu Domnul. El a inteles chiar ca si cea mai mica neglijenta in ce priveste ungerea launtrica l-ar fi tinut separat de prezenta lui Dumnezeu.
Printre toate practicile de mai sus, el se mentinea continuu in prezenta lui Dumnezeu. Nici o umbra catusi de mica nu era ingaduita sa vina intre el si Dumnezeu, iar partasia sa cu Domnul era mentinuta in mod constant. Acest gen de partasie neintrerupta cu Domnul a fost acela in care el primea in mod continuu lumina cereasca si revelatie spirituala. El pretuia foarte mult prezenta lui Dumnezeu. Pentru el, prezenta lui Dumnezeu era viata, lumina, putere si victorie. In prezenta Sa, el se bucura de toate bogatiile proviziei lui Dumnezeu. Este evident ca el a primit mult ajutor din cartea „Practica prezentei lui Dumnezeu” de fratele Lawrence. In aceasta privinta, el a fost mult ajutat de biografia lui Hudson Taylor.
(Capitolul 8, Traind in Prezenta lui Dumnezeu – Viata lui Watchman Nee de Witness Lee)
Vasile Ilas said
Imnul 373
Nimic, o, Doamne, intre noi doi;
Ca sa-Ti vad gloria,
Atrage-mi inima,
Tine-o-n dragostea Ta-
Nimic, nimic intre noi doi.
Nimic, o, Doamne, intre noi doi;
Las a lumii tumult,
Ca vocea Ta s-ascult,
Si ce fericit sunt-
Nimic, nimic intre noi doi.
Nimic, o, Doamne, intre noi doi;
Grijile pamantesti,
Lacrimile firesti,
Toate le risipesti-
Nimic, nimic intre noi doi.
Nimic, o, Doamne, intre noi doi;
Toata necredinta,
Teama si-ndoiala,
Tu le vei alunga-
Nimic, nimic intre noi doi.
Nimic, o, Doamne, intre noi doi;
Vreau ca lumina Ta,
S-alunge ceata grea,
De pe inima mea-
Nimic, nimic intre noi doi.
Nimic, o, Doamne, intre noi doi;
Astfel umbland mereu,
Sa vad doar chipul Tau,
Sa fiu pe veci al Tau-
Nimic, nimic intre noi doi.
Nimic, o, Doamne, intre noi doi;
Pana lumina Ta,
Ce-alunga noaptea grea,
Luci-va-n fata mea-
Nimic, nimic intre noi doi.
Vasile Ilas said
Sa umblam prin Duhul (I)
Sa umblam prin Duhul pentru a aduce rodul Duhului si sa semanam inspre Duhul pentru a recolta viata vesnica
I Noi putem fie sa umblam prin Duhul pentru a aduce rodul Duhului, fie sa umblam prin carne pentru a manifesta lucrarile carnii – Galateni 5:16-26; Filipeni 3:3:
A. Carnea este expresia maxima a omului tripartit cazut, in timp ce Duhul este concretizarea maxima a Dumnezeului Triunic procesat; de aceea, a umbla prin Duhul inseamna a umbla prin Dumnezeul Triunic procesat ca Duh atotinclusiv din duhul nostru – Gen. 6:3; 1 Cor. 15:45b; Gal. 5:16; Rom. 8:16.
B. Atunci cand umblam prin Duhul (traim, ne miscam si ne avem intreaga fiinta prin Duhul), noi vom aduce rodul Duhului – Gal. 5:16, 22-23.
C. Ceea ce face carnea este lucrari fara viata; ceea ce Duhul produce este rod plin de viata – vs. 19, 22.
D. Viata cazuta a vechiului Adam este exprimata in mod practic in carne, iar lucrarile carnii sunt diferite aspecte ale unei asemenea expresii carnale – vs. 19-21:
1. Curvia, necuratia, senzualitatea (care sunt in legatura cu pasiunile rele), petrecerile cu betii si chefurile (care sunt in legatura cu desfranarea) sunt legate de pofta trupului corupt.
2. Vrajmasiile, certurile, gelozia, accesele de manie (care sunt in legatura cu starile de dispozitie rele), factiunile, diviziunile, sectele si invidiile (care sunt in legatura cu partidele) sunt legate de sufletul cazut, care este foarte mult legat de trupul corupt.
3. Idolatria si vrajitoria (care sunt in legatura cu inchinarea demonica) sunt legate de duhul amortit.
4. Gloria desarta, provocarea si invidia sunt toate ale carnii; aceste lucruri testeaza intr-un mod foarte practic faptul daca umblam sau nu prin Duhul – vs. 25-26.
5. Pavel vorbeste despre cei care doresc sa „iasa in evidenta in carne” (6:12); a fi in carne inseamna a fi in fiinta noastra naturala si externa fara a avea realitatea launtrica si valoarea spirituala care se afla in duhul nostru regenerat (Rom. 2:28-29; Filipeni 3:3).
6. Daca umblam prin Duhul, atunci in mod automat vom infrange carnea si pe diavolul care sta la panda in spatele carnii; atunci cand castigam razboiul impotriva carnii in acest fel, scopul lui Dumnezeu de a-L exprima pe Cristos va fi indeplinit – Gal. 5:16-17; 6:17; comp. cu Exod 17:8-16.
(Extras SCHITA din Studiu cristalizare Galateni, Mesajul 11)
Vasile Ilas said
Sa umblam prin Duhul pentru a aduce rodul Duhului si sa semanam inspre Duhul pentru a recolta viata vesnica (II)
E. Asa cum carnea este expresia vechiului Adam, tot astfel Duhul este concretizarea lui Cristos; de fapt Cristos este trait ca si Duh, iar articolele rodului Duhului sunt caracteristicile lui Cristos – comp. cu Filipeni 1:19-21a:
1. Intentia lui Dumnezeu este ca noi sa traim prin Duhul pentru a-L exprima pe Cristos in multe virtuti diferite pentru a fi fiii lui Dumnezeu in realitate.
2. Atributele noastre naturale nu au nimic din Duhul, in timp ce rodul Duhului este plin de substanta si de elementul Duhului.
3. Noua articole ale rodului Duhului ca diferite expresii ale Duhului sunt enumerate in Galateni 5:22-23 ca ilustratii: dragoste, bucurie, pace,indelunga rabdare, amabilitate, bunatate, credinciosie, blandete si autocontrol.
4. Rodul Duhului include si alte articole, cum ar fi smerenia (Efes. 4:2; Filip. 2:3), mila (v. 1), evlavia (2 Pet. 1:6), dreptatea (Rom. 14:17; Efes. 5:9), sfintenia (1:4; Col. 1:22) si puritatea (Mat. 5:8).
5. Rodul Duhului este rodul luminii din Efeseni 5:9; acest rod este in toata bunatatea (Mat. 19:17), dreptatea (Rom. 5:17-18, 21) si adevarul (Ioan 14:17) pentru expresia Dumnezeului Triunic (comp. Exod 25:27).
(Extras SCHITA din Studiu cristalizare Galateni, Mesajul 11)
Vasile Ilas said
Sa umblam prin Duhul pentru a aduce rodul Duhului si sa semanam inspre Duhul pentru a recolta viata vesnica (III)
II. Noi putem fie sa semanam inspre Duhul pentru a recolta viata vesnica, fie putem semana inspre carne pentru a recolta coruptia carnii – Gal. 6:7-10:
A. Conform punctului de vedere a lui Pavel, viata omeneasca este un proces al semanarii; tot ce spunem si facem implica semanarea semintelor care cresc si in cele din urma vor fi recoltate.
B. A semana inspre duhul inseamna a semana avand in vedere indeplinirea scopului Duhului; aceasta inseamna a-L avea pe Duhul ca tel al nostru:
1. De fapt, a umbla prin Duhul inseamna a semana inspre Duhul – 5:16.
2. In viata si in trairea noastra trebuie sa tintim spre Duhul, luandu-L pe Duhul ca tel al nostru – 6:8b.
3. Economia lui Dumnezeu este aceea de a ni Se da pe Sine ca Duh; nimic nu-i mai placut lui Dumnezeu decat ca noi sa-L luam pe Duhul atotinclusiv, pe Dumnezeu Triunic atotinclusiv, ca tel al nostru unic si vesnic – 3:5a, 14; comp. cu Filipeni 2:13.
C. A semana inspre carne inseamna a semana avand in vedere indeplinirea scopului carnii; aceasta inseamna a avea carnea ca tel:
1. Nu exista nici un teren neutru intre carne si Duhul; telul nostru este fie una, fie celalalt – Rom. 8:6.
2. Tot ce facem este o semanare fie inspre propria noastra carne, fie inspre Duhul; si intreaga noastra semanare rezulta intr-o recoltare fie a coruptiei din carne, fie a vietii vesnice din Duhul – Ps. 126:5; Prov. 22:8a; Osea 8:7a.
3. Daca traim inspre carne, ceea ce facem ca lucrare crestina nu va fi eficient; ceea ce conteaza nu este lucrarea noastra, ci semanarea noastra – comp. cu Marcu 4:14; Deut. 22:9.
D. Atunci cand telul nostru este Duhul, noi devenim o resursa de alimentare cu viata pentru altii si pentru biserici – Gal. 6:10; 2 Cor. 3:6.
E. Atunci cand semanam inspre Duhul, Duhul ne face o noua creatie:
1. Noua creatie tine de faptul ca cei din poporul ales al lui Dumnezeu sa-L ia pe Duhul atotinclusiv ca tel al lor, tintind spre El, fiind un singur Duh cu El, iar ca rezultat avand elementul divin infuzat in ei pentru a-i reconstitui si pentru a-i face noi – Gal. 6:14.
2. Noul Ierusalim, finalizarea maxima a vietii vesnice, va fi rezultatul si recoltarea finala a semanarii noastre inspre Duhul – vs. 8b; Ioan 4:14; Apoc. 22:1-2.
3. Domnul face sa rasune o chemare in recastigarea Sa ca noi sa luam Duhul ca tel al nostru si sa traim inspre El in orice lucru, pentru a exista o recolta a vietii vesnice; cat de minunat este ca putem avea un asemenea tel glorios in viata!
(Extras SCHITA din Studiu cristalizare Galateni, Mesajul 11)
Vasile Ilas said
Trei feluri de slujitori (I)
Fapte 6:4 spune: „Noi vom continua cu fermitate in rugaciune si in slujba cuvantului.” Expresia ‚slujba cuvantului’ poate fi tradusa prin ‚serviciul cuvantului’. Lucrarea de servire a oamenilor cu cuvantul lui Dumnezeu este cunoscuta ca fiind slujba cuvantului, iar cei care sunt implicati in acest serviciu sunt numiti slujitori ai cuvantului. Cuvantul ‚slujba’ se refera la lucrare, in timp ce cuvantul ‚slujitor’ se refera la persoana. Slujba cuvantului ocupa un loc foarte important in lucrarea lui Dumnezeu. Vestirea cuvantului lui Dumnezeu si slujba acestui cuvant pentru oameni respecta principii specifice, iar slujitorii lui Dumnezeu ar trebui sa invete bine aceste principii.
De-a lungul Vechiului si Noului Testament Dumnezeu a vorbit. El a vorbit in Vechiul Testament. De asemenea El a vorbit in Noul Testament, in timpul Domnului Isus si prin biserica. Biblia ne arata ca cea mai importanta lucrare a lui Dumnezeu pe pamant este vorbirea cuvantului Sau. Daca eliminam cuvantul Sau din lucrarea Sa, practic nu mai ramane nimic din lucrarea Sa. In lucrarea Sa din aceasta lume, vorbirea Sa ocupa locul principal. Fara cuvant nu ar exista nici o lucrare. De indata ce cuvantul Sau este eliminat, lucrarea Sa devine goala. Trebuie sa intelegem locul pe care cuvantul lui Dumnezeu il ocupa in lucrarea Sa. De indata ce eliminam cuvantul Sau din lucrarea Sa, acesta din urma inceteaza. Lucrarea lui Dumnezeu este indeplinita prin cuvantul Sau. De fapt, cuvantul sau este lucrarea. Lucrarea sa nu se ocupa cu nimic altceva decat cu cuvantul Sau.
Cum Si-a eliberat Dumnezeu cuvantul? Este uimitor si neobisnuit sa constientizam faptul ca cuvantul lui Dumnezeu este eliberat prin gura omului. Din acest motiv Biblia nu vorbeste numai despre cuvantul lui Dumnezeu, ci de asemenea despre slujitorii cuvantului. Daca Dumnezeu ar fi vorbit doar in mod direct, atunci nu ar mai fi fost nevoie de nici un slujitor al cuvantului. Dar El a ales sa vorbeasca prin om. Asa intra in discutie subiectul slujitorilor. Trebuie ca inaintea Domnului sa ne fie clar faptul ca lucrarea lui Dumnezeu este transmisa prin cuvantul Sau iar cuvantul Sau este eliberat prin om. Acest lucru imediat ne aduce cu gandul la pozitia cruciala pe care o ocupa omul in lucrarea lui Dumnezeu. Dumnezeu nu-si elibereaza cuvantul prin alte mijloace decat prin gura omului. El are nevoie de slujitori ai cuvantului, si El are nevoie de oameni pentru a-si transmite Cuvantul.
De-a lungul Vechiului si Noului Testament exista trei feluri de oameni. Vorbind simplu, in raspandirea cuvantului lui Dumnezeu sunt implicati trei feluri de slujitori ai cuvantului. In Vechiul Testament cuvantul lui Dumnezeu a fost eliberat prin profeti, adica prin slujba profetilor. Atunci cand Domnul Isus a fost pe pamant, cuvantul lui Dumnezeu a devenit carne si a existat slujba Domnului Isus. In restul Noului Testament, cuvantul lui Dumnezeu a fost eliberat prin apostoli, adica prin slujba apostolilor.
(Extras din SLUJBA CUVANTULUI LUI DUMNEZEU de Watchman Nee)
Vasile Ilas said
Trei feluri de slujitori (II)
Slujitorii vechi-testamentali ai cuvantului – PROFETII
In Vechiul Testament Dumnezeu a selectat multi profeti care sa-I vorbeasca cuvantul. Acesti profeti au primit viziuni si au vorbit. Chiar oameni ca Balaam au vorbit pentru Dumnezeu. Balaam a fost un profet. Profetia sa a fost una dintre cele mai mari profetii din Vechiul Testament (Numeri 23-24). Profetii din Vechiul Testament, care erau slujitori ai cuvantului lui Dumnezeu, vorbeau atunci cand cuvantul lui Dumnezeu venea peste ei. Balaam a profetit atunci cand cuvantul lui Dumnezeu a venit peste el; adica, el a vorbit in mod involuntar ceea ce Duhul i-a spus sa vorbeasca. Propriile sale simtaminte si ganduri au fost temporar suspendate de catre Dumnezeu. Revelatia si cuvintele (rostirea) pe care le-a primit de la Dumnezeu nu au avut nici o legatura cu propria sa stare; ele pur si simplu au fost vorbite prin gura sa. El insusi nu a avut nici o parte in cuvantul lui Dumnezeu. Opiniile, simtamintele si gandurile sale nu au fost deloc implicate. Cu alte cuvinte, Dumnezeu S-a folosit de gura lui ca si cum S-ar fi folosit de propria Sa gura. Balaam este un exemplu tipic de slujitor al cuvantului din Vechiul Testament. Duhul Sfant furnizeaza cuvintele, iar Dumnezeu furniza rostirea. Sub puterea coercitiva si limitatoare a Duhului Sfant, cuvantul lui Dumnezeu era eliberat prin gura slujitorului din Vechiul Testament. Era imposibil sa se strecoare vreo greseala. Dumnezeu a folosit oameni, dar acesti oamani erau doar transmitatori ai cuvantului. Elementul uman era redus la minimum in aceste revelatii. Nimic omenesc nu era adaugat la exprimarea divina. Rolul omului era doar acela de purtator de cuvant.
In Vechiul Testament vedem de asemenea oameni ca Moise, David, Isaia si Ieremia, care au fost folositi de catre Dumnezeu ca sa vorbeasca pentru El in lucrarea lor. Totusi, ei au fost mai mult decat doar purtatori de cuvant ai lui Dumnezeu; ei au fost ceva mai avansati decat Balaam sau decat unii dintre ceilalti profeti. Majoritatea scrierilor lui Moise sunt alcatuite din cuvintele date de catre Dumnezeu. El a vorbit conform instructiunilor lui Dumnezeu, dar intr-un anumit sens scrierile sale au fost realizate dupa acelasi principiu ca si vorbirea lui Balaam. Atunci cand Isaia a avut viziune dupa viziune, el a consemnat aceste viziuni in scrierile sale. Intr-un anumit sens, scrierile sale au fost de asemenea realizate dupa acelasi principiu ca si vorbirea lui Balaam. Dumnezeu a pus cuvinte in gura lui Balaam, si de asemenea Dumnezeu a pus cuvinte in gurile lui Moise si Isaia. In principiu, toti au experimentat acelasi lucru, dar in acelasi timp a existat o diferenta intre Moise si Isaia pe de o parte si Balaam pe de alta parte. Atunci cand Balaam a vorbit pentru sine insusi, el a rostit ceva conform propriilor sale simtaminte. Acest fel de vorbire a fost gresit si a fost condamnat de catre Dumnezeu. Cand a vorbit sub inspiratie divina, el a vorbit cuvantul lui Dumnezeu. Cand a vorbit din sine insusi, rezultatul a fost pacat, greseala si intuneric. Moise a fost diferit. Desi cea mai mare parte a vorbirii sale a fost eliberata le porunca lui Dumnezeu, totusi cand el a vorbit conform propriului sau simtamant in prezenta lui Dumnezeu vorbirea sa a fost confirmata de catre Dumnezeu si recunoscuta ca fiind o parte a vorbirii divine. Aceasta inseamna ca Moise a fost un instrument al lui Dumnezeu mai mult decat a fost Balaam. Acelasi lucru se poate spune despre Isaia. Majoritatea profetiilor lui Isaia au fost rezultatul viziunilor pe care el le-a primit direct de la Domnul. Totusi, in cartea lui Isaia exista cazuri care indica faptul ca el a vorbit de la sine insusi. David si Ieremia au vorbit conform propriilor lor simtaminte chiar mai mult decat Moise si Isaia. Ei s-au asemanat mai mult cu slujitorii Noului Testament. Dar in principiu ei au fost la fel ca si profetii Vechiului Testament, care vorbeau numai atunci cand cuvantul lui Dumnezeu venea peste ei.
(Extras din SLUJBA CUVANTULUI LUI DUMNEZEU de Watchman Nee)
Vasile Ilas said
Trei feluri de slujitori (III)
SLUJITORUL CUVANTULUI IN EVANGHELII – Domnul Isus
Domnul Isus a fost Cuvantul care a devenit carne pe pamant. El este Cuvantul lui Dumnezeu. El S-a imbracat cu carnea si a devenit un om al carnii. Tot ceea ce El a facut si a spus a format o parte a cuvantului lui Dumnezeu. Serviciul Domnului Isus a devenit serviciul cuvantului lui Dumnezeu. In El, cuvantul lui Dumnezeu a fost eliberat intr-un mod complet diferit de modul in care a fost eliberat prin profetii Vechiului Testament. In Vechiul Testament Dumnezeu a folosit doar vocea omului pentru a elibera cuvantul Sau. Chiar Ioan Botezatorul ultimul dintre profeti, a fost numai o voce in pustie. Cuvantul lui Dumnezeu a fost doar transmis prin vocea sa. Dar Domnul Isus a fost cuvantul insusi care a devenit carne pe pamant. Cu alte cuvinte, El a fost cuvantul intrupat in carne; el a fost cuvantul care a devenit om. Am putea spune ca era un om si in acelasi timp ca era cuvantul lui Dumnezeu. Atunci cand cuvantul lui Dumnezeu venea peste om in Vechiul Testament, cuvantul era cuvantul si omul era omul. Cuvantul era doar transmis prin vocea omului. Desi exista o usoara diferenta in cazul lui Moise si al lui David, in Vechiul Testament vocea omului era in principiu doar un transportor. Dar atunci cand a venit Domnul Isus cuvantul nu a mai continuat sa vina peste om si astfel cuvantul sa ramana cuvant iar omul sa ramana om. Cuvantul lui Dumnezeu s-a imbracat cu carnea omeneasca; cuvantul a devenit un om. Cuvantul lui Dumnezeu nu a mai continuat sa fie eliberat prin vocea omului ca element purtator, ci cuvantul s-a imbracat cu un om. Cuvantul a avut simtaminte, ganduri si opinii omenesti, si totusi el a ramas cuvantul lui Dumnezeu.
In Vechiul Testament, atunci cand opinia omeneasca a fost adaugata la cuvantul lui Dumnezeu, cuvantul a incetat sa mai fie cuvantul lui Dumnezeu. De indata ce simtamintele, gandurile si opiniile omenesti erau adaugate la cuvantul lui Dumnezeu, el inceta sa mai fie cuvantul perfect, pur si neintinat al lui Dumnezeu. Cuvantul lui Dumnezeu era alterat. Puritatea cuvantului lui Dumnezeu putea fi mentinuta doar atunci cand nu era contaminat cu simtaminte, ganduri sau opinii omenesti. Atunci cand cuvantul lui Dumnezeu a fost eliberat doar prin vocea lui Balaam, el a fost o profetie. Dar atunci cand Balaam si-a adaugat propriile sale simtaminte si opinii, cuvantul nu a mai fost doar cuvantul lui Dumnezeu; cuvantul lui Dumnezeu a fost alterat. Acesta a fost Vechiul Testament. Dar in cazul Domnului Isus cuvantul lui Dumnezeu nu a fost transmis doar prin vocea omului, ci de asemenea prin gandurile, simtamintele si opiniile sale. Gandul omului a devenit gandul lui Dumnezeu, simtamintul omului a devenit simtamantul lui Dumnezeu si opinia omului a devenit opinia lui Dumnezeu. Aceasta a fost slujba cuvantului pe care Dumnezeu a asigurat-o in Domnul Isus. Domnul Isus a slujit ca slujitor al cuvantului dupa un principiu total diferit de cel al slujitorilor Vechiului Testament. Slujitorii cuvantului lui Dumnezeu din Vechiul Testament Il serveau pe Dumnezeu in principal cu vocea lor. In cazul unora dintre ei, Dumnezeu a folosit mai mult decat doar vocea lor; ei au actionat mai mult conform principiului Noului Testament. Dar in realitate ei inca se aflau pe terenul Vechiului Testament. Dar in cazul Domnului Isus El a fost Insusi Cuvantul lui Dumnezeu. Cuvantul lui Dumnezeu a devenit carne. De aceea putem spune ca simtamantul Domnului Isus era simtamantul cuvantului lui Dumnezeu, gandurile Sale erau gandurile cuvantului lui Dumnezeu si opiniile Sale erau opiniile cuvantului lui Dumnezeu. Domnul Isus era insusi cuvantul lui Dumnezeu devenit carne. Dumnezeu nu vrea ca cuvantul Sau sa ramana doar cuvantul Sau; El vrea ca cuvantul Sau sa se imbrace cu umanitatea. El nu este satisfacut doar cu cuvantul; El vrea ca cuvantul Sau sa devina carne. Acesta este cea mai mare taina din Noul Testament. Dumnezeu nu este satisfacut doar cu cuvantul; El vrea ca cuvantul Sau sa fie un cuvant personificat care sa poarte cu sine simtaminte, ganduri si opinii omenesti. Domnul Isus a fost un asemenea slujitor al cuvantului.
(Extras din SLUJBA CUVANTULUI LUI DUMNEZEU de Watchman Nee)
Vasile Ilas said
Trei feluri de slujitori (IV)
SLUJITORUL CUVANTULUI IN EVANGHELII – Domnul Isus (continuare)
In persoana Domnului Isus cuvantul lui Dumnezeu nu a mai fost doar ceva obiectiv; el a devenit ceva subiectiv. Intr-un asemenea cuvant noi descoperim simtaminte, ganduri si opinii omenesti. Cu toate acestea, cuvantul ramane cuvantul lui Dumnezeu. Aici descoperim un mare principiu scriptural: este posibil ca cuvantul lui Dumnezeu sa nu fie influentat de simtamintele omului. Chiar daca simtamantul omenesc este prezent, cuvantul lui Dumnezeu nu este neaparat contaminat. Intrebarea este daca un asemenea simtamant omenesc se ridica sau nu la inaltimea standardului. Aceasta nu inseamna ca de fiecare data cand simtamantul omenesc este prezent, cuvantul lui Dumnezeu este alterat. Nu este deloc asa. Acesta este un subiect foarte profund! Aici descoperim un principiu extraordinar: elementul omenesc nu trebuie sa blocheze cuvantul lui Dumnezeu. In Domnul Isus vedem ca atunci cand Cuvantul lui Dumnezeu a devenit carne, gandul acelei carni a devenit gandul lui Dumnezeu. Initial puteam spune numai ca gandul carnii era doar gandul omului. Dar in epoca Noului Testament cuvantul a devenit carne. Cu alte cuvinte, cuvantul a devenit un om; gandul acestui om a fost gandul cuvantului lui Dumnezeu. In Domnul Isus gandul omenesc se ridica la inaltimea standardului. Exista un anumit fel de gand omenesc care, atunci cand este adaugat la cuvantul lui Dumnezeu, nu il contamineaza, ci il completeaza. Cuvantul lui Dumnezeu nu a fost impiedicat de elementul omenesc al Domnul Isus. Dimpotriva, el a fost indeplinit prin gandurile Domnului Isus. In Domnul Isus cuvantul lui Dumnezeu atinge un nivel mai inalt decat cel atins in Vechiul Testament. Matei 5:21 spune: „Ati auzit ca s-a spus celor din vechime…” Acestea au fost cuvintele pe care Iehova i le-a spus lui Moise. Ele au fost inspiratia pe care Moise a primit-o de la Dumnezeu in mod direct. Dar in versetul 22 Domnul Isus a continuat: „Dar Eu va spun…” Aici Domnul vorbeste de la Sine Insusi; El spunea lucruri conform propriului Sau gand si propriei Sale opinii. Dar aceasta vorbire nu a rasturnat suveranitatea lui Dumnezeu; ea a completat suveranitatea Lui. Ea nu a rasturnat cuvantul lui Dumnezeu; ci a atins o inaltime care nu a putut fi atinsa in Vechiul Testament.
Aici vedem care este caracteristica Domnului Isus ca slujitor al cuvantului lui Dumnezeu. In El cuvantul lui Dumnezeu a fost facut deplin. In acest om fara pacat nu a existat doar o voce, ci atat un simtamant cat si un gand. In Domnul Isus cuvantul lui Dumnezeu nu a mai fost doar o revelatie; el a devenit chiar Domnul Isus Insusi. Cuvantul lui Dumnezeu nu a mai fost doar transmis printr-o voce omeneasca; el a devenit un om. A fost personificat. Cuvantul lui Dumnezeu a fost unit cu cuvantul omului si vorbirea omului a devenit vorbirea lui Dumnezeu. Semnificatia unirii cuvantului lui Dumnezeu cu omul este aceea ca cuvantul lui Dumnezeu a fost unit cu cuvantul omului. Acesta este un adevar extrem de glorios! Cand Isus din Nazaret a vorbit, Dumnezeu a vorbit! Acela a fost un om ale carui cuvinte nu au avut egal nici inainte si nici dupa timpul Sau. Nimeni nu a vorbit vreodata ca Isus din Nazaret. El a fost complet fara pacat. El a fost Sfantul lui Dumnezeu si El a fost in intregime din Dumnezeu. Cuvantul lui Dumnezeu era in El si El era intruparea omeneasca a cuvantului lui Dumnezeu. Cavantul lui Dumnezeu era El si El era cuvantul lui Dumnezeu. Cand El vorbea, Dumnezeu vorbea. El a fost un slujitor al cuvantului in care cuvantul lui Dumnezeu a fost in intregime subiectiv. In El cuvantul lui Dumnezeu a fost o entitate foarte subiectiva. Era atat de subiectiva incat El Insusi era chiar cuvantul lui Dumnezeu.
In Vechiul Testament au existat profeti care au vorbit pentru Dumnezeu. In Evanghelii este Domnul Isus a carui persoana era cuvantul lui Dumnezeu. Pe vremea profetilor din Vechiul Testament, acestia puteau fi identificati doar atunci cand isi deschideau gura si spuneau: „Iata cuvantul lui Dumnezeu.” Dar cat despre Domnul Isus, putem sa atragem atentia spre Insasi persoana Lui si sa spunem: „Acest om este cuvantul lui Dumnezeu.” Simtamantul Sau era simtamantul cuvantului lui Dumnezeu, iar gandul Sau era gandul cuvantului lui Dumnezeu. cand El isi deschidea gura, acolo era cuvantul lui Dumnezeu, si cuvantul lui Dumnezeu era acolo chiar cand nu-si deschidea gura. Insasi persoana Sa era cuvantul lui Dumnezeu. Slujitorul cuvantului lui Dumnezeu a avansat de la revelatie la personificare. In ceea ce-i privea pe slujitorii Vechiului Testament, cuvantul lui Dumnezeu era o problema de revelatie. Dar in Domnul Isus cuvantul este o problema de personificare. In Vechiul Testament cuvantul si persoana erau doua lucruri diferite. Cuvantul era cuvantul si persoana era persoana. Cuvantul era canalizat prin om, dar omul ramanea doar un om. Dar in Domnul Isus cuvantul lui Dumnezeu a devenit carne. Un om a devenit cuvantul lui Dumnezeu. Cand acest om vorbea, Dumnezeu vorbea. El nu a avut nevoie de nici o revelatie pentru ca El era cuvantul lui Dumnezeu. Pentru El nu era necesar ca cuvantul lui Dumnezeu sa vina din exterior inainte ca El sa vorbeasca cuvantul divin, deoarece insasi vorbirea Sa era vorbirea lui Dumnezeu. El nu avea nevoie de mai mult din cuvantul lui Dumnezeu, pentru ca El Insusi era cuvantul lui Dumnezeu. Atunci cand El vorbea, Dumnezeu vorbea. Cand El simtea ceva, simtamantul Lui era simtamantul cuvantului lui Dumnezeu. Opinia Sa era opinia lui Dumnezeu. In acest om cuvantul lui Dumnezeu nu a fost afectat sau limitat de factori omenesti. Atunci cand acest om si-a deschis gura, cuvantul pur al lui Dumnezeu a iesit afara. Desi El a fost un om, cuvantul lui Dumnezeu nu a suferit nici o pierdere cand a trecut prin El. De fapt, cuvantul lui Dumnezeu a fost pe deplin exprimat prin El. Aceasta a fost slujba lui Isus din Nazaret.
(Extras din SLUJBA CUVANTULUI LUI DUMNEZEU de Watchman Nee)
Vasile Ilas said
Trei feluri de slujitori (V)
SLUJITORII NOU-TESTAMENTALI AI CUVANTULUI – APOSTOLII
In Noul Testament exista un alt fel de slujitori ai cuvantului – apostolii. Slujba cuvantului in Vechiul Testament a fost complet subiectiva. In Vechiul Testament, slujba cuvantului era realizata atunci cand cuvantul venea peste un om si vocea omului era folosita ca un element purtator. In Domnul Isus slujba cuvantului nu a fost produsa prin vizitarea cuvantului, ci prin intruparea cuvantului ca om. Cuvantul nu a imbracat doar vocea omeneasca, ci de asemenea gandurile, simtamintele si opiniile omenesti. Cuvantul a folosit tot ceea ce apartinea acestui om pentru ca fiecare aspect al acestui om era in armonie cu cuvantul lui Dumnezeu. Acest om este Domnul Isus.
Atunci cand in contextul discutiei despre slujba nou-testamentala a cuvantului ajungem la apostoli, descoperim o slujba de aceeasi natura cu cea a slujbei Domnului Isus. De asemenea descoperim elementul revelatiei Vechiului Testament contopit cu natura slujbei Domnului Isus. Diferenta dintre slujba nou-testamentala a cuvantului si slujba cuvantului Domnului este aceasta: In cazul Domnului Isus, care era cuvantul lui Dumnezeu devenit carne, intai a existat cuvantul lui Dumnezeu si apoi a existat carnea care sa corespunda acestui cuvant. Simtamintele, gandurile si constienta acestui om au fost in armonie cu cuvantul lui Dumnezeu. Totusi, in cazul slujbei nou-testamentale a cuvantului, intai exista carnea. Noi toti avem carnea. Pentru ca aceasta carne sa devina un slujitor al cuvantului, ea trebuie sa fie transformata pentru a satisface cerinta cuvantului lui Dumnezeu. Aceasta inseamna ca gandurile, simtamintele si opiniile carnii trebuie sa fie transformate. Carnea trebuie sa corespunda cu cuvantul lui Dumnezeu. De aceea putem spune ca slujba nou-testamentala a cuvantului este diferita atat de perechea ei vechi-testamentala cat si de slujba Domnului. Slujba Domnului Isus a fost in procent de suta la suta subiectiva; El Insusi era cuvantul. Pe de alta parte, slujba Noului Testament este slujba profetilor plus slujba Domnului Isus. Ea contine vizitarea cuvantului lui Dumnezeu, revelatia lui Dumnezeu. Dar de asemenea exista simtaminte, ganduri si opinii omenesti. In mod colectiv, toate aceste aspecte pot fi numite elemente omenesti. Slujba nou-testamentala a cuvantului este revelatia divina plus elementele omenesti.
In Noul Testament, oamenii alesi de Dumnezeu sunt diferiti de Domnul Isus, care este „lucrul sfant” al lui Dumnezeu (Luca 1:35) si Sfantul lui Dumnezeu. In El nu exista nici o urma de amestec; cuvantul Sau a fost insusi cuvantul lui Dumnezeu. Situatia celor alesi de Dumnezeu in Noul Testament este alta. Pe langa depozitarea cuvantului Sau in fiinta lor, Dumnezeu trebuia sa trateze persoanele respective; El trebuia sa le zideasca. Pe de o parte, El le-a tratat. Dumnezeu a folosit gandurile, simtamintele si caracteristicile lor, dar in acelasi timp El le-a tratat. Dumnezeu i-a tratat pe slujitorii nou-testamentali ai cuvantului in experienta, vorbirea, simtamintele, gandurile, opiniile si caracteristicile lor. El i-a tratat inainte de a-i folosi pentru a-Si exprima cuvantul Sau. Un slujitor nou-testamental al cuvantului nu doar are cuvantul lui Dumnezeu si nu doar elibereaza cuvantul lui Dumnezeu prin vocea sa omeneasca, ci el exprima cuvantul lui Dumnezeu prin viata sa omeneasca in dimensiunile ei depline. Dumnezeu este incantat sa-Si puna cuvantul Sau intr-un om si sa-i permita unui asemenea om sa exprime cuvantul Sau. Domnul Isus este cuvantul care a devenit carne, in timp ce slujitorii nou-testamentali sunt cei care exprima cuvantul intr-o carne care a fost tratata de Dumnezeu.
(Extras din SLUJBA CUVANTULUI LUI DUMNEZEU de Watchman Nee)
Vasile Ilas said
Imnul 1199 (strtofa 1, 2, 5 si 6)
Dumnezeu, prin procesare, acum Duh a devenit,
Pentru ca apoi cu omul El sa fie contopit,
Noi partasi economiei Sale-acum am devenit.
Calea-i contopirea.
Contopire, aleluia
Contopire, aleluia
Contopire, aleluia
Calea-i contopirea.
In centrul fiintei noastre este-un loc deosebit
Duhul nostru – si cu el acuma Domnu-i contopit;
De-aici in toata fiinta vrea sa fie raspandit,
Calea-i contopirea.
In trairea noastra-ntreaga, in tot ceea ce suntem,
De-o profunda contopire cu Domnul nevoie-avem;
Doamne, calea contopirii s-o urmam cu totii vrem;
Calea-i contopirea.
Rodul contopirii noastre e Noul Ierusalim.
E finalul contopirii, caci el e uman-divin,
Bucuria contopirii de pe-acum o-mpartasim.
Calea-i contopirea.
Vasile Ilas said
Primejdiile dihotomiei (I)
In legatura cu duhul omului
Duhul contine functia CONSTIINTEI, chiar daca aceasta nu inseamna ca duhul este constiinta. Putem vedea acest lucru din urmatoarele versete:
“Caci Domnul Dumnezeul vostru i-a impietrit duhul” (Deuteronom 2:30).
„Iehova…ii mantuieste pe cei care sunt penitenti in duh” (Psalmul 34:18).
“Innoieste inauntrul meu un duh statornic” (Psalmul 51:10).
“Cand Isus a spus aceste lucruri, S-a tulburat in duhul Lui” (Ioan 13:21).
„Duhul i s-a provocat inauntrul lui cand a vazut ca orasul era plin de idoli” (Fapte 17:16).
“Caci voi nu ati primit un duh de robie care sa va aduca din nou in frica” (Romani 8:15). “Duhul Insusi depune marturie impreuna cu duhul nostru ca suntem copiii lui Dumnezeu” (Romani 8:16).
“Caci eu,…prezent in duh, am si judecat, ca si cum as fi fost prezent, pe cel care a facut asta” (1 Corinteni 5:3).
“Nu am avut nici o odihna in duhul meu” (2 Corinteni 2:13).
“Caci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de lasitate” (2 Timotei 1:7).
Duhul are functia INTUITIEI sau CONSTIENTEI. Putem vedea aceasta din urmatoarele versete:
“duhul, in adevar, este plin de ravna” (Matei 26:41).
“Isus, cunoscand pe deplin in duhul Sau” (Marcu 2:8).
“Si El a suspinat adanc in duhul Lui” (Marcu 8:12).
Isus…a fost indignat in duhul Lui” (Ioan 11:33).
“Omul acesta…fiind fervent in duh” (Fapte18:25).
“Ma duc legat in duh la Ierusalim” (Fapte 20:22).
“Caci cine dintre oameni cunoaste lucrurile omului, daca nu duhul omului, care este in el?” (1 Corinteni 2:11).
“Caci mi-au improspatat duhul meu si al vostru” (1 Corinteni 16:18).
“Caci duhul lui a fost racorit de voi toti” (2 Corinteni 7:13).
Duhul are functia PARTASIEI sau INCHINARII. Putem vedea acest lucru din urmatoarele versete:
“Si duhul meu a exaltat in Dumnezeu, Mantuitorul meu” (Luca 1:47).
“Adevaratii inchinatori se vor inchina Tatalui in duh si in adevar” (Ioan 4:23).
“Caci martor imi este Dumnezeu, pe care Il servesc in duhul meu” (Romani 1:9).
“Noi servim in noutatea duhului” (Romani 7:6).
“voi ati primit un duh de infiere, in care strigam: Ava, Tata!” (Romani 8:15).
“Duhul Insusi depune marturie impreuna cu duhul nostru (Romani 8:16).
“Dar cine este unit cu Domnul este un singur duh” (1 Corinteni 6:17). “Ma voi ruga cu duhul” (1 Corinteni 14:15).
“Daca binecuvintezi cu duhul” (1 Corinteni 14:16).
“Si m-a dus in duh” (Apocalipsa 21:10).
Din aceste versete, vedem ca duhul include cel putin aceste trei parti – Constiinta, intuitia si partasia.
(Watchman Nee, Omul spiritual (1). Vol. 12 din Operele complete ale lui Watchman Nee, 62 de volume [Anaheim: Living Stream Ministry, 1992], pag. 16-18)
Vasile Ilas said
Primejdiile dihotomiei (II)
In legatura cu sufletul omului
Sufletul include VOINTA
” Acum puneti-va inima si sufletul sa-L cautati pe Domnul Dumnezeul vostru” (1 Cronici 22:19).
“Ei doresc si isi inalta sufletul pentru a se intoarce sa locuiasca acolo” (Ieremia 44:14, Biblia Amplificata).
“Lucrurile pe care sufletul meu refuza sa le atinga” (Iov 6:7).
“Asa incat sufletul meu alege gatuirea si moartea mai degraba decat viata mea” (Iov 7:15). Cuvintele “a voi” si “a dori” din versetele precedente arata ca ele se refera la vointa umana…
Sufletul mai include si INTELECTUL sau MINTEA :
“Voi lua de la ei…lucrurile pe care si-au fixat mintile [lit. sufletele], pe fii si fiicele lor” (Ezechiel 24:25).
” cu tot dispretul sufletului lor” (Ezechiel 36:5).
“Ca sufletul sa fie fara cunostinta, nu este bine” (Proverbe 19:2).
“Pana cand voi mai purta ingrijorarea in sufletul meu?” (Psalmul 13:2).
“Uimitoare sunt lucrarile Tale; si sufletul meu cunoaste foarte bine lucrul acesta” (Psalmul 139:14).
“Cand isi aduce aminte sufletul meu de ele, este mahnit inauntrul meu.” (Plangeri 3:20).
“Pastreaza intelepciune sanatoasa si discretie: astfel ele vor fi viata pentru sufletul tau” (Proverbe 3:21-22).
“Asa sa fie cunoasterea intelepciunii pentru sufletul tau” (Proverbe 24:14).
Cunoasterea (cunostinta), fixarea mintii, aducerea aminte, etc., toate acestea sunt activitatile mintii sau intelectului omului
Sufletul include si EMOTIILE. Sufletul poate iubi:
“Si sa-L iubesti pe Iehova Dumnezeul tau cu toata inima ta si cu tot sufletul tau” (Deuteronom 6:5).
“Sufletul lui Ionatan s-a alipit de sufletul lui David, si Ionatan l-a iubit ca pe propriul sau suflet” (1 Samuel 18:1).
“Si vei da bani pentru tot ceea ce doreste sufletul tau…sau pentru orice i-ar place sufletului tau” (Deuteronom 14:26).
“in care sufletul Meu isi gaseste placerea” (Matei 12:18).
“Sufletul meu Il mareste pe Domnul” (Luca 1:46).
“Sufletul meu tanjeste, si chiar se prapadeste dupa curtile lui Iehova” (Psalmul 84:2).
“Ceea ce compatimeste sufletul tau” (Ezechiel 24:21).
“Deci sufletul meu palpita pentru Tine” (Psalmul 42:1).
“Spune-mi tu, pe care te iubeste sufletul meu” (Cantarea Cantarilor 1:7).
“Sufletul meu te doreste in noapte” (Isaia 26:9).
“Preaiubitul Meu in care sufletul Meu Si-a gasit placerea “(Mat.12:18).
“Sufletul meu il mareste pe Domnul”(Luca 21:46).
“Si o sabie va strapunge sufletul tau” (Luca 2:35).
Aceste cateva versete reveleaza una dintre functiile sufletului, care este aceea de a iubi. Dorinta de a iubi vine din suflet. Astfel, dragostea omeneasca este o parte a functiei sufletului. Sufletul poate uri: “Asa incat viata sa are oroare de paine si sufletul sau de carnea gustoasa” (Iov 33:20).
“Schiopii si orbii, care sunt urati de sufletul lui David” (2 Samuel 5:8).
“Sufletul meu a fost nerabdator cu ei si sufletul lor de asemenea m-a detestat” (Zaharia 11:8).
“Sufletul meu este obosit de viata” (Iov 10:1).
“Sufletul lor se scarbeste de orice carne” (Psalmul 107:18).
Aceste cateva versete ne invata ca ura este o functie a sufletului.
Sufletul mai poate fi afectat si in alte moduri:
“Sufletul intregului popor era intristat” (1 Samuel 30:6).
“Sufletul ei este amarat” (2 Imparati 4:27).
“Sufletul sau era intristat pentru mizeria lui Israel” (Judecatori 10:16).
“Pana cand imi veti chinui sufletul? (Iov 19:2).
“Sufletul meu va jubila in Dumnezeul meu” (Isaia 61:10).
“Fa ca sufletul servitorului Tau sa se veseleasca” (Psalmul 86:4).
“Li se prapadea sufletul in ei” (Psalmul 107:5).
” Pentru ce te mahnesti, suflete, si gemi inauntrul meu? Psalmul 42:5).
“Intoarce-te la odihna ta, o, sufletul meu” Psalmul 116:7).
“Sufletul meu se topeste de dor” (Psalmul 119:20).
“Imi plange sufletul de durere” (Psalmul 119:28).
“Dulce pentru suflet” (Proverbe 16:24).
“Lasa sa ti se desfete sufletul in bunatati” (Isaia 55:2).
“Cand mi se prapadea sufletul in mine” (Iona 2:7).
“Sufletul Meu este cuprins de o intristare de moarte” (Matei 26:38).
“Acum sufletul meu este tulburat” (Ioan 12:27).
“Isi chinuia sufletul lui drept in fiecare zi” (2 Petru 2:8).
Aceste versete ne spun cum este afectat sufletul. Simtamantul de a fi afectat vine din suflet. Din versetele de mai sus putem vedea care sunt functiile din emotiile noastre. Dragostea, ura, simtamintele afectate, senzatiile, etc., toate vin din suflet. Aceasta ne arata ca emotia noastra este de asemenea o parte a sufletului nostru.
Watchman Nee, Omul spiritual (1). Vol. 12 din Operele complete ale lui Watchman Nee, 62 de volume [Anaheim: Living Stream Ministry, 1992], pag. 21-23)
Vasile Ilas said
Primejdiile dihotomiei (III)
de Ron Kangas
Invatatura DIHOTOMIEI- notiunea teologica conform careia omul consta doar din trup si suflet – are implicatii primejdioase pentru experienta noastra crestina. Biblia reveleaza faptul ca Dumnezeu l-a creat pe om ca o fiinta tripartita, care consta din duh, suflet si trup (1 Tesaloniceni 5:23). Asa cum trupul este distinct de suflet, tot astfel sufletul este distinct de duh. Cei care adera la doctrina dihotomiei neaga existenta duhului omenesc. O asemenea negare are implicatii grave.
Ganditi-va la urmatoarele cuvinte: “Cine dintre oameni cunoaste lucrurile omului, in afara de duhul omului care este in el?” (1 Corinteni 2:11a). A nega existenta duhului omenesc inseamna a nega si astfel a suprima o parte cruciala a umanitatii noastre create de catre Dumnezeu. “Asa declara Domnul care intinde cerurile, aseaza temelia pamantului si formeaza duhul omului inauntrul lui” (Zaharia 12:1). Cerurile sunt pentru pamant, pamantul este pentru om, iar omul cu duhul sau este pentru Dumnezeu si scopul Sau. Cei care neaga duhul omenesc nu pot cunoaste nici intelesul vietii omenesti si nici scopul vesnic al lui Dumnezeu. Punctul focal al indeplinirii economiei lui Dumnezeu este duhul omenesc (2 Timotei 4:22). A nega existenta duhului omenesc inseamna a anula indeplinirea economiei lui Dumnezeu. Scopul lui Dumnezeu este revelat in duh, iar pentru a primi aceasta revelatie, noi avem nevoie de “un duh de intelepciune si revelatie in cunoasterea deplina a Sa” (Efeseni 3:5; 1:17). Cei care neaga duhul omenesc isi impiedica primirea revelatiei de la Dumnezeu prin Cuvant. Dumnezeu este Duh, nu suflet (Ioan 4:24). A nega existenta duhului omenesc inseamna a nega posibilitatea contactului spiritual si a partasiei dintre Dumnezeu si om.
“Ce este nascut din Duh este duh” (Ioan 3:6). A nega existenta duhului omenesc conduce la o crasa intelegere gresita a naturii si experientei regenerarii, si adesea atrage dupa sine o repudiere a adevarului biblic conform caruia credinciosii in Cristos au fost nascuti din Dumnezeu in duh pentru a deveni copii autentici ai lui Dumnezeu, posedand viata si natura Sa. “Duhul Insusi depune marturie impreuna cu duhul nostru ca suntem copii ai lui Dumnezeu” (Romani 8:16). A nega duhul omenesc inseamna a nega marturia Duhului impreuna cu duhul nostru despre faptul ca noi suntem copii ai lui Dumnezeu regenerati de El. “Cine este unit cu Domnul este un singur duh” (1 Corinteni 6:17). A nega duhul omenesc inseamna a nega unirea organica a credinciosilor cu Dumnezeul Triunic in Cristos. A nega duhul omenesc inseamna a anula experimentarea subiectiva a Dumnezeului Triunic procesat si finalizat revelata in Noul Testament. Cei care neaga duhul omenesc nu pot avea nimic mai mult decat un Dumnezeu obiectiv, doctrinar si o religie exterioara. “Adevaratii inchinatori se vor inchina Tatalui in duh si adevar, caci Tatal cauta si El asemenea oameni care sa I se inchine” (Ioan 4:23). Dumnezeu Tatal doreste inchinare, iar “cei care se inchina Lui trebuie sa I se inchine in duh si in adevar” (v. 24). A nega duhul omenesc inseamna a neglija dorinta lui Dumnezeu si a-L deposeda de inchinarea pe care El o cauta. “Martor imi este Dumnezeu, pe care Il servesc in duhul meu” (Romani 1:9). A nega duhul omenesc inseamna a anula slujirea potrivita fata de Dumnezeu, fapt ce rezulta intr-o slujire care nu este “in noutatea duhului,” ci in “vechimea literei” (Romani 7:6). “Rugandu-va in orice timp in duh” (Efeseni 6:18). Adevarata rugaciune este in duh. In ceia ce priveste rugaciunea, negarea duhului omenesc are o consecinta dubla: neglijarea adevaratei rugaciuni in Numele lui Isus si stimularea rugaciunilor religioase care nici nu pot implini dorinta lui Dumnezeu, si nici nu pot executa voia Sa. Viata crestina normala este in duhul contopit – duhul omenesc regenerat contopit cu Duhul lui Dumnezeu (Romani 8:4; Galateni 5:16, 25). A nega duhul omenesc inseamna a anula viata crestina: “Harul Domnului Isus Cristos sa fie cu duhul vostru” (Filipeni 4:23). A nega duhul omenesc inseamna a nega experimentarea subiectiva si savurarea harului lui Cristos.
“Imi plec genunchii inaintea Tatalui…ca El sa va dea…sa fiti intariti cu putere prin Duhul Sau in omul launtric” (Efeseni 3:14, 16). Cei care neaga duhul omenesc raman slabi in omul lor interior si puternici in omul lor exterior – opusul intentiei lui Dumnezeu (2 Corinteni 4:16). “Fiti transformati prin innoirea mintii” (Romani 12:2). Dumnezeu intentioneaza ca, dupa ce am fost regenerati in duhul nostru, sa fim transformati gradat in sufletul nostru fiind innoiti in duhul mintii noastre (2 Corinteni 3:18; Efeseni 4:23). Transformarea sufletului presupune imprastierea duhului contopit in sufletul omului. A nega duhul inseamna a intarzia aceasta transformare. Negarea duhului omenesc conduce catre o evitare a crucii (Matei 16:24-26), iar acest lucru rezulta intr-o traire zilnica sufleteasca, chiar carnala. Cei care neaga duhul omenesc raman naturali, sufletesti (1 Corinteni 2:14; 3:1), chiar daca incearca sa se cultive pe ei insisi straduindu-se sa-si imbunatateasca umanitatea lor cazuta. “Daca exista…vreo partasie a duhului” (Filipeni 2:1). A nega duhul omenesc inseamna a elimina posibilitatea de partasie autentica intre credinciosii lui Cristos, caci o asemenea partasie are loc in duhul omenesc regenerat. “In care si voi sunteti ziditi impreuna intr-o locuinta a lui Dumnezeu in duh” (Efeseni 2:22). A nega duhul omenesc inseamna a impiedica zidirea casei lui Dumnezeu si a face ca Dumnezeu, care tanjeste sa locuiasca in duhul nostru (Isaia 57:15; 66:2), sa ramana fara o casa. Cei care neaga duhul omenesc alegand sa ramana in ei insisi, impiedica zidirea bisericii, Trupul lui Cristos.
Vasile Ilas said
SPECIFICITATEA VIETII DE BISERICA (I)
Credinta
Aspectul specific al vietii de biserica este CREDINTA. In Noul Testament cuvantul credinta este folosit cu doua sensuri diferite. Primul inseamna actiunea de a crede (Rom. 5:1; Efes. 2:8; Evrei 11:1). Noi avem credinta in Domnul Isus, iar aceasta este actiunea de a crede. Acesta este sensul subiectiv al cuvantului credinta. Exista de asemenea si al doilea inteles, adica sensul obiectiv al cuvantului credinta. Credinta folosita in felul acesta se refera la lucrurile in care credem, obiectul credintei noastre, convingerea noastra (Tit 1:4; Apoc. 14:12; 2 Tim. 4:7). Deci, atunci cand spunem ca aspectul specific al vietii de biserica este credinta, ne referim la credinta care este obiectul actiunii de a crede. Aceasta este ceea ce noi numim credinta noastra crestina. Ca si crestini, noi avem o credinta unica.
Pavel a spus ca s-a luptat lupte cea buna si a pazit credinta (2 Tim. 4:7) si il indeamna de asemenea pe Timotei sa se lupte lupta cea buna a credintei (1 Tim. 6:12). Iuda ne-a spus sa luptam pentru credinta care a fost data sfintilor o data pentru totdeauna (Iuda 3). Credinta mentionata in aceste versete nu inseamna actiunea noastra de a crede, ci se refera la lucrurile in care noi credem pentru mantuirea noastra si pentru viata de biserica. Versete in legatura cu ce s-a mentionat mai sus: Efes. 4:13-16; Gal. 1:23; 2 Tim. 4:7; 1 Tim. 6:12; Iuda 3, 24; Fapte 6:7; 13:8; 14:22; Gal. 3:25; 6:10; 1 Tim. 1:19; 3:9; 4:1, 6; 5:8; 6:10, 21; 2 Tim. 3:8; Tit 1:13; Apoc. 14:12; Ioan 17:21-23; Efes. 4:3; Rom. 15:5-6; 1 Cor. 1:10-13; Gal. 5:20; Tit. 3:10. Astfel, credinta este ceva unic, ceva specific, ceva special. De aceea, in viata de biserica noi avem doar un singur lucru care este specific sau special. Acest lucru este CREDINTA, credinta noastra crestina, care este compusa din convingerile cu privire la Biblie, Dumnezeu, Cristos, lucrarea lui Cristos, mantuire si biserica.
(Extras din SPECIFICITATEA, GENEREALITATEA, SI PRACTICITATEA VIETII DE BISERICA – W. Lee)
Vasile Ilas said
SPECIFICITATEA VIETII DE BISERICA (II)
Cu privire la Biblie
Biblia este Cuvantul lui Dumnezeu. Noi credem ca Biblia, cuvant cu cuvant, este inspirata in mod divin de Dumnezeu ((2 Petru 1:21), ca suflare a lui Dumnezeu (2 Timotei 3:16. Adevaratii crestini nu au nici o indoiala in aceasta privinta. Trebuie sa credem ca Biblia este Cuvantul infailibil al lui Dumnezeu.
Cu privire la Dumnezeu
Dumnezeu este unul singur, dar El este triunic; El este Tatal, Fiul si Duhul (Mat. 3:16-17; 28:19; 2 Cor. 13:14; Efes. 2:18; 3:14-16; Apoc. 1:4-5). Dumnezeirea este in mod distinct trei persoane, dar ele nu sunt trei Dumnezei in mod separat. In Noul si Vechiul Testament, Biblia ne spune in mod categoric ca Dumnezeu este unul singur (Deut. 4:35, 39; Ps. 86:10; 1 Cor. 8:4; 1 Tim. 2:5).
Printre crestini existau unii care credeau ca Tatal este o persoana si ca Fiul este o alta persoana, dar ca Duhul este doar o putere. Altii cred ca cele trei Persoane ale Dumnezeirii – Tatal, Fiul si Duhul – sunt trei Dumnezei separati. Aceste concepte, vorbind strict, sunt eretice. Noi toti trebuie sa credem ca, conform revelatiei divine din Cuvantul Sfant, Dumnezeul nostru este unul singur.
Noi avem doar un singur Dumnezeu care este Triunic. cu toate acestea, nu putem sa-L definim complet, din cauza ca mintea noastra este foarte limitata. De fapt, noi nu ne putem defini foarte bine nici chiar pe noi insine. Stim ca avem un duh, un suflet o inima etc. dar este greu sa le definim. Cum am putea atunci sa-L definim atat de complet pe Dumnezeu Triunic? Nu putem decat sa credem ceea ce este in mod clar revelat in Cuvantul Sfant, si anume ca, Dumnezeu este unul, dar triunic. Acesta este al doilea articol al credintei noastre crestine.
(Extras din SPECIFICITATEA, GENEREALITATEA, SI PRACTICITATEA VIETII DE BISERICA – W. Lee)
Vasile Ilas said
SPECIFICITATEA VIETII DE BISERICA (III)
Cu privire la Cristos
Cristos a fost Insusi Dumnezeu in eternitate (Ioan 1:1) si a devenit om in timp (Ioan 1:14). Divinitatea Lui este completa, iar umanitatea Sa este perfecta. Din acest motiv, El este atat Dumnezeu cat si om (Ioan 20:28; Rom. 9:5; Ioan 19:5; 1 Tim. 2:5), posedand atat divinitate, cat si umanitate.
Ca om, El a fost uns de Dumnezeu cu Duhul (Mat. 3:16; Ioan 1:32-33; Luca 4:18-19) spre a implini scopul vesnic al lui Dumnezeu. Astfel, El este Cristosul, Unsul (Mat. 16:16; Ioan 20:31).
El este Fiul lui Dumnezeu (Ioan 20:31), care este chipul lui Dumnezeu (Col. 1:15), oglindirea slavei lui Dumnezeu si intiparirea Fiintei Sale (Evrei 1:3) existand in forma lui Dumnezeu si fiind egal cu Dumnezeu (Fil. 2:6; Ioan 5:18); in El locuieste intreaga plinatate a Dumnezeirii (Col. 2:9). Astfel, El este Dumnezeu Insusi (Evrei 1:8).
Ca fiu al lui Dumnezeu El a venit in carne cu (in greaca: ‚para’, de la impreuna cu) Tatal (Ioan 6:46) si in numele Tatalui (Ioan 5:43); astfel El este numit Tatal (Isaia 9:6). El era cu Dumnezeu si El era Dumnezeu din vesnicie (Ioan 1:1-2), nu doar coexistand impreuna cu Tatal, ci aflandu-Se totodata in El printr-o locuire reciproca (coinerenta) in tot timpul (Ioan 14:10a, 11a; 17:21). Chiar si in timpul cand era in carne pe pamant, Tatal era cu El (Ioan 16:32). Astfel, El si Tatal erau unul singur (Ioan 10:30), lucrand in numele Tatalui si impreuna cu Tatal (Ioan 10:25; 14:10b), facand voia Tatalui (Ioan 6:38; 5:30), vorbind cuvantul Tatalui (Ioan 3:34a; 14:24), cautand gloria Tatalui (Ioan 7:18), si exprimandu-L pe Tatal (Ioan 14:7-9).
Ca Dumnezeu vesnic, El este creatorul tuturor lucrurilor (Evrei 1:10; Ioan 1:3; Col. 1:16); iar ca om care a venit in carne (1 Ioan 4:2) fiind partas sangelui si carnii fizice (Evrei 2:14), El este o creatura, cel intai nascut din toata creatia (Col. 1:15b). Astfel, El este atat Creatorul, cat si creatura.
Ca Trimitator si Datator al Duhului (Ioan 15:26; 16:7; 3:34b) pe care Tatal l-a trimis in Numele Sau (al Fiului) (Ioan 14:26), Fiul, fiind ultimul Adam in carne, a devenit Duhul datator de viata prin moarte si inviere (1 Cor. 15:45b; Ioan 14:16-20), care a luat din tot ce este al Fiului (Ioan 16:14-15) pentru a marturisi despre Fiul si pentru a-L glorifica pe Fiul (Ioan 15:26; 16:14) si care este suflarea Fiului (Ioan 20:22). Deci El este si Duhul (2 Cor. 3:17), pentru a ramane pe calea coexistentei si locuirii reciproce impreuna cu Fiul si Tatal in credinciosi (Ioan 14:17, 23; Rom. 8:9-11), pentru a fi Dumnezeul Triunic care este Duh (Ioan 4:24), contopit cu credinciosii ca un singur duh (1 Cor. 6:17) in duhul lor (Rom. 8:16; 2 Tim. 4:22). Apoi El a devenit cele sapte Duhuri ale lui Dumnezeu (Apoc. 1:4; 4:5), care sunt cei sapte ochi ai Fiului, Mielul (Apoc. 5:6).
Ca Dumnezeu devenit om, El este Mantuitorul nostru (Luca 2:11; Ioan 4:42) cu numele Isus – Iehova Mantuitorul nostru, Mantuirea noastra (Mat. 1:21). Ca Miel al lui Dumnezeu injunghiat pe cruce, varsandu-si sangele pentru pacatul si pacatele noastre, El este Rascumparatorul nostru (Ioan 1:29; 1 Pet. 2:24; Evrei 9:26, 28; 1 Pet. 1:18-19). Ca si Cristos care S-a inaltat, El este Domnul tuturor (Fapte 2:36; 10:36), Capetenia peste toate lucrurile (Efeseni 1:22), Capul bisericii (Col. 1:18), Domnul Domnilor si Imparatul Imparatilor (Apoc. 19:16).
In inviere, El este viata noastra (Col. 3:4), Cel care traieste in noi (Gal. 2:20), precum si puterea si intelepciunea lui Dumnezeu spre a fi fata de noi dreptate, sfintire si rascumparare (1 Cor. 1:24, 30). Astfel, in El, toate atributele lui Dumnezeu devin virtutile noastre, iar El este continutul, totul in tot, in omul nou (Col. 3:11).
Astfel, vedem ca Cristos este totul: Dumnezeu, om, Creator, creatura, Tatal, Fiul, Duhul, Mantuitorul, Rascumparatorul, Domnul, Capul peste toate lucrurile, Capul bisericii, Domnul Domnilor si Imparatul Imparatilor. Ca o astfel de Persoana, El ne este viata, dreptatea, sfintirea, rascumpararea si totul in tot. Slavit fie El!
(Extras din SPECIFICITATEA, GENEREALITATEA, SI PRACTICITATEA VIETII DE BISERICA – W. Lee)
Vasile Ilas said
SPECIFICITATEA VIETII DE BISERICA (IV)
Cu privire la lucrarea lui Cristos
Cristos a devenit mai intai om prin incarnare (Ioan 1:14) si a murit pe cruce pentru rascumpararea noastra (1 Pet. 2:24; Apoc. 5:9). Apoi El a inviat din moarte pentru regenerarea noastra (1 Pet. 1:3), S-a inaltat la ceruri pentru a fi Domnul tuturor (Fapte 2:33, 36; 10:36) si va reveni ca Mire pentru biserica (Ioan 3:29; Apoc. 19:7) si ca Imparat al Imparatilor peste toate natiunile (Apoc. 19:16). Acestea sunt aspectele principale ale lucrarii lui Cristos. Aceste aspecte includ incarnarea, rastignirea, invierea, inaltarea, precum si revenirea Sa. Nici un crestin adevarat nu are vreo obiectie in legatura cu aceste trei aspecte ale lucrarii lui Cristos.
Cu privire la mantuirea noastra
Un pacatos trebuie sa se pocaiasca fata de Dumnezeu (Fapte 10:38; 26:20) si sa creada in Cristos (Ioan 3:16; Fapte 16:31) pentru iertarea pacatelor (Fapte 10:43), pentru rascumparare (Romani 3:24), pentru indreptatire (Fapte 13:39), precum si pentru regenerare (Ioan 3:6), pentru ca el sa poata avea viata vesnica (Ioan 3:36), pentru a deveni un copil al lui Dumnezeu (Ioan 1:12) si un madular al lui Cristos (1 Cor. 12:27). Aceasta este mantuirea noastra de la Dumnezeu prin credinta (Efeseni 2:4-9).
Cu privire la biserica
Biserica formata din toti credinciosii adevarati in Cristos, ca Trup al lui Cristos (Efeseni 1:22-23; Col. 1:24) este in plan general una singura (Efeseni 4:4), iar o biserica locala ca expresie a Trupului lui Cristos este in plan local una singura – un oras, o biserica (Apoc. 1:11).
(Extras din SPECIFICITATEA, GENEREALITATEA, SI PRACTICITATEA VIETII DE BISERICA – W. Lee)
Vasile Ilas said
Imnul 593
Doar pacat si moarte eu am in Adam,
Viata si dreptatea in Cristos le am;
De raman in carne-Adam e exprimat.
Dar cand sunt in duh Cristos e aratat.
Cand sunt in Adam, chiar de nu fac pacat,
Stiu ca eu la moarte tot sunt condamnat;
Cand sunt in Cristos, eu sunt justificat,
Nu-i nici o nevoie ceva drept sa fac.
Cand in carne sunt, fara nici un efort
Sa exprim natura lui Adam eu pot;
Tot astfel in duh cand stau – eu pe deplin
Pe Cristos fara efort pot sa-L exprim.
Mort sunt cu Cristos, si-s liber de Adam,
Si traind cu El, o viata noua am!
Cand pe duh pun mintea – mort este Adam
Si divina viata dovedesc c-o am.
Calea mantuirii de la Dumnezeu
E sa-mi indrept mintea doar spre duhul meu;
Atunci pot sa birui si pot alerga
Si doar pe Cristos eu Il voi exprima.
Pot cunoaste crucea stand in duhul meu,
Si puterea invierii am mereu;
Iar Cristos prin mine va trai deplin
Numai daca mintea mea pe duh o tin.
In duh Cristos este viata, tot al meu,
El ma intareste zi de zi, mereu;
Doar traind in duh arat sfintenia
Si-atunci El Se misca in inima mea.
Vasile Ilas said
INALTAREA FIULUI (I)
Duhul atotinclusiv si finalizat este suflarea si vantul
Duhul care locuieste inauntrul credinciosilorsi Duhul care se coboara peste credinciosi nu sunt doua Duhuri, ci un singur Duh sub doua aspecte. De la incarnarea pana la invierea Sa, El a devenit acest Duh al suflarii, care este pentru viata, in mod intrinsec si esential. Apoi, dupa inaltarea Sa, El a devenit Duhul vantului, care este pentru putere. Suflarea este foarte apropiata de vant. Atunci cand suflarea se intensifica, ea poate deveni vant. Cand vantul se potoleste si incetineste putin, el devine suflare. De asemenea, cuvantul grecesc PNEUMA si cuvantul ebraic RUAH pot fi traduse prin Duh, vant sau suflare. In Ioan 3, grecescul PNEUMA este traddus intai prin Duh (Ioan 3:6) si apoi prin vant (v. 8). In Ezechiel 37, cuvantul RUAH, care este echivalent cu grecescul PNEUMA, este tradus in versiunea englezeasca prin trei cuvinte: Duh (v. 14), vant (v. 9) si suflare (v. 6, 8). Nu ar trebui sa consideram suflarea ca fiind ceva separat de vant. Dupa ce este intensificata, suflarea devine vant. Vantul si suflarea sunt doua aspecte ale unuia si acelasi lucru. De asemenea, vantul ne aduce aerul proaspat pe care noi il respiram. Aerul proaspat pentru respiratia noastra depinde de vantul potrivit si puternic. Vantul este pentru putere iar suflarea este pentru viata. Slava Domnului pentru suflarea Duhului si slava Domnului pentru suflarea cu putere a Duhului! Duhul este suflarea si de asemenea este vantul. Suflarea vine in noi iar vantul vine peste noi. in miscarea penticostala, suflarea a fost neglijata, iar vantul a fost inteles gresit.
Duhul launtric si Duhul mantie
In secolul trecut, invatatorii Fratilor (Brethren) din Anglia au vazut intr-o anumita masura aceste doua aspecte. Ei au numit Duhul din ziua invierii Duhul launtric. Apoi, ei au numit Duhul din ziua Cincizecimii „Duhul mantie”. Duhul mantie este Duhul ca imbracaminte exterioara, ca uniforma. Invatatorii Fratilor britanici au vazut din Luca 24:49 (Si iata ca voi trimite peste voi fagaduinta Tatalui Meu; dar ramaneti în cetate pana veti fi imbracati cu putere de sus) ca ucenicii trebuiau sa stepte in Ierusalim pana cand urmau sa fie imbracati cu putere de sus. Cuvantul „imbracati” le-a amintit de mantia lui Ilie, care era un simbol al puterii Duhului (2 Imp. 2:13-14). Aspectul Duhului mantie care este exterior este diferit de Duhul launtric care este interior. Invatatura lor ne-a ajutat mult, dar prin indurarea Domnului, stand pe umerii lor, noi am urcat putin mai sus, pentru a vedea ca acest Duh launtric ca suflare a vietii este insusi Cristosul inviat. Invatatorii Fratilor nu au vazut deplin acest lucru.
Duhul datator de viata, care este si Duhul lui Dumnezeu, Duhul Sfant, este Cristosul pneumatic, Cristosul inviat. Acest Cristos, care este intruparea lui Dumnezeu contopit cu omul, cuprinzand toate procesele sale, este Duhul atotinclusiv, datator de viata. De asemenea, Domnul ne-a aratat ca Duhul mantie este insusi Cristosul investit cu onoare. Duhul launtric este Cristosul inviat, iar Duhul turnat este Cristosul investit cu onoare. Acest Cristos in onoarea Sa este Duhul mantie, care este Duhul puterii si Duhul autoritatii. Atat Cristosul inviat cat si Cristosul investit cu onoare sunt Duhul atotinclusiv cu aceste doua aspecte: aspectul launtric si aspectul mantie.
(Extras, din – ECONOMIA noutestamentala A LUI DUMNAZEU – volumul 1, W. Lee)
Vasile Ilas said
INALTAREA FIULUI (II)
Imbracati cu putere de sus
Chiar daca acesti o suta douazeci Il primisera pe Domnul ca viata in mod esential, ei inca nu fusesera echipati si calificati sa indeplineasca economia lui Dumnezeu. Ei inca aveau nevoie sa fie imbracati cu putere de sus (Luca 24:49). Dupa ce ne sculam dimineata si mancam micul dejun, noi ne umplem cu viata in mod esential. Chiar daca am fost umpluti cu viata in mod esential, noi inca nu suntem calificati sa venim la intalnire si sa vorbim ceva pentru Domnul. Trebuie sa ne spalam, sa ne pieptanam si sa ne imbracam asa cum se cuvine. Acum noi nu suntem doar constituiti in mod intrinsec, esential, ci de asemenea suntem echipati din punct de vedere economic. Daca un politist nu ar avea o uniforma, nimeni nu l-ar respecta si nu l-ar recunoaste. Cand o persoana care conduce o masina vede un om cu o uniforma de politist, ea devine foarte prudenta in conducere. Uniforma inseamna mult pentru politist, deoarece ea reprezinta guvernul pentru care el lucreaza. Ea este autoritatea sa care il califica sa indeplineasca administratia statului sau guvernului sau.
Dupa ce in seara invierii Sale Domnul S-a suflat pe Sine in ucenici ca Duh atotinclusiv, datator de viata, ucenicii au fost umpluti in interior cu Duhul, dar inca nu primisera uniforma. Ei nu aveau imbracamintea potrivita pentru a indeplini administratia lui Dumnezeu, economia lui Dumnezeu. In Luca 24:49 Domnul le-a spus ucenicilor: „Si iata, Eu trimit peste voi promisiunea Tatalui Meu; dar voi stati in oras pana cand veti fi imbracati cu putere de sus.” Dupa perioada de instruire de patruzeci de zile, cei o suta douazeci inca aveau nevoie de uniforma. De aceea Domnul le-a poruncit sa astepte in Ierusalim pana cind vor fi imbracati cu putere de sus. Aceasta putere de sus era Duhul turnat care este Cristosul inaltat, pneumatic. Aceasta putere de sus era uniforma cereasca pe care trebuiau sa o imbrace oamenii alesi si pregatiti ai lui Dumnezeu pentru a fi calificati sa indeplineasca administratia lui Dumnezeu.
(Extras, din – ECONOMIA noutestamentala A LUI DUMNAZEU – volumul 1, W. Lee)
Vasile Ilas said
INALTAREA FIULUI (III)
Duhul ca mantie
Ilie a fost un om care a primit de la Dumnezeu autoritatea de a tine sub control vremea (1 Imp. 17:1; 18:41-45). Cartea Iacov ne spune ca Ilie s-a rugat sa nu ploua si nu a plouat pe pamant timp de trei ani si jumatate. Apoi, Ilie s-a rugat din nou si a plouat (Iacov 5:17-18). Ilie a avut o mantie, iar acel articol de imbracaminte era uniforma sa, autoritatea sa de a tine sub control cerurile pentru administratia lui Dumnezeu. El avea putere de la Dumnezeu, iar acea putere era in mantia sa. Elisei si-a dat seama ca avea nevoie de mantia lui Ilie pentru a indeplini administratia lui Dumnezeu. Cand Ilie s-a inaltat la ceruri, mantia sa a fost transferata lui Elisei (2 Imp. 2:12-15), Astfel, Elisei a mostenit puterea si autoritatea care se aflau in uniforma lui Ilie.
Daca un om se imbraca cu o uniforma de politist, noi toti trebuie sa-l respectam. De fapt, respectul nostru este pentru uniforma sa. Uniforma sa este puterea sa si autoritatea sa, deoarece ea reprezinta administratia guvernului sau. Domnul le-a poruncit ucenicilor Sai sa astepte in Ierusalim pana cand o asemenea mantie, o asemenea „uniforma” va cobori peste ei. Atunci, ei toti vor fi imbracati cu uniforma cereasca, care este puterea de sus. Dupa ce s-au rugat zece zile, aceasta mantie a coborat din cer si ei toti au primit uniforma. Aceasta mantie, aceasta putere de sus, era Cristosul inaltat si investit cu onoare care a fost turnat peste ei.
(Extras, din – ECONOMIA noutestamentala A LUI DUMNAZEU – volumul 1, W. Lee)
Vasile Ilas said
INALTAREA FIULUI (IV)
Autoritatea Cristosului investit cu onoare
Biblia ne spune ca Cristos S-a inaltat la cer (Efes. 4:8-9; Evr. 9:24), dar de asemenea ne spune ca El a fost luat sus si investit cu onoare de Dumnezeu (Marcu 16:19; Luca 24:51; Fil. 2:9). Dupa ce Dumnezeu L-a investit cu onoare, Duhul Sfânt a fost turnat peste ucenici. Fiul S-a inaltat, Tatal L-a investit cu onoare, iar Duhul a fost turnat. Dumnezeul Triunic, Tatal, Fiul, si Duhul, a fost implicat in intregime in inaltare si in turnarea Duhului. In moartea Fiului Dumnezeul Triunic a fost implicat; in invierea Fiului, Dumnezeul Triunic a fost implicat iar in inaltarea si investirea cu onoare a Fiului, Dumnezeul Triunic a fost de asemenea inplicat. Tatal, Fiul si Duhul sunt implicati in inaltarea Fiului si in turnarea Duhului.
In inaltarea Fiului Dumnezeu L-a investit cu onoare, iar investirea Sa cu onoare include cea mai inalta realizare. In inaltarea Sa, El a obtinut statutul de Imparat (Fapte 5:31; Apoc. 17:14), statutul de Domn (Fapte 2:36), intronarea (Evrei 12:2), statutul de Cap (Efes. 1:22) precum si gloria si onoarea (Evr. 2:9). Toata autoritatea I-a fost data in cer si pe pamant (Mat. 28:18; Efes. 1:20-21). Toate aceste realizari ale lui Cristos nu sunt esentiale pentru noi si nu au nimic comun cu noi in aspect intrinsec, dar noi suntem foarte dependenti de ele sub aspect economic. Daca un guvern este slab si in dezordine, uniforma politistului nu inseamna chiar atat de mult. Dar daca guvernul este ferm, corect, plin de putere si ordine, uniforma politistului inseamna mult. Daca Isus nu ar fi fost intronat niciodata si nu ar fi primit niciodata statutul de Imparat, de Domn, de Cap, intronarea, gloria si onoarea precum si toata autoritatea, nimic nu ar fi putut sa fie indeplinit din punct de vedere economic. Chiar daca El a reusit in incarnare, in trairea omeneasca, in moarte si inviere, El inca avea nevoie sa fie inaugurat in slujba Sa cereasca impreuna cu toate realizarile ei.
Trebuie sa-L laudam pe Domnul ca Cristosul nostru S-a inaltat la cer si ca Dumnezeu L-a investit cu onoare. El este Cel mai mare din intregul univers si sta pe unicul tron din univers. El este Imparatul imparatilor, Domnul domnilor si Capul tuturor lucrurilor. El a primit toata autoritatea si El are un nume care este mai presus de orice nume (Fil. 2:9). Dupa inaltatrea Sa si investirea Sa cu onoare, El S-a turnat pe Sine ca autoritate peste ucenicii Sai. Acest Cristos turnat si investit cu onoare este autoritatea intregului univers, si acest Cristos turnat si investit cu onoare a devenit imbracamintea, uniforma noastra. Acum noi nu avem doar viata Sa sub aspect esential, ci de asemenea suntem echipati si calificati sub aspect economic cu autoritatea Sa, pentru a indeplini economia lui Dumnezeu, administratia lui Dumnezeu.
(Extras, din – ECONOMIA noutestamentala A LUI DUMNAZEU – volumul 1, W. Lee)
Vasile Ilas said
INALTAREA FIULUI (V)
Duhul este viata si autoritatea noastra
Insusi Duhul vietii (Rom. 8:2) ca suflare suflata in noi este in mod absolut pentru viata. Noi il avem inauntrul nostru ca viata a noastra pe Dumnezeul Triunic in umanitatea Sa impreuna cu trairea omeneasca, moartea Sa atotinclusiva si invierea Sa excelenta. Acest lucru este satisfacator pana la cel mai inalt grad, dar inca avem nevoie de echipament, putere, autoritate, uniforma cereasca. Dupa zece zile de rugaciune, Cristosul inaltat, pneumatic, a fost turnat peste ucenicii Sai. El a fost suflat in ei in seara zilei invierii ca viata a lor, in mod esential, si El a fost turnat peste ei in ziua Cincizecimii ca autoritate a lor, ca mantie a lor, ca imbracaminte a lor, ca uniforma cereasca a lor, in mod economic. Poate prietenii nostri, colegii, vecinii si familia noastra nu isi dau seama ca suntem imbracati cu Cristosul investit cu onoare, pneumatic, ca uniforma a noastra, dar fiecare demon si fiecare duh rau stie aceasta. Ei stiu ca noi suntem autorizati si ca noi suntem o parte a Cristosului inaltat.
(Extras, din – ECONOMIA noutestamentala A LUI DUMNAZEU – volumul 1, W. Lee)
Vasile Ilas said
INALTAREA FIULUI (VI)
Esential si economic
Pana acum, atunci cand am definit Trinitatea divina si experimentarea de catre noi a Trinitatii divine, in vocabularul nostru spiritual am folosit doua cuvinte noi: ‚esential’, care se refera la existenta, la fiinta si la viata pentru existenta, si ‚economic’, care se refera la economie, lucrare si functie. Cand spunem Trinitatea esentiala, noi intelegem Trinitatea divina in existenta Sa, care se refera la Fiint Sa. Cand spunem Trinitatea economica, noi intelegem Trinitatea in economia Sa, care se refera la miscarea, lucrarea si functionarea Sa. A-L experimenta pe Dumnezeul Triunic ca viata a noastra pentru fiinta noastra spirituala, pentru existenta noastra spirituala este un lucru esential (care tine de esenta). A-L experimenta pe Dumnezeul Triunic ca putere pentru lucrarea noastra spirituala si functionarea noastra spirituala este un lucru economic. A ne hrani cu Domnul ca hrana, a-L bea pe Domnul ca apa si a-L respira ca aer este ceva esential, deoarece este legat de viata launtrica. Si este pentru existenta noastra spirituala. A ne imbraca cu Domnul ca imbracaminte a noastra, a fi imbracati cu putere de sus este ceva economic deoarece este legat de actiunea si lucrarea exterioara. In ziua invierii, Domnul a suflat Duhul al vietii in ucenici. Acest lucru este esential. In ziua Cincizecimii, Domnul a turnat Duhul puterii peste ucenici. Acest lucru este economic. Pe de o parte, ei au primit Duhul vietii in fiinta lor in mod esential, iar pe de alta parte, ei au primit Duhul puterii peste ei in mod economic. In cele din urma ei au devenit persoane ale Duhului atotinclusiv ca finalizare maxima a Dumnezeului Triunic procesat.
(Extras, din – ECONOMIA noutestamentala A LUI DUMNAZEU – volumul 1, W. Lee)
Vasile Ilas said
Imnul 278
Azi Duhul de viata in noi il avem,
El e apa vietii, din el toti sa bem;
Iar cand ne va umple deplin inima,
Ca un rau de viata se va revarsa.
C-un duh de putere acum noi umblam,
El e ca o haina pe care-o-nbracam;
In El botezati si cu El imbracati,
Noi pentru slujire suntem echipati.
Azi Duhul de viata in noi S-a suflat,
El ca o suflare-i si e minunat;
Iar Duhul puterii e simbolizat
Prin vantul ce noua putere ne-a dat.
Cand Domnu-n ai Sai ucenici S-a suflat,
El Duhul de viata-atunci L-i L-a lasat,
Iar la Cincizecime, dupa ce S-a-naltat
Un Duh de putere pe ei a turnat.
Azi Duhul de viata e-n noi viata Sa,
Iar Duhul puterii e dat pentru ea;
El ca mostenire pentru viata-i dat,
Ca vantul ce-aduce un aer curat.
Ca sunt doua duhuri nu poti ca sa spui,
Sunt doar doua functii ale Duhului;
Ca astfel cu El imbracati si umpluti
Cu El pe deplin noi sa fim contopiti.
Cu Duhul de viata umpluti pe deplin
Vom creste in viata, ca-n ea sa domnim;
Iar duhul puterii ca haina avand
Iti vom sluji Tie, mereu ascultand.
elisa said
Cred ca ,ca si in alte domenii,teoria si practica nu sunt totuna.
Doresc sa aud practic despre experiente cu Domnul,de la oameni
care traiesc mereu in prezenta Domnului.
Multumesc Domnului ,ca duhovniceste am depasit criza,am intalnit oameni traitori(pe viu,cum s-ar spune)cativa,in ultimul timp,lucru care te invioreaza.
Am fost desamagita de teoriile,pe care le-am auzit in ce priveste”mantuirea sufletului si a duhului” de parca ar fi doua,primita de la dv.frate Vasile..nu e biblica acesta afirmatie.
Adncirea in Cuvant,inseamna interpretarea ei,in spiritul Duhului Sfant.Orice altceva e omenesc.
Am lipsit pana ieri,neavand nici o legatura electronica.
Vasile Ilas said
Sora Elisa va grabiti. Eu nu ma grabesc de loc. Daca aveti rabdare veti descoperi lucrui care poate ca niciodata nu le-ati auzit si ele sunt in Biblie dar noi trebuie sa avem ochi. Totusi daca avem ochi mai trebuie ceva. Avem nevoie de vedere. Si tot nu este deajuns. Avem ochi, avem vedere totusi mai este nevoie de lumina. Nu v-am raspuns pentru ca nu mi-ati mai scris. Si daca aveti raspunsurile ce nevoie ar mai fi ca sa va scriu? Daca cunoastetti asa bine oamenii, slava Domnului. Totusi eu nu pot afirma ca sunt desavarsit. Privesc la Domnul si nu la oameni. Copii Domnului sunt cea mai mare bogatie a Sa. Daca El ia primit ce pot sa fac decat sa-i iubesc? El pentru noi a venit si cred ca priveste in felul lui nu cum am crede noi ca oameni ar trebui sa fie. In orice loc ati fi si veti sta cu sfintii Domnului daca veti ptivi la oameni nu cred ca veti fi satisfacuta. Totusi Domnul ii iubeste.
Vasile Ilas said
SA NU AVEM NICI O INCREDERE IN CARNE
Atunci cand ne vom aminti faptul ca suntem persoane ale caror trupuri sunt pline de pofte, ale caror suflete au devenit una cu Satan si ale caror duhuri sunt amortite (paralizate?) nu vom mai avea incredere in noi insine. Pavel a fost o astfel de persoana. Conform versetului 3 din Filipeni 3, Pavel s-a laudat in Cristos Isus si nu a avut nici o incredere in carne. El nu a avut nici o incredere in el insusi. Acest fel de experienta l-a facut pe Pavel sa aiba incredere in Domnul Insusi. Trebuie sa experimentam acelasi lucru. Trebuie sa realizam faptul ca nu exista nici un altul in care sa avem incredere decat Isus Cristos. Increderea noastra trebuie sa fie complet in El, iar fara El noi suntem oameni vrednici de plans. N-ar trebui sa spunem ca suntem ceva; este mai bine sa spunem ca nu suntem nimic. Noi suntem oameni vrednici de plans care au nevoie de Domnul.
Pentru a cunoaste experienta si cresterea in viata, noi trebuie sa stim o multime de diferite invataturi din Biblie. Totusi, pe langa aceste lucruri noi trebuie de asemenea sa stim doua lucruri esentiale. In primul rand noi trebuie sa stim faptul ca Domnul Isus s-a facut pe Sine Insusi una cu noi (1 Cor. 6:17). Ca rezultat, noi nu ar mai trebui sa traim o viata prin noi insine; noi trebuie sa traim o viata cu El. In al doilea rand, noi trebuie sa stim faptul ca intreaga noastra fiinta — duh, suflet si trup — a fost corupt. De aceea, noi nu ar trebui sa avem nici o incredere in noi insine. Realizand aceste doua lucruri, am putea sa ne rugam: „Doamne, nu am nici o incredere in mine insumi. Increderea mea este cu totul in Tine. Fara Tine sunt doar o persoana vrednica de plans. Fara Tine sau separat de Tine nu opt sa fac nimic. Dar in Tine, care ma intaresti, pot sa fac toate lucrurile.“ Aceasta este viata crestina. (Experienta si cresterea vietii, mesajul 30, pag. 210)
Vasile Ilas said
Imnul 784
Cu Isus ai partasie,
Cautand doar fata Sa;
Poti s-asculti vorbirea-I dulce,
In duh de-L vei contacta.
Cu Isus ai partasie,
Deschizandu-ti fiinta;
De ai fata dezvelita,
Slava I-o vei contempla.
Cu Isus ai partasie,
’Ncrezator sa Ii vorbesti;
Sa-nveti sa-L atingi ca Duhul
Cand in sus spre El privesti.
Cu Isus ai partasie,
Rugaciunea ta fiind
Fara prefacatorie,
Conform duhului cerand.
Cu Isus ai partasie,
De El sincer ascultand;
Scopul Sau din vesnicie
Sa iti fie telul sfant.
Cu Isus ai partasie,
Plin fii de prezenta Sa;
Saturat cu El intr-una,
Pe El Il vei exprima.
Vasile Ilas said
A fi experimentat in practica (I)
Evrei 5:14 spune: „Dar hrana solida este pentru cei maturi, care datorita practicii isi au facultatile exarsate pentru a discerne intre bine si rau.” Cuvantul ‚practica’ poate fi tradus prin ‚obicei’. Exista o conditie care trebuie indeplinita pentru a primi cuvantul lui Dumnezeu – omul trebuie sa fie pe deplin crescut. Numai un om pe deplin crescut poate manca hrana solida. De ce omul trebuie sa fie pe deplin crescut pentru a putea manca hrana solida? Pentru ca este ceva legat de obiceiul sau. Un om pe deplin crescut poate manca hrana solida pentru ca este obisnuit sa faca acest lucru. Facultatile sale sunt exersate si poate discerne binele si raul. Versetul 13 vorbeste despre faptul de a fi experimentat in cuvantul dreptatii. A fi experimentat in cuvantul dreptatii inseamna a fi experimentat in cuvantul lui Dumnezeu. In limba greaca, cuvantul ‚experimentat’ tine de indemanarea in munca; inseamna a fi prticeput. Unii muncitori sunt lipsiti de indemanare, in timp ce altii sunt priceputi. Un lucrator priceput este o persoana care a trecut prin multa instruire si a devenit indemanatic in meseria sa. O persoana care este experimentata in cuvantul lui Dumnezeu este o persoana care este bine instruita si indemanatica in cuvantul Sau. Daca un om vrea sa studieze Biblia si sa inteleaga cuvantul lui Dumnezeu, el trebuie sa fie experimentat in practica sa.
Biblia ne expune starea. Noi suntem un anumit tip de persoane, iar acest lucru determina tipul de Biblie pe care o citim. Daca vrem sa stim cum este o persoana in ce priveste caracterul si obiceiurile sale, tot ce trebuie sa facem este sa-i prezentam un capitol din Scripturi si sa vedem ce poate intelege din el. Tipul de persoana va determina tipul de citire. O persoana curioasa va descoperi ca Bi blia este plina de curiozitati. O persoana intelectuala va descoperi ca Biblia este plina de argumente. O persoana simpla va descoperi ca Biblia este doar o colectie de versete. Este adevarat faptul ca de multe ori caracterul si obiceiul unei persoane sunt revelate prin felul in care citeste Biblia. Daca o persoana nu este disciplinata de catre Dumnezeu in caracterul si obiceiurile sale, ea va avea o viziune complet eronata, iar citirea Bibliei va fi pentru ea neroditoare din punct de vedere spiritual.
Ce fel de caracter si ce fel de obiceiuri trebuie sa aiba un om pentru a citi Biblia?
A. A nu fi subiectiv
Fiecare cititor al Bibliei trebuie sa invete sa fie obiectiv. Nici o persoana subiectiva nu poate intelege Biblia. O persoana subiectiva nu intruneste conditiile pentru a fi un ucenic. Daca ii vorbim unei persoane obiective, ea va intelege dupa ce vorbim o data. Dar o persoana subiectiva nu va intelege nici dupa ce vorbim de trei ori. Multi oameni nu inteleg ce spun altii nu din cauza ca nu sunt inteligenti, ci din cauza ca sunt prea subiectivi. Ei traiesc complet in mintea lor si nu pot primi cuvintele altora. Ei sunt plini de ganduri, de opinii si de propuneri. Cuvintele altora nu gasesc nici un loc in ei. Poate mintea lor este centrata pe apa, in timp ce altii vorbesc despre munti. Ei interpreteaza ce aud si considera ca muntii inseamna munti cu apa. O persoana subiectiva nu poate intelege cu exactitate cuvintele oamenilor, ca sa nu mai vorbim despre cuvantul lui Dumnezeu! Ea nu poate intelege lucrurile lumesti, ca sa nu mai vorbim de lucrurile spirituale.
Un lucru interesant in legatura cu cei care studiaza bine Biblia este faptul ca toti sunt prompti cand este vorba despre ascultare. Imediat ce unii spun ceva, ei inteleg exact ce s-a vorbit. O persoana obiectiva ii poate asculta pe altii si de asemenea poate intelege Biblia. Prin contrast, unii oameni nu au nici o idee despre ceea ce spun altii chiar dupa ce asculta o data sau de doua ori. Ei au prea multe lucruri in capul lor. Sunt plini de ganduri, opinii si propuneri. Altii pot sa le repete acelasi lucru o data sau de doua ori, dar ei tot nu inteleg. Pentru a vedea daca suntem subiectivi trebuie doar sa ne intrebam daca intelegem ce spun altii. Putem intelege ce spun altii cahiar daca vorbesc foarte putin? Zilele noastre pe acest pamant sunt limitate. Daca suntem subiectivi, timpul care este la dispozitia noastra va fi mult redus. Daca citeste Biblia o singura data, un om obiectiv poate obtine mai mult decat poate obtine un om subiectiv daca citeste Biblia de zece ori. Un om subiectiv va uita ce a citit chiar daca citeste acel lucru o data, de doua ori sau chiar de noua sau zece ori. Biblia ‚va aluneca’ pe langa el si nu va lasa nici o impresie asupra sa….
Extras din CUM SA STUDIEM BIBLIA de Watchman Nee – Capitolul 1, Trei conditii necesare)
romuluss said
Elisa, legat de ultimul coment pe care l-ai adaugat, crestinii eu scris miliarde de carti dealungul mileniilor, fiecare in functie de modul in care a inteles relatia cu Dumnezeu in lumina revelatiei si desigur a cartilor care alcatuiesc Sfanta Scriptura. O catalogare ca si subiectivi si obiectivi nu exista in Biblie, dar exista in marea masa a crestinilor. Este o observatie valida aceasta taxonomie.
Subiectivismul apare in momentul in care noi insine suntem singurul reper de intrepretare a tuturor lucrurilor din jur. O persoana subiectiva nu accepta ideile altora ca fiind corecte pentru ca nu vede conexiunea logica si nu considera ca altii au ceva demn de spus. Intr-adevar nu toate lucrurile sunt demne de consideratie, dar in momentul in care ceva nu ne este util intr-un moment anume nu inseamna ca nu reprezinta o realitate pentru altii. Nu exista nimeni pe pamant care sa detina adevarul absolut si complet, datorita limitelor capacitatii umane. In consecinta nu intotdeauna ceea ce mi se pare mie eronat este intr-adevar eronat, sau nu orice mi se pare corect este in realitate corect, astfel ca este recomandata chibzuinta inaintea emiterii unor calificative dure, caustice la adresa lui Vasile. A studiat in detaliu teologia Watchman Nee, fapt care merita respect.
A face afirmatii de felul “nu vad nimic luminos in aceste scrieri”(comentariu pe care l-am sters datorita sarcasmului continut in el) – este destul de interpretabil.
“Daca Domnul ne-a lasat Scriptura …sa o citim,sa o traim..de ce mai teoretizam?” – Dumnezeu a lasat Sfanta Scriptura prin viu grai apostolilor, iar Ioan in evanghelia sa, cap 21:25 afirma :
fapt care denota ca volumul de invataturi pe care l-a lasat Isus este mult mai amplu decat gasim in putinele carti ale Bibliei.
Cunoasterea divinitatii se realizeaza pe doua cai – prin studiu, revelatie si prin traire. “teoretizarea” la care faceai referire – este un calificativ gresit, ca si oameni care vrem sa traim intr-o stransa legatura cu Dumnezeu trebuie sa ne alimentam zilnic cu invataturile de pe paginile Bibliei, fapt care conduce inevitabil la dezvoltarea unei viziune foarte ample(dar in consens cu Biblia si nu in contradictie cu aceasta) – fapt pe care il putem numi uneori teoretizare. Daca nu era nevoie de teoretizare atunci Dumnezeu ar fi dat un set clar si concins de reguli de tipul – ce sa facem si ce sa nu facem – fara nici o explicatie suplimentara.
Mintea si duhul nostru au nevoie de a se alimenta din Dumnezeu si din invataturile sfintilor apostoli.
Teoretizarea este un pas premergator aplicarii in practica – fapt care ne dezvolta viziunea crestina si ne motiveaza sa il urmam pe Hristos.
Vasile Ilas said
Multumesc Romuluss pentru interventie. Am fost plecat la o Conferinta Internationala si am lipsit trei zile. Am sa continui subiectul inceput. Cred ca ar trebui sa continui mai apoi cu anumite subiecte care pentru unii inca sunt o enigma si inca nu au raspunsurile. Am citit la inceput ce spune Pety:
“De exemplu, intr-o opera de-a sa(?) (Evanghelia lui Dumnezeu), introduce ideea de purgatoriu, care ar functiona in perioada celor 1000 de ani, pentru curatirea celor care nu si-au insusit corect evanghelia. El vorbeste despre “disciplinarea in imparatie” si “Gheena focului in imparatie”. Am indoieli serioase, stiindu-i cad de cat operele, ca aceasta ar fi conceptia sa.”
Cred ca as putea da un raspuns la ceea ce spune Watchman Nee ce se intampla in inviere si nu in purgatoriu, deoarece fr. Nee nu credea in purgatoriu ci el facea distinctia intre Imparatia lui Dumnezeu si Imparatia cerurilor. Imparatia lui Dumnezeu cuprinde toate dispensatiunile si vesnicia. Imparatia cerurilor este rasplata biruitorilor care participa la nunta din mileniu. Biblia ne da un raspuns clar cu privire la aceasta. Fratii Nee si Lee dau raspunsuri concrete cu privire la aceste aspecte in cartile lor.
Acesti frati au compilat in carti tot ce exista din slujba apostolilor.
Cred ca nu mi-ar ajunge doua mii de ani ca sa incep eu sa studiez Biblia sa ajung la ceea ce de fapt deja este revelat. Biblia este deja o carte deschisa; cartile scrise de acesti doi oameni incluzand Studiul Viata al intregii Biblii care in douazeci de ani au fost eliberate mesajele (cca. 2500), Studiile Cristalizare al multor carti din Biblie, Lectiile vietii, scrierile pentru perfectarea prezbiterilor, Afirmatie si Critica si multe alte carti care sunt cu mult inaintea oricaror carti din crestinatate cred ca nu as fi cu capul pe umeri (cum spune vorba din popor), sa reancep de la capat eu ce de fapt exista.
Nu stiu cum as putea sa va starnesc curiozitatea pentru ceea ce Dumnezeu deja a revelat pentru ca sa aveti si voi ce am eu. Este harul lui Dumnezeu ca mi-a dat oportunitatea sa am ceea ce multi cautatori ai Domnului ar vrea sa aiba dar nu stiu unde sa caute. Desigur ceea ce exista darama multe concepte care le avem si poate ca nu suntem deschisi sa platim un pret care Dumnezeu Il cere. Un lucru cert este ca, ce am acumulat ca si bagaj ne va tine in loc. Acest bagaj trebuie lasat la usa cum se spune, si sa intram goi oferidu-i ocazia lui Dumnezeu sa ne umple.
Daca ceea ce scriu pe blog este real pentru voi, sa stiti, exista mult mai mult. Acum slujba epocii curge ca un fluviu; si va spun la modul cel mai serios.
Insa toate sunt in biserica locala.
elisa said
Daca am jignit pe cineva,imi cer iertare.Stiu insa ca discutand pe viu cu fratii care au invataturile lui WN ,am ramas surprinsa sa aflu,ca unii crestini,in mia de ani,vor suferi nu stiu ce pedespse,daca nu s-au tinut strans pe Cale,in acest fel intelegandu-se ca mantuireaq nu se pierde…Deci nu purgatoriul,ci in mia de ani ,acestia se mai pun la pedepse,pentru a nu intra in foc.Mi se pare hilar chiar.
Nu fratilor,Biblia spune clar ca partea noastra e sa ne ducem pana la capat mantuirea cu frica si cutremur.
Toate invataturile care vor sa ne adoarma cu siguranta mantuirii vin de la Cel rau,ca sa nu mai veghem,Domnul ne zice clar ca trebuie sa veghem.
De asemenea ca exista o mantuire a duhului si una a sufletului,lucruri nebiblice.Una este sa scrii”inspirat” si alta din dragul studiului,unde incepi sa gandesti omeneste.
Nu accept nimic care contravine scripturii,chiar daca trebuie sa raman “in dusmanie”cu cineva.
Fiecare este liber sa decida,ce are de facut:sa aiba o teologie practica,care inseamna frica de Domnul si pazirea poruncilor Lui,ori citind ce spun cei care scriu,sa si greseasca,ca de exemplu,aici,unde am auzit lucruri care nu sunt scrise in Cuvant.Nu-mi pot permite sa schimb sau sa cred pe cei care schimba Cuvantul.El este inteles prin Duhul Sfant,si te face sa traiesti dupa cum vrea Hristos.
Spune bine ecleziastul ca multa invatatura oboseste trupul si ca de fapt suntem datori sa avem teama de Domnul si sa pazim poruncile,lucru tot mai rar printre crestini.
DA,Romulus spune Scriptura ca…”daca.”..daca s-ar fi scris tot ce a facut Domnul Isus pe cand a fost pe pamant….
nicidecum ca oamenii vor scrie miliarde de carti..dupa cea a fost deja Domnul,nu e vorba de acelas lucru.
Ni se cere un singur lucru:sa ascultam!
Se pot face divagatii pe aceasta tema,fiecare are dreptul sa gandeasca,dar
nu si a trece peste ceea ce e scris,a adauga sau a scoate….nu?
Am gasit prea multa teorie in ultima vreme si viata mai putina,chiar daca unii cred ca ei acum au descoperit ceea ce Domnul a lasat acum 2000de ani.
Nu ma indoiesc ca unii sunt sinceri,dar nu este suficient,duhul ne da viata,orice interpretare nu este de la Domnul.
Multa pace va doresc la toti,eu o sa ma retrag,pt.ca nu vreau sa supar pe nimeni si imi cer iertare daca am gresit.
romuluss said
Elisa,
Cu siguranta ca nu sunt de acord cu erezii,ele sunt relativ usor de combatut de cineva care studiaza sistematic cartile bibliei, urmand un studiu individual al tuturor cartilor bibliei, lasad studiul tematic abia dupa ce a inteles clar ideile fiecarei carti in parte. De obicei conexiunile ilogice dintre diferite versete ale Bibliei conduc la idei extrabiblice deoarece provin nu din intentia initiala a Lui Dumnezeu.
“Nu accept nimic care contravine scripturii,chiar daca trebuie sa raman “in dusmanie”cu cineva” – nu se pune problema de dusmanie cu cineva, ci discutam in limitele unui stil de dialog care nu permite exprimarea unui dezacord in termeni care ataca intr-un anume fel persoana care comenteaza.
“Frate Vasile,nu vad nimic luminos inn aceste scrieri,multumesc,ca v-ati ostenit scriindu-mi” (citat din comentariul sters) – este o afirmatie prin care nu se clarifica nimic ci doar se comunica un calificativ negativ vizavi de tot ceea ce spune Vasile. Consider ca daca ceva ma deranjeaza argumentez logic aspectele care nu mi se par corecte, cu referinte Biblice.
“Eu o sa ma retrag” – Elisa nu se pune problema unei retrageri, eu procedez identic cu fiecare comentator si nu actionez preferential, deci nu cred ca este cazul de o retragere, iar in dialogurile pe care le purtam pot aparea contradictii, dar care le putem dezbate diplomatic,fair-play.
Camix said
Un prieten spunea odată: “m-aţi învăţat, voi – prietenii mei -, o lecţie anul acesta: că oamenii sunt mai importanţi decât ideile mele”.
Mi-a rămas, se pare, multă multă vreme în minte. Nu cred că se referă la a renunţa neapărat la convingerile personale. Ci că relaţiile cu oamenii ar trebui să meargă mai departe de convingerile personale. Dumnezeu şi-a trimis Fiul pe pământ pentru oameni. Atunci am putea avea şi noi diversitate în unitate: să fim laolaltă, chiar dacă gândim diferit.
romuluss said
Vasile, nu toate publicatiile care poarta semnatura W Nee reprezinsta invataturile sale, in multe cazuri dupa stilul in care sunt tratate ideile se observa ca apartin unor autori diferiti. Am avut si eu in mana mai demult astfel de carti – care prin stilul lor si prin maniera de a trata ideile – demonstrau foarte clar ca apartin unor autori care nu s-au format in anturajul lui Nee.
Sunt desigur teme in Biblie care nu sunt dezvoltate si clarificate, datorita faptului ca apostolii aveau un bagaj de informatii mult mai mare decat cel pe care l-au lasat in scris,dar esenta s-a pastrat intacta.
Si eu sunt de principiul ca ceea ce nu se poate argumenta clar cu Sfanta Scriptura nu merita o atentie prea mare. Sunt o multime de teme care nu sunt dezbatute si clarificate decat tangential cum ar fi predestinarea si liberul arbitru(in momentul de fata exista doua fronturi pro si contra care isi au un bagaj de argumente egal – deci nu se poate ajunge la o ideea clara), deasemenea Apocalipsa lanseaza o multime de idei pe care nu le finalizeaza. Consider ca aceste teme lasate oarecum in zona gri a Bibliei sunt menite sa ramana acolo si sa ne dea doar o scurta referinta cu privire la ele.
Multumesc de perseverenta si timpul alocat pentru postarea comentariilor, reprezinta o sursa valoroasa pentru cei interesati.
romuluss said
Camix, este foarte bine venita remarca ta, intr-adevar raporturile dintre oameni trebuie sa fie marcate mai presus de toate de fairplay, empatie – in alte cuvinte de dragoste crestina. Convingerile noatre nu trebuie sa fie o bariera in relationare, fapt care nu denota ca trebuie sa ne schimbar convingerile si standardele comportamentale. Isus exprima aceiasi dragoste fata de toti, totusi cadrul Lui intim era format dintr-un grup restrans de oameni care impartaseau acelasi stil de viata si convingeri cu Mantuitorul.
Vasile Ilas said
Simt ca trebuie sa vin cu niste raspunsuri. Am sa schimb un pic subiectul si am sa revin la el mai taryiu.
NASTEREA DIN NOU (REGENERAREA) (I)
de Bob Danker
SURSA: Este o nastere din Dumnezeu Insusi (mai exact din Duhul lui Dumnezeu); deci Nascatorul e Dumnezeu Insusi, nu omul insusi, nu alt om, nu predicatorul (desi are si el un rol, asa cum Pavel i-a “nascut pe corinteni — 1 Cor. 4:15).
CONDITIA: Nimic altceva decat credinta in Domnul Isus (nu in moartea Sa, ci in, intru, persoana Sa), echivalenta cu primirea Sa (Ioan 1:12). Viata eterna se primeste fara plata (Rom. 6:23).
A crede este un act al inimii (Rom. 10:10a), dar care trebuie exteriorizat printr-o angajare a gurii (Rom. 10:10b). Prin primul se primeste indreptatirea, prin al doilea mantuirea.
Accentul cade pe chemarea numelui Sau, si nu atat pe o convingere mintala a faptului ca Isus a murit pentru mine.
ETAPELE: din apa si din Duh: (Ioan 3:5) sau, in pasajul paralel din Tit, spalarea nasterii din nou si innoirea Duhului Sfant (Tit 3:5).
Apa (spalarea) reprezinta terminarea vechii creatii, adica ingroparea ei reprezentata de botezul lui Ioan. Apa este conceptul central al slujbei lui Ioan.
Duhul este germinarea noii creatii cu viata Sa (Duhul datator de viata, care este transfigurarea lui Isus). Duhul este conceptul central al slujbei lui Isus.
Spalarea curata toate lucrurile vechii noastre naturi a omului nostru vechi, iar innoirea Duhului Sfant imparte ceva nou: esenta divina a omului nou in fiinta noastra. Este o trecere din vechea stare intr-una complet noua, din vechea creatie in statutul noii creatii.
LOCALIZAREA: in duhul nostru omenesc (deci doar intr-o treime din fiinta noastra), si nu in suflet, si evident nu in trup (cum credea Nicodim) (Ioan 3:6). Este doar o aducere la viata a duhului nostru omenesc; nimic mai mult.
LIMITELE: nu afecteaza deloc sufletul, si nici trupul, nu afecteaza modul de viata; acest lucru vine ulterior, si numai ca efect al colaborarii noastre cu Duhul proaspat primit in duhul nostru.
RAPORTURILE CU VIATA DIVINA:
Prin nasterea din nou, omul, care odinioara era pagan (strain de viata lui Dumnezeu, Efes. 4:18); acum poseda aceasta viata.
Viata primita la nasterea din nou este viata eterna, necreata a lui Dumnezeu (dar mai curand in sensul de calitate, nu de durata). In plus, desigur, viata eterna (dupa mileniu) este asigurata.
Noi o posedam la timpul prezent (nu in viitor): „Are viata eterna“ — Ioan 3:36; 5:24; 6:47; 1 Ioan 5:12.
Prin nasterea din nou, noi primim o alta viata, pe langa viata noastra omeneasca. Ceva in plus.
Nasterea din nou nu implica intrarea in viata (care presupune efortul cooperarii noastre si va avea loc in epoca viitoare — cf. Mat. 18:8-9; 19:17), ci doar intrarea vietii in noi!!!
PROCEDURA: un implant divin, o samanta a lui Dumnezeu pusa in noi (1 Pet. 1:23; 1 Ioan 3:9).
Aceasta samanta este Dumnezeu Insusi in stare embrionara; acest embrion cuprinde toate caracteristicile vietii divine, intregul ei „bagaj genetic“ , trasaturile ereditare ale lui Dumnezeu si rodul Duhului din Galateni 5.
Aceasta samanta ne face specia lui Dumnezeu. Prin cresterea si dezvoltarea acestei seminte, noi Il manifestam in final pe Dumnezeu ca niste fii ai Sai genetici.
Deci Cristos, Dumnezeul intrupat, este:
revelat in noi (conceptiunea divina) (Gal. 1:16)
traieste in noi (dezvoltarea divina) (Gal. 2:20)
prinde chip in noi (formarea divina) (Gal. 4:19): este format in noi (asa cum un prunc prinde chip in uterul mamei sale.)
Asadar, nasterea din nou este un fenomen organic, genetic, congenital, si profund interior; nu doar juridic, procedural, legal si extern.
Vasile Ilas said
Autorii care sunt mentionati de mine ii cunosc personal si sunt una cu fratii Nee si Lee. Desigur cand nu sunteti de acord cu ce scriu si vi se pare ca nu este biblic sa-mi spuneti.
romuluss said
Desigur ca discutia este deschisa si in cele mai multe situatii dezbaterile fairplay au rol clarificator.
Am studiat si eu teolgia WNee cu accent pe Viata crestina normala si Omul spiritual. Viata crestina normala este dupa parerea mea fundamentul gandirii lui WNee.
Intr-adevar viata crestina ia o alta directie in momentul in care lucrurile sunt intelese corect, o directie de normalizare. De fapt testul fundamental este cel empiric – orice teorie daca ne propulseaza spre Dumnezeu si spre o partasie mai profunda, – este valida, in aceiasi ordine de idei si verificarea scripturala este un element de acelasi rang si valoare ca si primul, fiind o completare a acestuia desigur. Duhul Sfant, pentru cei sensibili la Acesta – aproba sau dezaproba teoriile prin Iluminarea noastra sa vedem realitatea, de fapt Lumina este cheia intelegerii Scripturii.
Vasile Ilas said
NASTEREA DIN NOU (REGENERAREA) (II)
de Bob Danker
CARACTERUL — IREVERSIBIL:
Nasterea din nou este comparabila cu nasterea fizica: un fenomen care, o data infaptuit, nu mai depinde de tata, nici de copil, adica nici de satisfactia tatalui in copil, nici de ascultarea / neascultarea copilului. Copilul este nascut si nimic nu mai poate schimba acest lucru.
Ceea ce face tatal cu copilul ca urmare a purtarii copilului, este cu totul altceva. De ex. in caz de abatere, copilul poate fi, dupa caz, privat de satisfactii sau de libertate, disciplinat, batut, alungat de acasa, dezmostenit, dar nu mai poate fi deznascut.
REZULTATUL:
Intrarea in existenta a unui duh contopit:
Duhul nostru omenesc mort este adus la viata, incepe sa pulseze cu o noua vitalitate: constiinta, intuitia si comuniunea sa se desteapta din letargie si devin sensibile, active si dinamice, gata sa primeasca impulsurile si impresiile vietii divine.
Noi Il primim inauntrul nostru pe Duhul Sfant al lui Dumnezeu, care, departe de a fi doar un sigiliu pasiv si inert aplicat la exteriorul nostru (Efes. 1:13; 4:30), devine noul locatar interior (1 Cor. 3:16), dinamic (Apoc, 22:1) si transformator (2 Cor. 3:18b) din noua noastra fiinta, gata sa preia rolul de stapan: DOMNUL DUH (2 Cor. 3:18c).
Cele doua duhuri se amesteca fin cu duhul omenesc si devin impreuna un singur duh (1 Cor. 6:17). Are loc o contopire intima, (la nivel „molecular“), indisolubila, inseparabila, ireversibila a doua duhuri.
Dumnezeul Triunic Insusi complet intra in noi — Tatal (Efes. 4:6), Fiul (Rom. 8:10), Duhul (8:11) — deci nu doar al Treilea, Duhul Sfant. El, Dumnezeul complet, devine astfel in noi Dumnezeul interior, subiectiv, organic. In consecinta, noi devenim templul lui Dumnezeu (1 Cor. 3:16), in care duhul nostru uman serveste drept altar al inchinarii (Ioan 4:24).
Devenim copiii congenitali ai lui Dumnezeu (nu doar copii adoptati, trecuti pe acte la tribunal); insa nu inca fii, care implica maturitatea si mostenirea). Dumnezeu devine Tatal nostru; El nu mai este doar Creatorul nostru, iar noi primim chiar un duh al filiatiei, in care strigam „Ava! Tata!“ (Rom. 8:15; Gal. 4:6).
Devenim dumnezei, sau chiar Dumnezeu in viata, natura si partial expresie (nu inca in expresie deplina), un fel de reproduceri la scara redusa ale lui Dumnezeu, miniaturi ale Sale. ‚Totusi nu primim Dumnezeirea Sa’, asa cum un copil desi este identic cu tatal sau ca specie umana, nu primeste de la el si paternitatea (Ioan 10:34; Ps. 82:6).
Ioan 10:34 Isus le-a răspuns: “Nu este scris in Legea voastra: ,Eu am zis: Sunteti dumnezei?’
Psalmii 82:6 Eu am zis: “Sunteti dumnezei, toti sunteti fii ai Celui Prea Inalt.”
Nasterea din nou marcheaza inceputul vietii crestine, al existentei spirituale in domeniul lui Dumnezeu. Nimic altceva nu face acest lucru: faptele noastre bune, straduinta de a fi mai buni, rugaciunea intensa, staruinta de a primi Duhul Sfant, orice efort omenesc.
Prin ea noi intram in (nu mostenim!) imparatia lui Dumnezeu (nu a cerurilor!), si incepem sa vedem realitatile spirituale din ea. Acest lucru este similar cu situatia in care un om devine cetatean al unei tari prin nasterea sa in acea tara.
Nasterea din nou efectueaza mantuirea duhului nostru (1 Corinteni 5:5) (nu si a sufletului nostru!!!).
1 Corinteni 5:5 „am hotarat ca un astfel de om sa fie dat pe mana Satanei, pentru nimicirea carnii, ca duhul lui sa fie mantuit in ziua Domnului Isus.”
Odata nascuti din nou, ni se garanteaza viata eterna in eternitate, si suntem scapati de judecata de la marele tron alb (nu de judecata scaunului de judecata al lui Cristos); efect secundar: suntem scutiti de pierzarea eterna:
Eu le dau viata vesnica; in veac nu vor pieri (Ioan 10:28a).
Nimeni nu le va smulge din mana Mea. Nimeni nu le poate smulge din mana Tatalui Meu. Deci avem doua maini care ne tin strans. (Ioan 10:28b)
Cine crede in Mine, are viata eterna si nu vine la judecata, ci a trecut din moarte la viata (Ioan 5:24).
Vasile Ilas said
Regenerarea omului (I)
De ce trebuie un pacatos sa se nasca din nou? De ce trebuie el sa fie nascut de sus? De ce trebuie sa existe o regenerare a duhului? Deoarece omul este un duh cazut. Un duh cazut trebuie sa fie renascut ca sa devina unul nou. Asa cum Satan este un duh cazut, la fel si omul; numai ca el are un trup. Caderea lui Satan a venit inaintea aceleia a omului; putem deci invata despre starea noastra cazuta din plonjarea lui Satan. Satan a fost creat ca duh pentru a avea comuniune directa cu Dumnezeu. insa el a cazut si a devenit capul puterilor intunericului. Acum el este separat de Dumnezeu si de orice virtute evlavioasa. Aceasta nu inseamna totusi ca Satan este inexistent. Caderea sa a luat numai relatia sa dreapta (corecta) cu Dumnezeu. in mod similar, omul in caderea sa, s-a cufundat in intuneric si separare fata de Dumnezeu. Duhul omului inca exista dar este separat de Dumnezeu, incapabil de a avea partasie cu El. Spiritual vorbind, duhul omului este mort. Cu toate acestea asa cum duhul arhanghelului pacatos exista pentru totdeauna, tot astfel duhul omului pacatos continua si el. Deoarece are un trup, caderea a facut din el un om al carnii (Gen. 3:19). Nici o religie a acestei lumi, nici o etica, cultura sau lege nu poate imbunatati acest duh omenesc cazut. Omul a degenerat intr-o pozitie carnala: nimic din el insusi nu-l poate intoarce la o stare spirituala. De aceea regenerarea sau regenerarea duhului este absolut necesara. Fiul lui Dumnezeu singur ne poate readuce la Dumnezeu, caci El Si-a varsat sangele pentru a ne curata pacatele si a ne da o viata noua.
Imediat ce pacatosul crede in Domnul Isus el este nascut din nou. Dumnezeu ii da viata Sa necreata pentru ca duhul pacatosului sa fie facut viu. Regenerarea unui pacatos are loc in duhul sau. Lucrarea lui Dumnezeu incepe fara exceptie inauntrul omului, de la centru catre circumferinta. Cat de diferit este modelul de lucru al lui Satan. El opereaza de la exterior catre interior. Dumnezeu tinteste mai intai la reinnoirea duhului intunecat al omului impartindu-i viata, deoarece duhul acesta este acela pe care Dumnezeu l-a destinat initial sa primeasca viata Lui si sa aiba partasie cu El. Intentia lui Dumnezeu dupa aceasta este sa lucreze dinspre duh spre a difuza catre sufletul si trupul omului.
Aceasta regenerare ii da omului un duh nou si totodata il invie pe vechiul sau duh. “Voi pune in voi un duh nou” – “Ce este nascut din Duh este duh” (Ezechiel 36:26; Ioan 3:6). Duhul in aceste pasaje are in vedere viata lui Dumnezeu, caci el nu este ceea ce noi am posedat la inceput, el ne este acordat de Dumnezeu la regenerarea noastra. Aceasta viata noua sau duh apartine lui Dumnezeu (2 Petru 1:4), si nu poate pacatui (Ioan 3:9); dar duhul nostru, desi inviat, poate fi inca intinat (2 Corinteni 7:1) si in nevoie de a fi sfintit (1 Tes. 23).
Atunci cand viata lui Dumnezeu, (poate fi numita in egala masura Duhul Sau) intra in duhul nostru omenesc, acesta din urma este trezit din coma sa. Ceea ce fusese “strain de viata lui Dumnezeu” (Efeseni 4:18), este acum facut viu iarasi. Astfel, “desi trupurile voastre sunt moarte din pricina pacatului, duhurile voastre sunt vii din pricina neprihanirii” (Romani 8:10 ASV). Ceea ce ni se da in Adam este un duh facut mort; ceea ce primim in Cristos la regenerare este atat duhul cel vechi regenerat cat si noul duh al vietii lui Dumnezeu, acesta este ceva ce Adam nu a avut niciodata.
In Biblie viata lui Dumnezeu este adesea numita “viata vesnica”. Viata aici este zoe in greaca, denotand viata mai multa sau viata duhului. Aceasta este ceea ce fiecare crestin primeste la regenerarea sa. Care este functia acelei vieti? “Si viata vesnica este aceasta”, se roaga Domnul Isus Tatalui Sau, “ca ei sa Te cunoasca pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat si pe Isus Cristos pe care L-ai trimes Tu” (Ioan 17:3). Viata vesnica inseamna mai mult decat o binecuvantare viitoare de care sa se bucure credinciosii, ea este in egala masura un soi de abilitate spirituala. Fara ea nimeni nu-L poate cunoaste pe Dumnezeu, nici pe Domnul Isus. Astfel de cunoastere intuitivă a Domnului vine in mod unic dupa primirea vietii lui Dumnezeu. cu germenul naturii lui Dumnezeu inauntrul lui, un individ poate sa creasca in cele din urma intr-un om spiritual.
Scopul lui Dumnezeu intr-un om regenerat este ca acel om prin duhul sau sa se debaraseze de tot ceea ce apartine vechii creatii, deoarece in duhul sau regenerat sta intreaga lucrare (toate lucrarile) lui Dumnezeu fata de el.
(Extras – Omul spiritual, W. Nee; Partea a IV-a, DUHUL – Cap. I)
Vasile Ilas said
Duhul Sfant si regenerarea (II)
Atunci cand este regenerat, duhul omului este facut viu prin intrarea in el a vietii lui Dumnezeu. Duhul Sfant este cea dintai forta motrice in aceasta sarcina. El convinge lumea de pacat, neprihanire si judecata (Ioan 16:8). El pregateste inimile omenesti sa creada in Domnul Isus ca Mantuitor. Lucrarea crucii a fost implinita de Domnul Isus, dar aplicarea acestei lucrari finite in inima pacatosului a fost lasata Duhului Sfant. Ar trebui sa cunoastem relatia dintre crucea lui Cristos si aplicarea ei prin Duhul. Crucea indeplineste totul, dar Duhul Sfant administreaza omului ceea ce a realizat ea. Crucea ne da pozitia; Duhul Sfant ne da experienta. Crucea introduce faptul lui Dumnezeu; Duhul Sfant aduce demonstrarea acelui fapt. Lucrarea crucii creeaza o pozitie si obtine o mantuire prin care pacatosii pot fi mantuiti; sarcina Duhului Sfant este de a revela pacatosilor ceea ce crucea a creat si obtinut, asa ei sa o poata primi in realitate si sa fie mantuiti. Duhul Sfant nu functioneaza niciodata independent de cruce: fara cruce, Duhul Sfant nu are nici o baza justa de pe care sa opereze: fara Duhul Sfant, lucrarea crucii este moarta, adica, nu produce nici un efect asupra oamenilor, chiar daca este deja eficienta inaintea lui Dumnezeu.
In timp ce crucea este aceea care savarseste intreaga lucrare de mantuire, Duhul Sfant este Cel care lucreaza direct asupra oamenilor pentru mantuirea lor. Iata de ce Biblia caracterizeaza regenerarea noastra drept o lucrare a Duhului Sfant; “ce este nascut din Duh este duh” (Ioan 3:6). Domnul Isus explica mai departe ca omul regenerat este “oricine este nascut din Duhul” (v. 8). Credinciosii sunt nascuti din nou deoarece Duhul Sfant aduce lucrarea crucii asupra lor si comunica viata lui Dumnezeu duhului lor. El este nimeni altul decat Executorul vietii lui Dumnezeu. “Traim prin Duhul” (Galateni 5:25). Daca tot ceea ce cunosc oamenii vine prin creirul lor fara ca Duhul Sfant sa le fi regenerat duhul, atunci cunostinta lor nu le va ajuta catusi de putin. Daca crezul lor se odihneste in intelepciunea omului si nu in puterea lui Dumnezeu, ei nu sunt decat excitati in sufletul lor. Ei nu vor tinea mult, caci nu sunt inca nascuti din nou. Regenerarea vine numai la aceia care cred din inima lor (Romani 10:10).
Pe langa impartirea vietii celor credinciosi la nasterea din nou, Duhul Sfant mai executa inca o lucrare: ramanerea (locuirea) in ei. Cat de regretabil este daca noi uitam aceasta! “Va voi da o inima noua si un duh nou . . . si voi pune Duhul Meu in voi” (Ezechiel 36:26-27). Remarcati ca imediat dupa clauza “va voi da un duh nou” urmeaza aceasta: “Voi pune Duhul Meu in voi”. Prima afirmatie inseamna ca credinciosii vor primi un duh nou prin innoirea duhului lor mortificat prin patrunderea inauntru a vietii. A doua are referire la locuirea launtrica sau ramanerea Duhului Sfant in acel duh reinnoit al lor. Credinciosii la nasterea din nou obtin nu numai un duh nou, dar si pe Duhul Sfant locuind inauntru. Nu este trist ca multi nu reusesc sa inteleaga noutatea duhului lor cat si locuirea Duhului Sfant in duhul lor cel nou? crestinii nu trebuie sa taraganeze multi ani dupa regenerare si apoi deodata sa se trezeasca si sa caute Duhul Sfant; ei au intreaga Sa personalitate locuind in ei, si nu doar vizitandu-i, in momentul cand sunt mantuiti. Apostolul ne sfatuieste in felul urmator: “Sa nu intristati pe Duhul Sfant al lui Dumnezeu, in care ati fost sigilati pentru ziua rascumpararii” (Efeseni 4:30). Folosirea cuvantului “intristare” aici si nu “manie” da la iveala dragostea Duhului Sfant. “Intristati” se spune aici, si nu “faceti sa plece” caci El “locuieste in voi si va fi in voi” (Ioan 14:17). In timp ce orice credincios nascut din nou Il are pe Duhul Sfant rezidand in permanenta in el, totusi starea Duhului launtric poate sa nu fie aceeasi in toti sfintii – El poate fi fie intristat, fie imbucurat.
Ar trebui sa intelegem relatia dintre regenerare si Duhul Sfant launtric. Pana ce un nou duh nu ii este disponibil, Duhul Sfant nu poate gasi un loc unde sa locuiasca. Sfantul porumbel nu a gasit nici un loc unde sa-si puna piciorul in lumea judecata; el si-a putut gasi locuinta numai in noua creatie (vezi Geneza 8). Cat de categoric esentiala este regenerarea! Fara ea, Duhul Sfant nu poate locui deloc in om. Copiii lui Dumnezeu primesc inauntrul lor locuirea permanenta a Duhului lui Dumnezeu. la fel cum acest duh nou iese printr-o relatie producatoare de viata cu Dumnezeu si este prin urmare inseparabil de El, la fel locuirea Duhului Sfant este vesnic neschimbatoare. Putini sunt aceia care stiu ca au fost nascuti din nou si astfel poseda viata noua; dar inca si mai putini sunt cei care stiu ca din momentul cand au crezut in Domnul Isus, ei Il au pe Duhul Sfant locuind in ei pentru a fi energia, calauza, Domnul lor. Exact din acest motiv, multi crestini sunt inceti in progresul spiritual si par sa nu creasca niciodata. Aceasta stare trista reflecta fie nesabuinta conducatorilor lor, fie lipsa de credinta personala. Pana ce slujitorii lui Dumnezeu nu-si dizolva prejudecata care sustine ca “Duhul Sfant launtric nu este decat pentru cei spirituali”, cu greu ii pot ei conduce pe oameni catre vreun grad de spiritualitate.
Lucrarea regeneratoare a Duhului lui Dumnezeu cuprinde cu mult mai mult decat convingerea noastra de pacat si conducerea noastra catre pocainta si credinta in Mantuitorul. Ea ne confera pur si simplu o noua natura. Fagaduinta Duhului Sfant care ne locuieste urmeaza indeaproape fagaduinta posedarii unui duh nou. De fapt ele formeaza doua parti ale unei singure promisiuni. Convingandu-i pe oameni de pacat si conducandu-i la credinta in Domnul, Duhul nu face decat sa pregateasca teren pentru propria Sa locuire launtrica. Singura glorie a acestei dispensatiuni a harului este ca Duhul lui Dumnezeu locuieste in credinciosi pentru a-L manifesta pe Tatal si pe Fiul. Dumnezeu a dat deja copiilor Sai Duhul Sau; ei ar trebui acum sa-L recunoasca pe Duhul Sfant cu credinciosie (cu credinta) si sa se supuna Lui cu loialitate. Atat Ziua Invierii cat si cea a Cincizecimii au trecut, Duhul a venit de mult de atunci. Dar multi experimenteaza numai nasterea din nou fara a cunoaste si locuirea Sa in ei. Ei traiesc de partea gresita a invierii si Cincizecimii
Indiferent la obtuzitatea crestinilor in a recunoaste Persoana Duhului lui Dumnezeu locuind in ei, Dumnezeu li L-a dat totusi. Acesta este un fapt imuabil pe care nici o conditie a crestinului nu-l poate contesta. Din pricina ca au fost regenerati, ei au devenit in mod automat un templu sfant potrivit pentru habitarea Duhului Sfant. Daca numai acestia si-ar revendica prin credinta aceasta parte a promisiunii lui Dumnezeu asa cum au facut cu cealalta parte, ei le-ar experimenta in mod glorios pe ambele. Dar daca ei ar accentua pe nasterea din nou si ar fi multumiti numai cu posedarea unui duh nou, ei vor pierde posibilitatea de a experimenta o viata viguroasa si plina de bucurie si vor rata multe binecuvantari pe care Dumnezeu li le-a pregatit in Domnul Isus. Daca de alta parte ei accepta promisiunea lui Dumnezeu in totalitatea ei, increzandu-se in faptul divin ca la regenerare Dumnezeu a dat o viata noua si in plus, locuirea launtrica a Persoanei Insasi a Duhului Sfant, atunci viata lor spirituala ar avansa in mod formidabil.
Prin credinta si ascultare credinciosii pot experimenta prezenta locuitoare a Duhului in aceeasi zi in care primesc duhul lor cel nou. Persoana Care locuieste inauntru Il va descoperi pe Cristos in ei, ii va sfinti, si ii va conduce inainte catre adevarate inaltimi spirituale. Totusi, crestinii adesea nu apreciaza pozitia inaltata pe care aceasta Persoana o ocupa, si astfel coboara la starea de a-I dispretui locuirea launtrica si a urma in schimb dictatul mintii lor. Acesti indivizi ar trebui sa se smereasca in fata unei asemenea lumini, sa invete sa respecte o asa Sfanta Prezenta si sa fie gata de a-I ingadui sa lucreze. Ei ar trebui sa tremure in fata Lui in numele dragostei, neandraznind sa-si impuna vointa nici macar cat de cat, ci amintindu-si intotdeauna cum i-a inaltat Dumnezeu in virtutea prezentei Sale locuitoare. Oricine doreste sa ramana in Cristos si sa traiasca o viata Sfanta ca a Sa, trebuie sa accepte prin credinta si ascultare provizia lui Dumnezeu pentru ei. Duhul Sfant Se afla deja in duhul nostru. Prin urmare, intrebarea care ne sta inainte acum este: suntem noi gata sa-L lasam sa lucreze dinauntru?
(Extras – Omul spiritual, W. Nee; Partea a IV-a, DUHUL – Cap. I)
Vasile Ilas said
Ce am scris de Bob Danker este doar o schita. Insa sunt mesaje care explica pe larg aceasta schita.
elisa said
Bineinteles ca putem gandi diferit,insa Adevarul sa ramana neatins.
Cum sa accept cu usuratate ideea ca crestinii nascuti din nou,vor fi pedepsiti
in mia de ani,daca Cuvantul spune altceva.
Mi-e greu sa mai accept ceea ce Domnul nu ne+a lasat,pot accepta in alte domenii ideile cuiva,dar aici…
Biblia este infailibila.
Mi se scria ca exista o mantuire a duhului aici pe pamant si alta a duhului,in viata vesnica.Ceea ce mi-a ramas ca o porunca este ca nu avem voie sa adaugam sau sa scoatem ceva din Cuvant.
pentru mine,ideile care nu vin din iluminare nu prezinta interes,
poate ca e prea scurt timpul….poate ca am obosit si zic si eu ca ecleziastul,ca multa invatatura oboseste trupul,pe cand Duhul da viata.
Fie ca sa avem parte de Viata cu totii,cei care ne-am intalnit pe aici.
Vasile Ilas said
Sora Elisa,
Prima data cititi ce am scris despre regenerare. Dupa ce ajungem la un acord putem merge mai departe. Exista unele elemente care sunt de baza si daca nu le cunoastem nu vom putea inainta. Caci ce urmeaza este legat de ce a fost mai inainte. Am observat ca nu ati citit nimic din ce am scris pe blog mai inainte. Exemplu: Primejdiile dihotomiei. Acolo sunt versete care sunt din Biblie si nu din alta carte. Am scris si ceva despre Duhul. Cred ca nu ati citit carticica cu Elemente de baza care v-am trimis-o prin fratii din Bucuresti. Acolo, prima lectie, sa-i spun asa este despre Taina vietii omenesti (care nu ar mai fi o taina cand citesti ce scrie acolo). Aici avem scris despre:
Planul lui Dumnezeu
Omul
Caderea omului
Rascumpararea lui Cristos pentru distribuirea lui Dumnezeu
Regenerarea omului
Mantuirea deplina a omului
Desigur sunt de inceput acerste lucruri si sunt descrise simplu, pentru a fi intelese dar este primul element care trebuie sa-l cunoastem altfel nu putem merge mai departe in umblarea noastra cu Domnul.
A doua lectie este Siguranta, Securitatea si bucuria mantuirii.care prezinta:
Siguranta mantuirii
Dumnezeu spune astfel
Duhul Sfant depune marturie
Dragostea noastra pentru frati este o dovada
Securitatea mantuirii
Mantuirea a fost initiata de catre Dumnezeu
Dragosteaq si harul lui Dumnezeu sunt vesnice
Dumnezeu este drept
Noi am devenit copii ai lui Dumnezeu
Dumnezeu este puternic
Dumnezeru nu se schimba niciodata
Cristos a promis
Bucuria mantuirii
Pierderea Bucuriei
Mentinerea bucuriei
Celelalte lectii de baza descrise in aceasta carte sunt:
SANGELE PRETIOS AL LUI CRISTOS
CHEMAREA NUMELUI DOMNULUI
CHEIA EXPERIMENTARII LUI CRISTOS – DUHUL OMENESC
si la finalul cartii descrie un pic din viata fratilor Nee si Lee.
Cu siguranta ce scrie in aceasta carte este biblic si daca aveti vreo obiectie putem sa o discutam. Dar din ce vad eu ca scrieti pe blog nu stiu daca le-ati citit aceste lectii de baza. Nu se poate merge mai departe pana nu cititi. Dumneavoastra nu cred ca veti ajunge la acele concluzii in urmatoarea mie de ani citind singura Biblia. In Efeseni sunt trecute de catre fratele nostru Pavel o serie de daruri persoane pentru perfectarea sfintilor Domnului in vederea zidirii Trupului lui Cristos. Printre aceste daruri sunt si invatatorii care au darul invatarii altora. Credeti acest lucru? Este biblic?
elisa said
Am citit frate Vasile,in aceeasi zi,deci va grabiti in a face afirmatii,credeti ca 14 ani,viata mea de credinta a stagnat,ca nu am citit acea carte,
nicidecum,a avut Domnul grija.
Domnul a fost Cel,care in bunatatea Lui,mi s-a relevat,mie o neputinciosa,o roaba netrebnica.
Eu nu ma opresc la versetul care spune ca nimic nu ma poate desparti de dragostea lui Hristos,ci ca,cum spune in Evrei,inima mea rea si necredincioasa o poate face.
De asemenea la apostolul Pavel,care spune sa ne ducem mantuirea pana la capat cu frica a si cutremur.
Daca spuneti ca citind numai Biblia imi trebuie o mie de ani sa o inteleg,inseamna ca minimalizati puterea Duhului Sfant,care face lucrarea de iluminare si regenerare,nu scrierile ,fie ele cele mai importante.
Deci sa inteleg ca toti cei care nu au avut invatatori,se vor duce in iad,pentru ca nu au studiat impreuna cu invatatorii?
Eu am avut invatatori,si inca f.buni,la Brasov si la mine in casa.
Nu are rost sa povestesc ce am invatat prin fiul meu,intors inantea mea,care a facut si ceva scoli,si Domnul i-a dat o intelepciune deosebita,de a intelege curat Scriptura,cred ca s-a putut citi la Patratosu,ce fel de invatatuta are(Vlad)
….Dar ca fratii fara scoli,sau cu 4 clase care L-au urmat pe Hristos pana la moarte,au avut vieti demne de urmat,credeti?
Credeti ca se face f.multa teologie,ca este libertate multa,astfel incat satana,inseala pe cine reuseste?
Credeti ca cei care fac..ce zice Hristos..nu care citesc si studiaza,vor intra in Imparatie?
De ce sa desfac firul in patru,ca sa vad pararelie unor frati care studiaza mai mult,dar nu traiesc?da,sunt si frati care sunt studiosi si au si studii inalte,sunt si traitori,exemlul frateluyi Marius Cruceru,insa acestia sunt raritati.Astazi exista acest liberalism,tocmai din aceasta cauza,ca se emit pareri oemnesti.
Daca vrei sa traiesti,fara podoabe,imbracat decent,simplu,daca nu ai Tv..etc.esti numit legalist(asta fiind vorba de lucrurile care ar trebui sa fie doar incepatoare)”numai nu faceti din slobozenia voastra o pricina de cadere”….Slobozenia este baza trairii astazi ,dar nu cea a lui a lui Pavel,care a muncit pentru altii,care a suferit mari prigoniri pentru Hristos.Azi noi vrem sa nu ne coste nimic slujirea,nici macar aruncarea podoabeleor.(ba mai si castigam bani seriosi.)cum aveau surorile de care vorbiti,ca mi-au dat carticica,despre care aveti doar laude,si le-ati scuzat faptul ca au mici podoabe.Podoabele noastre trebuie sa fie cele sfinte,nu cele pieritoare.
Daca fac ceva,fac pentru Hristos,slava este numai a Lui..si imi arunc la gunoi tot ce Lui nu-I place.De ce nu arunc? de ce frate Vasile? Pentru ca imi plac,dar dau fratilor carticele.
Ce credeti despre fratii care nu au citit nici pe WN,nici pe wL?Se vor duce in cer?dar care nici macar nu au fost contemporani cu ei?
Nu vreau sa va supar,dar am auzit deja atatea invataturi fara traire..va amintiti cand v-am spus ca vreu sa vin la Deva,fara sa va oblig la nimic..?de doua ori,ati ocolitv raspunsul,nu ati sarit plin de bucurie,atunci cum sa inteleg eu ca aveti dragostea care da siguranta mantuirii?
Eram in acea criza de identitate prin care m-a trecut Domnul,aveam nevoie de partasie..insa dv ati fost mai rece ca gheata..asta este urmarea studiului?
Vedeti de ce nu ma mai intereseaza?
Hristos nu a dat invataruri fara de sfarsit,dimpotriva a scos di tolba inima Sale numai Dragoste.
Imi pare sincer rau..dar nu am pentru ce sa tot citesc,,citesc pe fratii a caror marturie a ramas vie peste vremuri,care au iubit fratii..?cand m-am invitat la adunarea dv,pentru ca doream sa stiu in ce adunare sunteti,sa particip la Slava pe care i-o dati Domnului in adunarea dv.avand nevoie de partasie,ati fost mut,nici macar nu mi-ati raspuns in legatura cu aceasta.,v-am spus ca vin cu o masina si plec cu alta,cele care fac traseul spre Deva,dar multumesc Domnul,care ramane credincios,NUmai El,si ca mi-a scos frati minunati vara aceasta,m-am intarit si am simtit ca Dumnezeu are inca frati care traiesc cu Domnul si sunt plini de ravna pentru altii.
Va doresc Bucuria aceea pe care o da Duhul,cand dati dragostea dv si altora,ca si
Hristos Domnul.Eu inca nu am suficienta,Domnul sa-mi inmoaie inima,ca sa va pot intelege,din scrieri,ca pe viu,cum vrea Domnul nu ati dorit.Eu am fost si la Otelul Rosu,desi multumesc Domnului ,am vreo 65 de primaveri si jumatate .
.:)
Va doresc o zi binecuvantata si mergeti pe viu la oameni,e maaare mare nevoie de vorba dusa de la inima la inima.
Camix said
Studiul în profunzime făcut asupra Bibliei nu e obligatoriu; niciodată nu a fost. Rămâne la latitudinea fiecăruia în parte dacă vrea să îl efectueze sau nu. El nu înseamnă decât că cei care apelează la el sunt pasionaţi şi vor să se pună în lumina (!) lui Dumnezeu pentru a li se descoperi tainele Bibliei.
Sigur că Biblia poate fi înţeleasă – în ideea ei principală – fără studii de specialitate, pentru că Dumnezeu dă revelaţia, El deschide mintea. Însă faptul că unii vor să Îl cunoască mai mult arată înspre un interes mărit faţă de planul lui Dumnezeu pentru această lume…
elisa said
Am studiat si eu f.mult,citeam de la baietii mei amandoi,unul cu studii teologige aprofundate in ortodoxie,celalat cu studii teologice interconfesionale la Budapeste,dar e baptist,am citit mult cand m-am intors,iar la Brasov,se studia Biblia temeinic la baptisti.
Totusi am ajuns la un moment de rascruce,fiind deceptionata de felul superficial de traire ,lipsa dragostei si a partasiei.
Un exemplu de lipsa a dragostei l-am avut la pastorul meu Ton Iosif,raceala si mandrie.
Nu ma aflu prea bine nici eu ,la capitolul dragoste,stiu ca Domnul vrea mai mult,dar m-am deplasat in alta localitate apropiata cand fratele Vasile ,mi-a spus ca vor trece acei frati,care lucreaza la o editura cu carti de WN si WL.
Astazi mi-a povestit un pastor tanar,ca fratele W ,Nee,a fost martirixzat,i s-au scos ochii,nasul…cumplit.Era intrigat ca oamenii au facut din el un fel de idol,
ba mai si interpreteaza scrierile lui,si ca fr WN nu ar fi placut impresionat sa vada ce fac fratii cu scrierile lui.De fapt auzi la acesti frati mai mult despre el,decat despre Hristos.
A face studiu este una,in biserica si sa copiezi si sa interpretezi scrierile e alta.
De aceea nu am mai vrut sa comentez,eram deja de alta parere si nu am energie pentru discutii,care nu ma zidesc si poate ca fara sa vreau mai si supar pe careva.
Imi cer iertare..
imi place Spurgeon,care m-a fascinat de la inceput,citindu-i viata si suferintele printre frati…de asemenea Harvey,dar mai ales Tozer,care e autorul meu preferat,un om cu marturie nemaipomenita.
Prima carte cititqa dupa intoarcerea mea,este Viata crestina normala.
Mi-e drag fr Marius si fr Petrica Gaina,imi ostoiesc sufletul ascultandu-i sau citindu-i.Asta nu inseamna ca Domnul Isus nu e pe primul loc.Sunt tare fericita,cand mai intalnesc oameni care au frica de Domnul.
Ma straduiesc si eu sa fac parte din ceata sfintilor si nu sunt multumita,ca nu pot fi mai buna,pentru Mantuitorul meu,mai iubitoare,mai plina de mila.
romuluss said
Elisa, Vasile – apreciez interventiile voastre si faptul ca sunteti interesati de niste adevaruri importante, eu le consider de valoare cat si efortul depus pentru a le scrie si a le studia.
Ar fi de preferat sa reusim impreuna sa ajungem la un consens si sa cautam o modalitate de a ne concentra mai mult pe subiecte, decat pe problemele personale si apostrofari reciproce, chiar daca sunt spuse cu bun simt si control.
Postul a fost dedicat intelegerii gandirii lui WNee, implicit a revelatiei date de Dumnezeu acestui crestin si desigur Vasile ai adus in discutie si alti autori, apreciez ca un lucru foarte pozitiv acest fapt. Cred ca ne este mai util sa ne focalizam doar pe acest tip de probleme.
Elisa – cu ceea ce nu suntem de acord – putem argumenta dar nu ataca persoana chiar daca dupa opinia noastra(care poate fi extrem de subiectiva, mai ales datorita faptului ca nu ne cunoastem in viata reala) ceva nu este ok. Eu prefer discutia pe idei, dezbateri pe idei si nu apostrofari cu aluzii subtile la erezie pentru ca asta doare si jigneste, nu este un act crestin. O erezie se contrargumenteaza nu se apostrofeaza persoana, in caz contrar ajungem la suparari si conflicte care din pacate nu ne onoreaza.
Va provoc la discutii constructive cum de fapt a mers sirul de comentarii pana in prezent, ar fi regretabil sa ne abatem de la aceasta linie.
romuluss said
Camix – este foarte corect ceea ce ai precizat. Cunoasterea Scripturii si a Lui Dumnezeu este optionala, cat si nivelul la care ajungem sa ne implicam in cunoastere.
Interesul sporit pentru cunoastere este un lucru de dorit, dar desigur fiecare o facem in masura in care putem, ne permite timpul.
Cunoasterea Scripturii nu se liniteaza doar la studiu individual si o intelegere de la zero prin revelatie personala a acesteia. In acest caz cartile, predicile, sunt inutile, contributia madularelor trupului este exclusa.
Revelatia este distribuita pe doua nivele, unul individual si unul la nivel de Biserica a Lui Hristos. Dumnezeu reveleaza prin diferite persoane spre folosul tuturor, in consecinta trebuie sa vedem ce a revelat Dumnezeu si prin altii.
Deci revelatia individuala si studiul individual nu exclude revelatia la nivel de Biserica a Lui Hristos ci ele se impletesc. Este o modalitate prin care primim harul.
Este bine sa studiem si sa filtram tot ceea ce este auzim – prin intermediul Scripturii, dar totodata sa fim constienti ca si noi suntem limitati si nu suntem capabili ca intr-o maniera individualista sa studiem si sa calificam tot ceea ce auzim si citim.
elisa said
Multumesc Romulus,asa este,imi cer iertare de la fr.Vasile,dar mi-am schimbat parerile,in timp,gandindu-ma mai intens la tot ce am citit ,vazut si auzit.
Daca “sunt o sperietoare .
trebuia sa-mi spuneti,cu tonul si voia dv.:sora,nu va vrem ca invitata,ca sa nu ne daramati! .
Doar Domnul sa fie slavit in toata cresterea noastra.
Stiam ca frWN a stat cu tbc in puscarie,m-a imoresionat pana la lacrimi,nu sunt vinovata ca fr pastor mi-a spus ca la sfarsitul vietii a fost maltrata cu cruzime,cum am mai spus.
Doresc tururor crestere si apropiere de Domnul,mai ales dragoste ,chiar si fata de sperietori.Nu ma supar,pentru ca adevarul nu este ca atunci cand merg undeva,la o biserica la care nu am mai fost,ma duc si-i trag de guler!!!!
Dimpotriva,taca ascult si daca am simtit ca Domnul m-a cercetat ma mai duc.
Daca am cui,si este ceva care este impotriva slujirii curate,o spun daca e cazul,fara sa dau cu barda.
Multumesc Domnului ca ne are in grija.Parerile ni se schimba uneori,in functie de gradul de percepere la un moment dat,prin aprofundarea evenimentului, a discutiilor.
Mult Har si bucurie sfanta.
cea mai netrebnica roaba Elisabeta
romuluss said
Elisa – comentarile care contin atacuri nominalizate – aluzii explicite la persoane – nu le voi accepta pt ca tematica centrala a blogului e diferita de ce a facut X si Y.
E o regula obiectiva care se aplica la orice comentator. Prefer sa dezbatem aici revelatiile avute de WNee si alti autori de care aminteste Vasile.
elisa said
AMIN!!
Vasile Ilas said
O viata traita pe deplin conform economiei noutestamentale a lui Dumnezeu si pentru ea
Putem spune ca intreaga Biblie vorbeste despre o persoana. Si in special Noul Testament vorbeste despre o persoana. Dar nu este ca o descriere obisnuita a unei persoane. Desi aceasta persoana este asa de minunata incat are nevoie de patru biografii care sa o descrie. Si totusi nu este doar o descriere a unei simple persoane sau doar a unei persoane ci arata si felul cum a trait.
Cristos a trait o traire, o traire care nu este doar buna, nu a fost doar etica, ci a fost o traire care este suta la suta, adica pe deplin conform economiei lui Dumnezeu si pentru economia lui Dumnezeu.
Toata viata noastra este asa „complicata.” Complicata in ce?
1. in primul rand noi toti suntem amestecati cu cultura
2. al doilea rand religia
3. al treilea rand etica
4. al patrulea rand moralitatea
5. al cincilea rand imbunatatirea caracterului
6. al saselea rand filozofie naturala
Aceste sase apartin domeniului omenesc, apoi patru sunt chiar si in domeniul spiritual.
7. incercarea de a fi spiritual
8. incercarea de a fi scriptural
9. incercarea de a fi sfant
10. incercarea de a fi victorios (W. Lee)
Intreaga viata omeneasca poate fi descrisa ca fiind o lupta o sfortare in toate aceste arii sau zone.
Exista aici o viata care are un singur punct focal si acela este ca El traieste complet conform cu si pentru economia noutestamentala lui Dumnezeu.
El a trait o viata perfecta; El este un exemplu pentru noi.
Dar noi? Este asa de usor sa fim colorati de propriile noastre conceptii.
Ceea ce trebuie noi sa facem, este sa venim la cuvantul lui Dumnezeu si sa ne descarcam de tot ce avem si sa citim acest cuvant. Si cand citesti o sa vezi o traire, o traire care este conform economiei noutestamentale a lui Dumnezeu si pentru ea. Ei bine, trebuie sa stim in primul rand ce este economia noutestamentala a lui Dumnezeu. Aceasta economie este tot ce se gaseste in Noul Testament.
„Este nevoie de intregul Nou Testament ca sa interpreteze acest fel de traire care este descrisa sau manifestata in Evanghelii” (W. Lee)
„Economia noutestamentala a lui Dumnezeu este aceea de a se introduce pe Sine in cei din poporul Sau ales ca sa faca din ei membre ale lui Cristos, pentru ca Cristos sa poata avea un Trup pentru expresia Sa.” (W. Lee)
In primul rand, economia lui Dumnezeu este aceea de a se introduce pe Sine, de a-L introduce pe Dumnezeu in om. De a introduce divinitatea in umanitate. Confucius nu poate face niciodata aceasta. Socrate nu poate nici el sa o faca. Economia lui Dumnezeu este aceea de a se introduce pe Sine in poporul Sau ales in primul rand.
In al doilea rand sa-i faca membre ale lui Cristos. Scopul nu este doar aceea de a ne face ucenici, discipoli. Ci de a ne face membre ale lui Cristos, sa ne faca la fel cum este El.
In al treilea rand, pentru scopul ca, Cristos sa poata avea un Trup pentru expresia Sa (W. Lee).
Este trairea ta conform acestui lucru? Este trairea ta pentru aceasta? Sau este trairea ta ca sa fii tu sfant sau chiar doar ca sa fii spiritual?
Avem o biografie sau am putea spune o descriere a unei trairi. Si aceasta traire este o lucrare. Si aceasta traire este o miscare. Cum a trait acest om Dumnezeu si cum s-a miscat. Cand s-a miscat, miscarea Sa este lucrarea Sa. El nu trebuie sa mearga la birou. El nu intra si iese din birou. Cand este vorba de lucrare trebuie sa intri in birou si sa iesi din el. Dar cand este vorba de miscarea ta nu este nevoie sa intri si sa iesi. Intri si iesi din miscare ca sa te misti apoi sa nu te mai misti? Nu! Pe masura ce traiesti tu te misti. Si cand tu te misti, din nefericire nu este lucrarea ta; lucrarea ta este separata.
Pentru unii dintre noi viata noastra crestina sau serviciul nostru crestin este un fel de lucrare. Dar pentru Cristos nu a fost un fel de lucrare. A fost doar pur si simplu miscarea Lui. In timp ce se misca El vindeca, in timp ce se misca El curatea, in timp ce se misca El proclama, in timp ce se misca El invata. Aceasta a fost o parte a miscarii Sale. Marcu 1:35 spune: „Cristos vindeca o multime de oameni, curatea o multime de oameni”. Ce facea El? El cand termina ce facea? Termina, pleca la serviciu, mergea la culcare? Nu! El se trezea dimineata foarte devreme si cand era inca noapte se ducea intr-un loc pustiu; nimeni nu-L vedea. Nu mergea acolo sa faca teatru, sa adune credite, sa adune puncte. Nu! El acolo se ruga. Si deci aceasta era o parte a lucrarii Sale la fel de mult cat era si curatirea leprosului. Acesta-i felul de traire care este descris: trairea Sa este miscarea Sa, iar miscarea Sa este lucrarea Sa.
Vasile Ilas said
Semnificatia numarului sapte
Enuntul lui Vincent despre „numarul perfect si mistic sapte“ ridica problema motivului pentru care Apocalipsa vorbeste despre sapte Duhuri. Au fost avansate cateva explicatii. Unii comentatori, in special cei dintre Frati si cei influentati de ei (ca de pilda Grant), incearca sa gaseasca urme ale notiunii de sapte Duhuri in ceea ce se invoca a fi caracterul inseptit al Duhului in Isaia 11:2: „Duhul Domnului Se va odihni peste El, / Duh de intelepciune si intelegere, / Duh de sfat si de putere, / Duhul cunostintei si fricii de Domnul.“ Ironside este convins ca aici avem o explicatie a felului in care singurul si vesnicul Duh Sfant poate fi descris ca fiind cele sapte Duhuri. Din perspectiva sa, in Isaia 11:2 vedem „cele sapte Duhuri care Se odihnesc peste Ramura lui Iehova, Domnul nostru Isus Cristos.“ Apoi Ironside remarca ordinea data: Duhul Domnului, Duhul Intelepciunii, Duhul Intelegerii, Duhul Sfatului, Duhul Puterii, Duhul Cunostintei si Duhul Fricii de Domnul. „Acolo,“ declara el cu siguranta, „aveti unicul Duh in plenitudinea inseptita a puterii Sale.“ Totusi, criticii acestei interpretari (de pilda Thomas) se grabesc sa arate ca in Isaia 11:2 exista doar sase titulaturi ale Duhului. „Referirea la Isaia xi.2 nu sta in picioare, caci acolo sunt doar sase energii ale Duhului mentionat“ (Alford). Obiectia este fatala, si trebuie sa fim de acord cu Lenski: „In opinia noastra, acest ‚sapte‘ nu se refera la Isaia 11:2 — duhul intelepciunii, intelegerii, sfatului, puterii, cunostintei, fricii de Domnul — care de asemenea sunt doar sase titulaturi, si nu sapte.“
Este corect ca Alford sa argumenteze ca urme ale celor sapte Duhuri pot fi gasite nu in Isaia 11:2, ci in Zaharia 4, „pasajul cheie din Vechiul Testament pentru intelegerea de catre Ioan a rolului Duhului in activitatea divina in lume“ (Bauckham). Thomas afirma ca „explicatia cea mai satisfacatoare pentru titlul ‚cele sapte duhuri‘ isi are originea in Zaharia 4:1-10.“ Versetele 2 si 10 vorbesc despre cele sapte lampi care sunt „cei sapte ochi ai Domnului care se plimba pe tot pamantul.“ Versetul 6 accentueaza proeminenta Duhului: „ ‚Nu prin tarie si nici prin putere, ci prin Duhul Meu,‘ spune Domnul.“ „Derivand titlul [cele sapte Duhuri], Ioan identifica cei sapte ochi din Zaharia cu cele sapte duhuri care apartin Domnului (Zah. 4:10; comp. cu Apoc. 5:6). Cele sapte lampi din Zaharia (Zah. 4:2) sunt de asemenea sinonime cu cele sapte duhuri (Apoc. 4:5).“ Desi acest lucru este cu siguranta corect, recurgerea lui Thomas la Zaharia 4 ajuta la explicarea provenientei termenului cele sapte Duhuri, dar nu la explicarea semnificatiei sale. Ea lamureste partial originea numarului sapte in legatura cu cele sapte Duhuri, dar contribuie intr-o masura mult prea mica la intelegerea de catre noi a sensului acestui numar.
Barclay conecteaza ideea celor sapte Duhuri cu faptul mentionarii celor sapte biserici in Apocalipsa 1:4. In interpretarea lui Barclay, central este conceptul potrivit caruia cele sapte Duhuri sunt legate de cele sapte biserici, deoarece bisericile participa in viata si puterea Duhului. Barclay argumenteaza cu Evrei 2:4, in care cuvantul grecesc tradus prin „daruri“ (merismos), in unele versiuni inseamna realmente „parti“ si asa ar trebui tradus, „ca si cum ideea ar fi ca Dumnezeu da o parte a Duhului Sau fiecarui om“ (Apocalipsa 3:2). De aici el deduce faptul ca in Apocalipsa 1:4 ideea „ar fi ca cele sapte Duhuri reprezinta partea din Duhul pe care Dumnezeu a dat-o fiecareia dintre cele sapte Biserici.“ Este corect ca Barclay sa faca legatura dintre Duhul si biserici, dar intelegerea de catre el a acestei relatii este extrem de superficiala, caci el nu reuseste sa perceapa relatia intrinseca si organica dintre cele sapte Duhuri si cele sapte biserici, relatie de o importanta vitala pentru infaptuirea economiei lui Dumnezeu dezvaluita in Apocalipsa.
Lenski propune o interpretare mai curand mistica a numarului sapte, folosit atat in legatura cu cele sapte Duhuri, cat si cu cele sapte biserici, bazandu-si intelegerea pe semnificatia simbolica a numerelor trei si patru:
Atunci cand in Apocalipsa Duhul este numit „cele sapte Duhuri ale lui Dumnezeu,“ acesta este acelasi sapte simbolic care se gaseste in cele sapte biserici; sapte este egal cu trei, numarul lui Dumnezeu, plus patru, numarul pamantului, lumii si oamenilor — Dumnezeu, prin Duhul, are legaturi cu oamenii. In cazul bisericilor, sapte indica unirea lui Dumnezeu prin Duhul cu biserica care este umpluta cu Duhul, in timp ce restul oamenilor care isi inchid inimile impotriva lui Dumnezeu si a Duhului Sau sunt lasati condamnarii din ziua judecatii (Ioan 16:8-11).
Conform lui Lenski, apelativul cele sapte Duhuri, in special in Apocalipsa 1:4, in care se vorbeste si despre cele sapte biserici, dezvaluie nazuinta lui Dumnezeu de a intra intr-o unire spirituala cu credinciosii in calitate de componenti ai celor sapte biserici. Lenski ofera urmatorul rezumat al punctului sau de vedere: „Acest ‚sapte‘ indica misiunea Duhului de a porni de la tron si de a-L face pe Dumnezeu una cu oamenii.“ Aceasta interpretare are meritele ei si nu ar trebui discreditata cu indiferenta. In Scriptura trei este numarul Dumnezeului Triunic, iar patru este numarul umanitatii ca creatura a lui Dumnezeu. Daca sapte este compus din trei plus patru, atunci numarul sapte ar putea transmite semnificatia spirituala a adaugarii Dumnezeului Triunic la umanitate, adica unirea Dumnezeului Triunic cu credinciosii in Cristos.
Totusi, in eforturile noastre de a intelege termenul cele sapte Duhuri, aceasta interpretare mistica a numarului sapte ar trebui subordonata la ceea ce s-ar putea spune mai exact ca ar fi semnificatia primordiala a acestui numar in Biblie — plenitudinea. Desi diversi comentatori (de pilda Alford, Bauckham, Trench) recunosc faptul ca sapte este numarul plenitudinii, nu multi recunosc faptul ca sapte nu este doar numarul plenitudinii, ci al plenitudinii in miscarea lui Dumnezeu, al plenitudinii in lucrarea (operarea) lui Dumnezeu. Sa analizam aparitiile numarului sapte in Biblie, care sunt pentru miscarea lui Dumnezeu. In Geneza avem primul sapte — cele sapte zile pentru creatie impreuna cu odihna ei (1:31 — 2:3). Asa cum reveleaza Biblia in ansamblul ei, in miscarea lui Dumnezeu cu omenirea exista sapte dispensatiuni: a inocentei, a constiintei, a guvernarii omenesti, a promisiunii, a legii, a harului si a imparatiei. Tara lui Israel a fost in dezolare timp de saptezeci de ani (de sapte ori zece), „pana cand tara s-a bucurat de sabatele ei. In toate zilele dezolarii ei, ea a pazit Sabatul pana la implinirea celor saptezeci de ani“ (2 Cron. 36:21; comp. cu Ier. 25:11; Dan. 9:2). In Daniel 9:24-27 au fost decretate saptezeci de saptamani (fiecare saptamana simbolizand sapte ani) pentru economia lui Dumnezeu cu Israel, si ele au fost impartite in trei parti: prima parte de sapte saptamani, a doua parte de saizeci si doua de saptamani, iar partea finala de o saptamana. Profetia privitoare la ultima din cele saptezci de saptamani este prima dintre cele patru „septade“ (serii de sapte) profetite in Apocalipsa; celelalte sunt profetia celor sapte sigilii pentru destinul pamantului (4:2-3; 5:1-7; 6:1-17; 8:1-2), profetia celor sapte trompete pentru necazul de pe pamant (8:1—9:21; 10:7; 11:15-18), profetia celor sapte potire pentru mania lui Dumnezeu pe pamant (15:7; 16:1; 17:1; 21:9). Cele sapte sfesnice ca fiind cele sapte biserici (1:12, 20) precum si celelalte „septade“ din Apocalipsa — cele sapte stele (1:16, 20; 3:1), cele sapte lampi (4:5), cele sapte coarne si cei sapte ochi (5:6), precum si cei sapte ingeri (8:2, 6) — sunt de asemenea pentru plenitudine in miscarea lui Dumnezeu. Principiul se mentine acelasi pentru cele sapte Duhuri: Cele sapte Duhuri sunt pentru plenitudinea in miscarea lui Dumnezeu, si chiar plenitudinea (completarea) miscarii lui Dumnezeu.
Totusi, exista si un alt aspect al intelesului numarului sapte, care se refera la plenitudine si chiar face posibila plenitudinea, si acela este aspectul intensificarii. Doua cazuri de intensificare inseptita pot fi vazute in Daniel 3 si in Isaia 30. Atunci cand Sadrac, Mesac si Abed-Nego au refuzat sa adore imaginea de aur pe care imparatul Nebucadnetar o inaltase, el i-a amenintat ca-i va arunca intr-un cuptor aprins (Dan. 3:13-18). Dupa ce ei au persistat in refuzul lor, el „a raspuns ordonand sa se incalzeasca cuptorul de sapte ori mai mult decat era incalzit de obicei“ (v. 19). Aceasta a fost o intensificare, chiar o intensificare de sapte ori, a caldurii. Isaia 30:26 spune: „Lumina lunii va fi ca lumina soarelui, iar lumina soarelui va fi de sapte ori mai stralucitoare, ca lumina a sapte zile.“ Aici avem o alta intensificare — intensificarea de sapte ori a luminii soarelui. Aceste doua cazuri indica faptul ca in Biblie numarul sapte poate simboliza nu doar plenitudinea, ci si intensificarea. De aceea, cat despre cele sapte Duhuri, numarul sapte simbolizeaza atat plenitudinea in miscarea lui Dumnezeu cat si intensificarea pentru miscarea lui Dumnezeu. Asa cum evidentiaza cartea Apocalipsei, exista momente si situatii in care plenitudinea (completarea) in miscarea lui Dumnezeu depinde de intensificarea pentru miscarea lui Dumnezeu. Asa cum vom vedea atunci cand vom ajunge la subiectul celor sapte Duhuri si la cel al chemarii lui Dumnezeu adresata biruitorilor in Apocalipsa 2 si 3, daca unii dintre biruitorii din poporul lui Dumnezeu nu sunt intensificati de Duhul Sau, atunci miscarea dispensationala a lui Dumnezeu, miscarea Sa in acest veac, de a zidi Trupul organic al lui Cristos, nu poate fi completata.
(Din Cele sapte Duhuri, de Ron Kangas)
Vasile Ilas said
Cele sapte Duhuri sunt Duhul intensificat de sapte ori
pentru miscarea lui Dumnezeu
Argumentul conform caruia cele sapte Duhuri sunt sapte ingeri este eronat, iar afirmatia potrivit careia cele sapte Duhuri se refera la Duhul lui Dumnezeu doar intr-un mod general este insuficienta. Nu este adecvat nici macar faptul de a afirma ca cele sapte Duhuri sunt Duhul lui Dumnezeu in plinatatea sau plenitudinea (completitudinea) energiilor sau lucrarii (operarii) Sale. Titlul cele sapte Duhuri, la fel ca toate celelalte apelative ale Duhului, dezvaluie ceva foarte special in legatura cu Duhul divin.
La acest punct merita remarcat faptul ca, atunci ctnd reveleaza persoana Duhului, Noul Testament Ii atribuie Duhului cel putin douazeci de titluri: Duhul Sftnt (Luca 1:35), Duhul lui Dumnezeu (Mat. 12:28), Duhul Tatalui (10:20), Duhul Domnului (Luca 4:18), Duhul Fiului lui Dumnezeu (Gal. 4:6), Duhul lui Cristos (Rom. 8:9), Duhul lui Isus (Fapte 16:7), Duhul lui Isus Cristos (Fil. 1:19), Domnul Duh (2 Cor. 3:18), Duhul Dumnezeului celui viu (v. 3), Duhul datator de viata (1 Cor. 15:45b), Duhul vietii (Rom. 8:2), Duhul harului (Evr. 10:29), Duhul realitatii (Ioan 14:17; comp. cu Fapte 1:8), Mtngaietorul (v. 16), Duhul puterii (Luca 24:49), Duhul gloriei si al lui Dumnezeu (1 Pet. 4:14), Duhul vesnic (Evr. 9:14), cele sapte Duhuri, (Apoc. 1:4) si Duhul (Ioan 7:39). Desi fiecare titlu se refera la singurul si unicul Duh divin si este o desemnare a Acestuia, fiecare titlu are propria sa semnificatie si dezvaluie un aspect particular al Duhului.
Care este atunci intelesul expresiei cele sapte Duhuri? Titlul cele sapte Duhuri denota Duhul lui Dumnezeu ca Duh intensificat de sapte ori al lui Dumnezeu pentru miscarea lui Dumnezeu. Biblia reveleaza in mod clar si energic faptul ca exista „un singur Duh“ (Efes. 4:4), dar in Apocalipsa acest unic Duh, in intensificarea Sa de sapte ori, este numit cele sapte Duhuri. Din punct de vedere esential, in existenta Sa, Duhul lui Dumnezeu este unul singur — singurul Duh; din punct de vedere economic, in functia Sa, Duhul lui Dumnezeu este sapte sau inseptit — cele sapte Duhuri. „In existenta lui Dumnezeu, Duhul lui Dumnezeu este unul singur, dar in economia lui Dumnezeu, Duhul lui Dumnezeu este sapte in functie“ (Lee, Economia nou-testamentala a lui Dumnezeu, pag. 222). Cartea Apocalipsei dezvaluie faptul ca singurul Duh al lui Dumnezeu a fost intensificat de sapte ori pentru a-Si implini functia in indeplinirea economiei lui Dumnezeu.
Esecul in a realiza acest lucru conduce la o eroare crasa, ca in cazul lui Bullinger, care mai intti insista pe faptul ca din moment ce exista doar un singur Duh, nici numarul sapte si nici un alt numar nu poate fi folosit in legatura cu Duhul Sftnt, iar apoi pretinde ca „nu exista nici o justificare pentru o asemenea interpretare politeista.“ Contrar celor afirmate de Bullinger, dar in consonanta cu revelatia divina, noi afirmam ca Duhul vesnic este unul singur in esenta Sa, si de asemenea este sapte in functia Sa economica intensificata. „In substanta si existenta, Duhul lui Dumnezeu este unul singur; in functia si lucrarea intensificata a operarii lui Dumnezeu, Duhul lui Dumnezeu este inseptit. Este ca si cu Sfesnicul din Zaharia 4:2. In existenta este un singur sfesnic, dar in functie sunt sapte lampi“ (Lee, Economia nou-testamentala a lui Dumnezeu, pag. 221). Pentru indeplinirea economiei lui Dumnezeu intr-un timp de intuneric si degradare, Duhul lui Dumnezeu a fost intensificat de sapte ori, si de aceea acum opereaza ca cele sapte Duhuri in biserici si in vietile credinciosilor. Restul articolului de fata dezvolta, elaboreaza si aplica aceasta teza.
Ron Kangas
Vasile Ilas said
Noul Ierusalim, orasul sfant
In Noul Ierusalim, perlele functioneaza ca porti ale orasului. Aceasta inseamna ca tot ce este din Dumnezeu incepe de aici. Cu alte cuvinte, pentru ca omul sa obtina viata in prezenta lui Dumnezeu, aceasta nu trebuie sa fie ceva din om, ci din moartea lui Cristos, din aspectul ne-rascumparator al lui Cristos.
1 Corinteni 3:12 spune ca cladirea spirituala ar trebui sa aiba materiale din aur, argint si pietre pretioase; nu din lemn, fan sau trestie. In 1 Corinteni 3 exista aur, argint si pietre pretioase; dar in Geneza 2, in gradina Edenului, erau aur, pietre pretioase si perle – argint nu era deloc. In Apocalipsa 21, in Noul Ierusalim, exista iarasi aur, pietre pretioase si perle, dar nu exista argint. Care este semnificatia acestui lucru? Aurul, pietrele pretioase si perlele – aceste trei articole – se gasesc atat in gradina Edenului, cat si in Noul Ierusalim. Aceasta inseamna ca aurul, pietrele pretioase si perlele sunt din vesnicie in vesnicie.
In vesnicie, Dumnezeu nu a planuit sa aiba argint, deoarece argintul este simbolul rascumpararii. Dumnezeu a stiut ca oamenii vor pacatui si ca vor avea nevoie de rascumparare, dar aceasta nu era in planul Sau vesnic. In lucrarea lui Dumnezeu exista rascumparare, dar in scopul Sau vesnic, nu exista rascumparare. Prin urmare, in aceasta privinta, Noul Ierusalim este ca si gradina Edenului – in el nu exista argint. Aceasta inseamna ca in vesnicia viitoare, noi vom fi adusi la un punct in care nu va mai exista nici o urma a pacatului. Totusi, astazi, noi nu putem sa trecem cu vederea sau sa desconsideram argintul. Daca cineva crede ca nu are nevoie de argint astazi, trebuie sa ceara indurare de la Dumnezeu. Noi nu putem continua fara argint. Daca nu avem argint, nu avem rascumparare, si nu putem face nimic. Dar rascumpararea nu are nici un loc in scopul lui Dumnezeu. In Noul Ierusalim, nu vom putea gasi deloc argint. Aceasta ne arata ca Dumnezeu va sterge toata istoria pacatului, deoarece rascumpararea nu este inclusa in acest oras. In Noul Ierusalim, oamenii nu vor mai avea nevoie de rascumparare, deoarece ei nu vor mai pacatui. Dumnezeu ne va aduce pe un teren atat de solid, incat nu va mai exista posibilitatea altei caderi. Exista o viata inauntrul nostru care nu are nimic de a face cu pacatul si care nu necesita rascumparare. Aceasta viata din noi este din Cristos si este Cristos Insusi. Asa dupa cum Cristos Insusi nu are nevoie de rascumparare, tot astfel noi, care avem o portiune din viata Sa, nu vom mai avea nevoie de rascumparare. Astfel, in vesnicie nu va mai fi nevoie de argint.
Ii multumim lui Dumnezeu ca avem rascumpararea Sa astazi. Ii multumim lui Dumnezeu ca, desi am pacatuit, sangele lui Isus Cristos, Fiul Lui, ne curateste de orice pacat. Totusi, Dumnezeu a impartasit cu noi viata Fiului Sau. O viata care niciodata nu are nevoie de rascumparare. Intr-o zi, noi vom trai complet prin aceasta viata, iar istoria pacatului va dispare. Argintul rascumparator nu va mai fi de nici un folos.
Trebuie sa vedem ca nu caderea este in scopul lui Dumnezeu, nu rascumpararea este in scopul lui Dumnezeu, si nu imparatia este ceva in scopul lui Dumnezeu. Caderea nu era in scopul lui Dumnezeu; ea a avut loc pe parcurs. Rascumpararea nu este in scopul lui Dumnezeu, ci ea este solutia la problema caderii. Iar imparatia nu este nici ea in scopul lui Dumnezeu, ea este de asemenea solutia la problema caderii. Din cauza caderii exista rascumpararea, si din cauza caderii exista imparatia. Toate aceste lucruri nu sunt decat remedii; ele nu sunt scopul lui Dumnezeu. Totusi, noi niciodata nu ar trebui sa desconsideram rascumpararea si imparatia. Daca nu ar fi fost rascumpararea, nu ar fi existat nici o posibilitate de rezolvare a problemei caderii. Si daca nu ar fi existat imparatia, putea fi rezolvata oare problema caderii? Cu toate acestea, trebuie sa retinem ca Dumnezeu nu l-a creat pe om ca acesta sa pacatuiasca. Dumnezeu l-a creat pe om pentru propria Sa glorie. Aceasta linie cereasca este dreapta.
(Biserica glorioasa – Watchman Nee, pagina 140-142)
Vasile Ilas said
Imnul
O, ce minune, ce mister!
W. Lee
O, ce minune, ce mister!
Cu omul Domnul S-a unit!
Si Dumnezeu om a devenit,
Pe om sa-l faca Dumnezeu!
Si scopul Sau cel mai inalt
Va fi astfel indeplinit.
Si scopul Sau cel mai inalt
Va fi astfel indeplinit.
Chiar carne El a devenit,
Ca sa ma faca Insusi El:
In viata si natura eu
Sunt specia lui Dumnezeu!
Si orice atribut divin
Prin min’se-arata pe deplin.
Si orice atribut divin
Prin min’se-arata pe deplin.
De unul singur nu mai sunt,
Acum traiesc cu Dumnezeu.
In El cu sfintii sunt zidit,
Si casa Lui vom fi mereu.
Prin Trupul Sau organic noi
Corporativ Il exprimam.
Prin Trupul Sau organic noi
Corporativ Il exprimam.
Totalitatea ultima
Ierusalimul Nou va fi;
El e Triunul Dumnezeu
Unit cu omul tripartit.
O casa reciproca si
Un cuplu ei au devenit.
Si gloria lui Dumnezeu
Prin om va straluci mereu!
Vasile Ilas said
UN NOU COPIL ESTE NASCUT
In Ioan 16:20-22, Domnul le-a spus ucenicilor ca ei se vor intrista, dar ca intristarea lor se va transforma in bucurie, deoarece El, ca si “copil” (v.21), va fi nascut in invierea Sa (Fapte 13:33; Evr. 1:5; Rom 1:4). Moartea si invierea Domnului au fost procesul nasterii. Prin moartea si invierea Sa a fost nascut un nou copil.
Viata crestina este o viata de savurare
Inceputul vietii crestine – un ospat de casatorie
Matei 22:2 spune: “Imparatia cerurilor se aseamana cu un imparat care a facut un ospat de casatorie fiului sau”. Predicarea corecta a Evangheliei este a-i invita pe oameni la un ospat de casatorie. Cristosul nepatruns de bogat este un ospat pregatit de Dumnezeu pentru savurarea omului. Evanghelia este un ospat de casatorie. Cand predicam Evanghelia oamenilor, facand apel la oameni, invitandu-i pe oameni sa vina, aceasta inseamna ca ii invitam sa vina la un ospat, nu doar sa vina sa se pocaiasca cu lacrimi. Domnul le-ar putea spune acestor pacatosi vrednici de mila: “Nu plange cu lacrimi, ci bucura-te. Tu vii la un ospat. Tu vii sa ma savurezi pe Mine”. Pacatosii au venit sa savureze pomul vietii. Poate ca am fost mantuiti de ani de zile, dar poate ca nu am avut acest gen de intelegere. Cand venim la Domnul Isus, noi venim sa ne ospatam cu El. Noi venim sa luam parte la un ospat. Inceputul vietii crestine este o savurare a unui ospat de casatorie.
Vasile Ilas said
PREOCUPAREA CELOR CARE IL SERVESC
PE DOMNUL
Lectura biblica: Ezechiel 44:9-26, 28, 31 (in versetul 11, “a sluji” poate fi tradus prin “a servi”); Luca 17:7-10
Diferenta dintre a lucra pentru Domnul
si a-L servi pe Domnul
Domnul vrea ca noi sa-L servim pe El mai mult decat vrea sa lucram pentru El. Slujirea casei si servirea inaintea mesei Domnului sunt doua lucruri diferite. Aratul campului si pastorirea turmei difera de servirea in prezenta stapanului.
Ceea ce faceau fii lui Levi era diferit de ceea ce faceau fii lui Tadoc. Levitii slujeau casei in curtea de afara; ei sacrificau jertfele inaintea poporului si slujeau in numele oamenilor din popor. Fiii lui Tadoc slujeau mesei Domnului in interiorul Locului Sfant si-L serveau pe Domnul oferind grasimea si sangele. Lucrarea levitilor din curtea de afara era in vazul lumii. Lucrarea preotilor din Locul Sfant era ascunsa. In curtea de afara le slujeai oamenilor. In Locul Sfant Ii slujeai Domnului. Slujba din curtea de afara pare sa fie servirea Domnului. In realitate, ea difera foarte mult de servirea Domnului din casa.
Multor oameni le place sa-si exerseze muschii in curtea de afara. Lor le place sa-i ajute pe altii sa mute si sa sacrifice jertfele, dar lor nu le place sa-L serveasca pe Domnul in Locul Sfant. Multora le place sa se agite intr-un mod exterior; lor le place sa-i mantuiasca pe pacatosi, sa-i edifice pe credinciosi si sa-i serveasca pe frati. Dar Domnul vrea ca noi sa urmarim sa-L servim pe El.
Lucrarea lui Dumnezeu are interesele si atractiile ei. Exista atractii ale carnii chiar si in cadrul lucrarii lui Dumnezeu. Multor oameni le place sa se agite si sa lucreze deoarece carnea lor este inclinata sa faca asemenea lucruri. La exterior, ei ii mantuiesc pe pacatosi si ii servesc pe frati. In realitate, ei isi servesc propria lor carne si propriile lor placeri. Un credincios care a trecut dincolo de perdea si care se afla de partea cealalta a perdelei, dupa ce a citit Ezechiel 44 s-a rugat astfel: “Doamne, fie ca eu sa-Ti slujesc Tie, nu casei tale!”
Slujirea Domnului in Locul Sfant
“Ei se vor apropia de Mine ca sa-Mi slujeasca” (Ezec. 44:15). In curtea de afara te apropii foarte mult de oameni. In locul sfint te apropii de Domnul. Este posibil sa-L urmezi pe Domnul “de la distanta” (Matei 26: 58), dar nu este poasibil sa-I slujesti Domnului de la distanta. Pentru a-I sluji Domnului trebuie sa te apropii de El. Rugaciunea care te aduce aproape de Domnul iti da putere. De asemenea, pentru o astfel de rugaciune este necesar ca tu sa-ti exerciti puterea.
“Si vor sta in picioare inaintea Mea” (Ezec. 44:15). Nu numai ca trebuie sa te apropii de Domnul, dar deasemenea trebuie sa stai in picioare inaintea Sa. Multi oameni nu pot sa stea in picioare si sa astepte. A sta in picioare inseamna a astepta un ordin. Toti cei care nu pot sa stea in picioare si sa astepte inaintea Domnului nu pot sa-I slujeasca. Noi avem doua feluri de pacate. Unul consta in a primi o porunca si a nu o asculta; aceasta este razvratire. Celalalt consta in faptul de a nu avea nici o porunca si totusi a face ceva; aceasta este ingamfare (Ps. 19:13). Aici nu este vorba de bine sau rau, ci de a avea sau a nu avea porunca lui Dumnezeu. Lucrurile pot sa le dauneze foarte mult credinciosilor; ele sunt un mare vrajmas al voii lui Dumnezeu. In curtea de afara primesti ordine din partea celor care aduc jertfele. In Locul Sfant primesti ordine de la Dumnezeu.
“Pentru a-Mi aduce grasime si sange” (Ezec. 44:15). Dreptatea si sfintenia lui Dumnezeu umplu Locul Sfant, iar gloria Sa umple Sfanta Sfintelor. Sangele este pentru dreptatea si sfintenia lui Dumnezeu, in timp ce grasimea este pentru gkloria lui Dumnezeu. Sfintenia este natura lui Dumnezeu, in timp ce dreptatea este procedura lui Dumnezeu, calea Sa. Sangele este pentru iertarea pacatelor; el satisface dreptatea si sfintenia lui Dumnezeu, si ne face in stare sa venim la Dumnezeu. Grasimea este pentru a-L satisface pe Dumnezeu Insusi. Sangele trateaza vechea creatie, in timp ce grasimea este pentru noua creatie. Cand Domnul Si-a varsat sangele, aceasta aceasta a insemnat faptul ca El Si-a varsat toata viata Sa naturala. Astazi Domnul are carne si oase (Luca 24:39), dar nu are sange. El nu are nici un strop de sange. In fiecare zi trebuie sa invatam sa ne negam viata noastra naturala inaintea Domnului; acesta este aspectul sangelui. In acelasi timp, trebuie sa oferim ca dar viata invierii; acesta este aspectul grasimii (Romani 6:13).
“Ei vor intra in sanctuarul Meu” (Ezec. 44:16). A fi in sanctuar inseamna a fi in prezenta Domnului. Noua ne este foarte frica sa fim in sanctuar, caci daca ramanem in sanctuar este usor sa fim intelesi gresit, vorbiti de rau si criticati. Dar ar trebui sa locuim in casa Domnului. Noi nu suntem ingusti; inimile noastre sunt largi si hotarate. Pavel a spus in epistolele sale ca era hotarat sa-I fie placut Domnului (2 Corinteni 5:9). Noi trebuie sa urmarim sa-I slujim Domnului, nu casei sale.
“Nu vor avea pe ei nimic de lana” (Ezec. 44:17). “Nu se vor incinge cu nimic care sa produca transpiratie” (v. 18). Transpiratia este consecinta a blestemului (Geneza 3:19). A transpira inseamna a fi fara binecuvantarea Domnului si a lucra prin carne. Iti este permis sa transpiri atunci cand sacrifici viteii si tapii in curtea de afara. Dar nu-ti este permis sa transpiri atunci cand ii slujesti Domnului in Locul Sfant. Iti este ingaduit sa exerciti putere spirituala inaintea Domnului, dar nu trebuie sa transpiri. Comitetele, discutiile si propaganda, toate apartin domeniului transpiratiei. Lucrarea spirituala vine in atingere doar cu Dumnezeu, in timp ce lucrarea carnala vine in atingere doar cu oamenii. Cu cat o lucrare este mai spirituala, cu atat ea este mai launtrica. Dar lucrarea carnii este in intregime exterioara. Dumnezeu nu le-a poruncit levitilor sa-I slujeasca in Locul Sfant. El le-a poruncit doar fiilor lui Tadoc sa-I slujeasca in Locul Sfant. Dumnezeu ii invita pe oameni sa-I slujeasca in Locul Sau Sfant. El vrea ca oamenii sa pastreze Locul Sau Sfant, sa straluceasca de acolo si sa separe lucrurile sfinte de cele obisnuite, si lucrurile curate de cele necurate. Fapte 13:1-3 ne spune ca, in timp ce “ei Ii slujeau Domnului si posteau,” Duhul Sfant I-a trimis in lucrarea lor misionara. Lucrarea noastra misionara ar trebui sa inceapa cu slujirea Domnului de catre noi. Domnul cauta recruti, nu lucratori voluntari. Epistola catre Evrei accentueaza doua lucruri: slujirea lui Dumnezeu dincolo de perdea si suferirea ocarii Domnului in afara taberei.
A-L sluji pe El dupa lucrare
In Luca 17:7-10, “aratul” inseamna predicarea evangheliei, in timp ce “pascutul turmei” inseamna ingrijirea credinciosilior. Expresia “serveste-mi” inseamna ca cineva trebuie sa-I slujeasca Domnului chiar si dupa ce a lucrat. A “manca si a bea” inseamna a ne aminti de lucrarea noastra si a savura rodul ei; trebuie sa-I ingaduim Domnului sa “manance si sa bea” inainte de a savura noi insine faptul de a manca si a bea. Rezultatul lucrarii noastre ar trebui ca in primul rand sa satisfaca inima Domnului, si abia dupa aceea sa satisfaca inima noastra. Dupa ca am lucrat nu ar trebui sa mancam, sa bem si sa savuram; in loc de aceasta ar trebui sa spunem: “Suntem robi netrebnici.” Incinge-te si serveste-mi” presupune faptul ca dupa ce ai lucrat ar trebui sa continui sa fii veghetor pentru a-I sluji Domnului. Fie ca noi sa urmarim slujirea Domnului. Lucrarea din camp nu este la fel de buna ca slujirea in casa, iar campul si oile nu sunt la fel de bune ca Domnul Insusi.
(Extras din Biruitorii lui Dumnezeu, W. Nee – pag. 9-12)
elisa said
Cercetam Scripturile,unde este revela in special Viata,
ea este punctul focal al intregii Biblii.Dar ce este Viata?
sau Cine este Viata?
“Eu Sunt Viata”"Eu am venit la voi,ca voi sa aveti Viata”,
Cand venim la Biblie,trebuie sa fim constienti ca
venim pentru a-L contacta pe Hristos,ca Viata noastra.
Nu are trebui sa repetam jalnica istorie a poporului
iudeu,care cercetau Scripturile gandind ca in ele este
Viata,dar nu voiau sa vina la Domnul Hristos.
elisa said
* erata revelata
Vasile Ilas said
DEFINITIA VIETII (I)
Lectura biblica: Efes. 4:18; Apoc. 22:1; Ioan 14:6a; 1 Ioan 1:2; 5:12a; Col. 3:4a; Rom. 8:2a; 2 Cor. 3:6b.
VIATA NU ESTE DEVOTIUNE:
Devotiunea este exercitarea pietatii noastre
Viata este Cristos traind in noi – Gal. 2:20a.
VIATA NU ESTE CONDUITA BUNA:
Conduita buna este actiunea noastra.
Viata este Cristos trait din noi – Fil. 1:21a.
VIATA NU ESTE PUTEREA:
Puterea este pentru lucrare – Fapte 1:8.
Viata este pentru traire – Ioan 6:57b.
VIATA NU ESTE DARUL:
Darul este abilitatea pentru functionare – Rom. 12:6.
Viata este fiinta divina in fiinta noastra – Ioan 1:13b.
VIATA NU ESTE CRESTEREA IN CUNOSTINTA:
Cresterea in cunostinta este sporirea cunostintei.
Viata este sporirea lui Dumnezeu – Col. 2:19b.
VIATA NU ESTE VIATA UMANA:
Viata noastra umana (bios si psuche) este muritoare – Luca 8:43b; 21:4b; Mat. 16:25-26.
Viata (zoe) este vesnica – 1 Ioan 1:2; Ps. 90:2b.
VIATA ESTE CONTINUTUL LUI DUMNEZEU SI CURGEREA LUI DUMNEZEU:
Continutul lui Dumnezeu este fiinta lui Dumnezeu – Efeseni 4:18a.
Curgerea lui Dumnezeu este impartirea lui Insusi ca viata pentru noi – Apoc. 22:1.
VIATA ESTE CRISTOS – Ioan 14:6a; Col. 3:4a; 1 Ioan 5:12a:
Cristos este intruparea lui Dumnezeu – Col. 2:9.
Cristos este expresia lui Dumnezeu – Ioan 1:18; Evrei 1:3a.
VIATA ESTE DUHUL SFANT:
Duhul Sfant este realitatea lui Cristos – Ioan 14:16-17; 1 Cor. 15:45b.
Duhul Sfant este Duhul vietii care ne da viata – Romani 8:2a; 2 Cor. 3:6b.
Punct central: Viata este Dumnezeul Triunic dispensat in noi si traind in noi.
Trebuie sa cunoastem ce este viata. Toate versetele citate mai sus din lectura biblica sunt cruciale. Efeseni 4.18 vorbeste despre faptul ca suntem straini in viata lui Dumnezeu. Apocalipsa 22:1 ca din tronul lui Dumnezeu curge raul apei vietii. In Ioan 14:6a Domnul spune ca El este viata. 1 Ioan 1:2 mentioneaza viata vesnica. 1 Ioan 5:12a spune ca cine are pe Fiul are viata. Coloseni 3:4a se refera la Cristos care este viata noastra. Romani 8:2a foloseste expresia “Duhul vietii”, iar 2 Corinteni 3:6b ca Duhul da viata. Aceste versete sunt cruciale pentru intelegerea noastra a definitiei vietii.
VIATA NU ESTE DEVOTIUNEA
Primul punct pe care trebuie sa-l vedem este ca viata ne este devotiunea. Multi crestini considera devotiunea a fi viata spirituala, dar devotiunea este exersarea pietatii noastre. Ea este un exercitiu de partea noastra din propriul nostru efort. Pavel spune in Galateni 2:20a: “Am fost rastignit cu Cristos; si nu mai sunt eu cel care traieste, ci Cristos traieste in mine.” Aceasta ne arata ca viata este Cristos traind inauntrul nostru. Unul poate fi foarte devotat si totusi sa nu aiba multa viata. Unii calugari si pietisti din Biserica Catolica pot fi foarte devotati, dar acela este doar felul lor de exersare pioasa. Viata nu este un fel de activitate. Viata este cu totul Cristos Insusi. Nimic nu poate inlocui viata.
VIATA NU ESTE CONDUITA BUNA
Vorbind general, crestinii gandesc ca daca comportamentul unei persoane este bun, el are viata. Cand am fost in China, am observat ca un numar al ucenicilor lui Confucius se comporta mai bine decat misionarii crestinilor. Ei erau asa gentili, rabdatori si umili. Ei erau de asemenea foarte milosi, avand virtutea de a da altora. Dar aceasta nu este viata. Aceasta este doar conduita buna. Confucius a spus ca noi trebuie sa dezvoltam “virtutea stralucitoare” inauntrul nostru, care este de fapt dezvoltarea constiintei noastre. Dar noi trebuie sa accentuam ca viata nu este conduita buna izvorand din propriul nostru efort de a dezvolta constiinta noastra. Viata este Cristos.
Omul a fost creat bun, dar omul a fost corupt si stricat prin cadere. Totusi este ceva bun care a fost creat de Dumnezeu. Invataturile lui Confucius sunt pentru a dezvolta natura buna a omului, virtutile naturale, bune create de Dumnezeu inauntrul omului. Aceste virtuti au fost stricate, dar sunt inca in natura omului. Conduita buna dezvoltata de catre om este conform actiunii lui, dar viata este Cristos traind in noi. Viata nu este activitatea noastra. Pavel a spus in Filipeni 1:21a: “pentru mine a trai este Cristos.” Astfel, viata nu este conduita buna; ea este Cristos trait din noi. Mai intai Cristos traieste inauntrul nostru si apoi Cristos traindu-se pe Sine in afara noastra. Aceasta este viata.
Noi putem gandi ca el este plin de viata, dar aceasta inseamna ca noi nu avem discernamantul potrivit. Acest frate pe care il admiram isi poate admira virtutile sale naturale cu conduita sa buna. Totusi viata este Cristos exprimat dinauntrul nostru si traind dinauntrul nostru.
VIATA NU ESTE PUTERE
De asemenea trebuie sa vedem ca viata nu este puterea. Duhul are doua aspecte: aspectul vietii inauntrul nostru si aspectul puterii peste noi. Cand Noul Testament vorbeste despre aspectul puterii Duhului, este folosita prepozitia “peste.” “Peste” inseamna in afara. Cand Noul Testament vorbeste cu privire la Duhul ca viata, este folosita prepozitia “in”. Duhul este in noi!
Noul Testament spune ca Duhul realitatii va fi cu noi si chiar in noi, iar raurile apei vietii vor curge dinauntrul vostru. Este aspectul bautului Duhului si aspectul de a fi botezat in Duhul. A boteza o persoana este a o pune in apa, dar a bea este a lua inauntru apa. 1 Corinteni 12:13 acopera aceste doua aspecte. Noi toti am fost botezati intr-un singur Duh intr-un singur Trup. Apoi noua tuturor ni s-a dat sa bem un singur Duh. Acestea sunt cele doua aspecte cu privire la Duhul. Dar in crestinismul de astazi, partea vietii este aproape neglijata, iar partea puterii este supraccentuata in mod gresit. Astfel, noi trebuie sa aratam ca viata nu este puterea.
Faptele Apostolilor 1:8 arata ca Duhul puterii venind peste ucenici i-a facut capabili sa ingrijeasca de lucrarea de raspandire a evangheliei din Ierusalim pana la marginile pamantului. Acest verset ne arata ca puterea este pentru lucrare, iar Ioan 6:57b ne arata ca viata este pentru traire. In acest verset Domnul spune: “Cine Ma mananca, va trai si el datorita Mie.”
VIATA NU ESTE DARUL
Viata nu este darul. Darul este abilitatea pentru functionare (Romani 12:6), dar viata este Fiinta divina in fiinta noastra. Ioan 1:13b spune ca noi credinciosi suntem nascuti ai lui Dumnezeu. A fi nascut al lui Dumnezeu este a avea Fiinta lui Dumnezeu in fiinta noastra. Viata este Dumnezeu Insusi, Fiinta divina, in fiinta noastra.
VIATA NU ESTE CRESTEREA IN CUNOSTINTA
Cresterea in cunostinta nu este viata. Cresterea in cunostinta este sporirea cunostintei. Tu poti acumula multa cunostinta biblica si totusi sa nu cunosti deloc viata. Viata este sporirea lui Dumnezeu inauntrul nostru. Coloseni 2:19b reveleaza ca biserica creste cu cresterea lui Dumnezeu, in sporirea lui Dumnezeu ca viata.
VIATA NU ESTE VIATA NOASTRA UMANA
Viata noastra umana nu este viata pe care Biblia se centreaza. Viata noastra umana (“bios” si “psuche”) este muritoare (Luca 8:43b; 21:4b; Matei 16:25-26). Viata noastra umana nu este viata deoarece ea moare si este destinata sa moara. Viata reala este nemuritoare. Orice este muritor nu este viata. Atat viata noastra fizica “bios”, cat si viata noastra sufleteasca “psuche” sunt muritoare, asa ca viata umana nu este viata. In Luca 8:43b; 21:4b, cuvantul grecesc pentru “existenta” si “traire” este “bios”. Acesta se refera la viata fizica. In Matei 16:25-26 cuvantul grecesc pentru “viata sufletului” este “psuche.”
Viata (ZOE) este vesnica. Vesnic inseamna nemuritor. 1 Ioan 1:2 spune: “Si viata a fost manifestata si noi am vazut-o si noi va marturisim si va spunem despre viata vesnica care a fost cu Tatal si ne-a fost manifestata.” Apoi Psalmul 90:2b spune: “Intr-adevar, din vesnicie in vesnicie, Tu esti Dumnezeu.” Vorbind in mod strict, toate vietile care sunt muritoare nu sunt viata. Viata reala este nemuritoare si vesnica, si aceasta viata este Dumnezeu Insusi, deoarece Dumnezeu este din vesnicie in vesnicie. Dumnezeu este vesnic, astfel ca doar Dumnezeu Insusi este viata reala.
(Lectii fundamentale – W. Lee)
Vasile Ilas said
DEFINITIA VIETII (II)
VIATA ESTE CONTINUTUL LUI DUMNEZEU SI CURGEREA LUI DUMNEZEU
Cele sase puncte precedente ne spun ce nu este viata. Acum trebuie sa vedem ce este viata. Viata este continutul lui Dumnezeu si fiinta interioara a lui Dumnezeu (Efeseni 4:18b). Curgerea lui Dumnezeu este impartirea Sa Insasi ca viata pentru noi. In Apocalipsa 22:1 vedem raul apei vietii curgand din tronul lui Dumnezeu. Aceasta este curgerea lui Dumnezeu. Viata este continutul lui Dumnezeu. Fiinta Lui interioara si viata este Dumnezeu curgand din noi si fiind impartit in fiinta noastra.
VIATA ESTE CRISTOS
Trebuie sa-i impresionam pe sfinti cu faptul ca viata este Cristos (Ioan 14:6a; Coloseni 3:4a; a Ioan 5:12a). Cristos este intruparea lui Dumnezeu care este viata. Coloseni 2:9 spune ca toata plinatatea dumnezeirii locuieste in Cristos trupeste. Dumnezeu ca viata este intrupat in Cristos si Cristos este expresia lui Dumnezeu. Ioan 1:18 spune ca nu este nimeni care sa-L fi vazut vreodata pe Dumnezeu, dar singurul nascut L-a declarat pe El. Apoi, Evrei 1:3 arata ca Cristos este gloria lui Dumnezeu. Aceasta inseamna ca Cristos este expresia lui Dumnezeu care este viata.
VIATA ESTE DUHUL SFANT
In cele din urma, trebuie sa aratam ca viata este Duhul Sfant. Duhul Sfant este realitatea lui Cristos (Ioan 14:16-17; Corinteni 15:45b). Fiul este intruparea Tatalui, iar Duhul este realitatea Fiului. Romani 8:2a foloseste termenul “Duhul Vietii”, iar 2 Corinteni 3:6b spune ca Duhul da viata. Astfel astazi Duhul Sfant este Duhul vietii care da viata. Trebuie sa accentuam faptul ca Duhul in Noul Testament are doua aspecte. Pe de o parte, El este Duhul puterii, iar pe de alta parte, Duhul vietii.
Trebuie sa acordam atentie punctului central al acestui mesaj: viata este Dumnezeul Triunic dispensat in noi si traind in noi. Tatal este sursa, Fiul este cursul, iar Duhul este curgerea. Dumnezeul Triunic este dispensat in noi in Trinitatea Sa divina si este acum traind inauntrul nostru.
O asemenea lectie pe definitia vietii este foarte mult necesara pentru noi. Noi putem folosi termenul “viata” si totusi sa nu stim ce este viata. Trebuie sa intram intr-o intelegere deplina a ceea ce este viata.
(Lectii fundamentale – W. Lee)
Vasile Ilas said
Imnul
Prin trei feluri de viata
Prin trei feluri de viata azi putem sa traim:
‚Bios’ este in trup, iar ‚psihe’-n suflet gasim,
Iar a Domnului viata ‚zoe’ o numim;
Trebuie sa alegem prin ce viata traim.
R: Dumnezeu in Cristos Isus prin Duhul Sau Sfant
Astazi curge prin noi, in cale totul umpland.
Nu vrem ‚bios’, iar ‚psihe’ nu vom tolera;
Tot ce vrem este ‚zoe’ si nimic altceva.
Nu ne pasa de ‚bios’ nici de suflet oricum.
Nici de griji sau placeri ce sunt in lumea de-acum,
Nici de-a vietii mandrie carne sau pacat-
Am spus „NU” vietii-suflet si pe Domnul L-am luat!
Stiti ce-i viata divina? Noi acum bine stim:
Dumnezeu in Cristos prin Duhul – nu mai putin!
In noi si prin noi curge, ’i de nestavilit.
Aleluia! Cand misca El, e totu-nnoit!
Astazi viata aceasta-n duhul nostru-o aflam.
Deci spre duh de ne-ntoarcem si pe Domnu-l luam,
Biruim astazi ‚bios’, si ‚psihe’ la fel;
Aleluia, caci Duhul ne conduce, doar El!
Vasile Ilas said
CUNOASTEREA DE SINE SI LUMINA LUI DUMNEZEU (I)
1 Calea spre cunoasterea de sine
Mesajul pe care mi l-a pus Dumnezeu pe inima pentru astazi se refera la modul in care ne cunoastem pe noi insine. nici un crestin nu a facut vreodata progrese in viata spirituala fara a se fi cunoscut pe sine. De asemenea, crestinul nu poate inainta din punct de vedere spiritual dincolo de ceea ce cunoaste. Trairea lui este potrivit luminii – si nu doar a cunostintelor – pe care o are. Nimeni nu este in stare sa mearga mai departe de lumina pe care Dumnezeu i-a dat-o. Persoana care nu isi da seama de greseala ei si nu isi cunoaste starea reala va cauta intotdeauna ce este nou sau se va sili sa mearga inainte.
O parte esentiala a vietii spirituale a crestinului este sa se judece pe sine insusi, socotindu-si carnea lui ca nedemna de incredere su nefolositoare. Numai asa se va increde el in intregime in Dumnezeu, umbland in Duhul si nu dupa carne. Se poate spune ca, fara aceasta judecata de sine, este imposibil a avea o viata spirituala. Daca nu ne cunoastem pe noi insine, cum putem sa ne judecam pe noi insine si sa primim binecuvantare spirituala? Fara a fi constienti de stricaciunea carnii, suntem complet incapabili de a trai o viata curata in Duhul Sfant. Necunoscandu-ne pe noi insine, fara sa ne dam seama vom ajunge plini de incredere in noi insine si, in felul acesta, nu vom fi in stare sa intelegem ceea ce Domnul a spus, si anume ca „despartiti de Mine nu puteti face nimic” (Ioan 15:5). Cu toate ca Duhul Sfant ne este dat pentru a ne ajuta in neputinta noastra, noi nu vom cauta ajutorul Lui, deoarece nu ne vedem slabiciunea. In felul acesta vom ramane mai departe in slabiciune.
Mai mult, necunoscandu-ne pe noi insine, vom fi amagiti sa ne consideram superiori altora; iar rezultatul va fi ca vom ajunge plini de mandrie – pacat care este din cale-afara de urat in ochii lui Dumnezeu. Tot din cauza aceasta vom avea si multe deficiente in viata noastra de fiecare zi: o multime de sarcini vor ramane neimplinite, ne vom angaja in afaceri nepotrivite cu oamenii, in anumite domenii se va face simtita lipsa dragostei si vor fi dese manifestari de impulsivitate, agitatie si dusmanie. Totusi, noi nu suntem constienti de aceste lucruri si, drept urmare, auto-multumirea se va instala comod in viata noastra, iar aceasta va duce la o deteriorare si mai pronuntata a trairii crestine. Este imposibil sa apreciem cata binecuvantare spirituala am pierdut din cauza ca nu realizam cat de desavarsita si de pretioasa este mantuirea Domnului.
Asadar, cunoasterea de sine este prima conditie pentru inaintare in viata spirituala. Caci numai aceia care se cunosc pe ei insisi aspira la lucruri mai bune, la ceea ce are Dumnezeu mai bun. Cei care nu se cunosc pe ei insisi nu vor fi umpluti cu Duhul Sfant, deoarece, in inimile lor, ei nu sunt nici flamanzi, nici insetati. In concluzie, deci, putem spune ca este absolut necesar a avea aceasta cunoastere de sine.
Cunoasterea de sine vine prin intermediul introspectiei?
Cum ajung oamenii din lume sa-si cunoasca propriile greseli? Folosind metoda introspectiei. Ei incearca sa-si analizeze comportamentul facand apel la trecut. De fapt, „se intorc in ei insisi” pentru a-si examina intentiile inimii si atitudinea exterioara. Introspectie este ceea ce oamenii numesc in mod obisnuit cercetarea inimii. Ei cred ca fara aceasta practica nu au cum sa se cunoasca pe ei insisi.
Adeseori ii aud pe crestini spunand: „Ma voi cerceta pe mine insumi pentru a vedea daca este ceva rau”, dar dati-mi voie sa va spun ca introspectia nu este o datorie a crestinului. Dimpotriva, ea este o mare amagire si a facut ravagii in vietile multor crestini. Pentru a vedea ca introspectia nu este o datorie a crestinului, vom cauta sa dam raspuns la urmatoarele intrebari:
1. Exista in Biblie vreo imputernicire sau porunca cu privire la introspectie?
2. Introspectia duce cu adevarat la cunoasterea de sine?
3. Este introspectia de folos?
1. Exista in Biblie vreo imputernicire sau porunca cu privire la introspectie?
Este adevarat ca Biblia nu il imputerniceste pe crestin sa se cerceteze pe sine? Griffith Thomas a remarcat odata ca sunt numai doua pasaje in intreaga Biblie unde este mentionata cercetarea de sine, dar fiecare dintre ele isi are propriul context. Sa privim la aceste doua pasaje.
„Fiecare sa se cerceteze dar pe sine insusi si asa sa manance din painea aceasta si sa bea din paharul acesta” (1 Corinteni 11:28).
„Cercetarea” de care este vorba aici nu se refera la faptul ca un crestin trebuie sa se autoexamineze in vederea urmaririi sfinteniei, ci ea vorbeste in mod specific despre acea cercetare de sine legata de recunoasterea painii si a vinului ca fiind trupul si sangele Domnului atunci cand se vine inaintea Lui pentru a manca din paine si bea din pahar. Intrucat faptul ca mancam din paine si bem din pahar este o marturie, e nevoie sa ne cercetam pe noi insine pentru a vedea daca ne aducem aminte de semnificatia reala a acestui lucru, ca nu cumva el sa devina un simplu ritual. Asadar, introspectia de care este vorba aici se refera la a ne intreba pe noi insine daca venim la Masa Domnului pentru a ne aduce aminte de E. nu ni se spune sa ne intoarcem inspre noi insine pentru a ne descoperi greselile, ca sa putem inainta din punct de vedere spiritual.
„Pe voi insiva incercati-va (sau cercetati-va, ASV) daca sunteti in credinta” (2 Corinteni 13:5).
Aici chemarea de a ne cerceta starea noastra interioara este legata de o sfera anume. In Corint multi oameni din vremea aceea il vorbeau de rau pe Pavel, punand chiar sub semnul intrebarii apostolia lui. De aceea Pavel le-a cerut sa se cerceteze pe ei insisi pentru a vedea daca sunt in credinta. Caci daca erau, atunci insusi acest fapt constituia dovada apostoliei lui Pavel. Daca Dumnezeu nu l-ar fi chemat sa fie apostol al neamurilor, cum ar fi putut cei din Corint sa fie mantuiti? Intrucat Dumnezeu l-a chemat sa le vesteasca corintenilor evanghelia, ei au fost mantuiti; mantuirea lor dovedea ca Pavel era un apostol adevarat. Presupunand ca ei nu ar fi fost in credinta, atunci el ar fi fost un apostol fals. Prin urmare, introspectia de care este vorba aici nu este legata de cercetarea de sine in vederea urmarii sfinteniei, ci este un act specific raportat la o situatie specifica; este menit a dovedi daca exista credinta.
Observand ca ambele pasaje sunt legate doar de cercetarea unor chestiuni anume, indraznim sa concluzionam ca Biblia nu ii indeamna pe crestini sa fie introspectivi.
2 Duce introspectia la cunoasterea de sine?
Din experienta pe care o avem, trebuie sa marturisim ca introspectia nu ofera cunoastere de sine. Dar sa cercetam mai bine Scriptura, sa vedem ce ne spune ea.
„Inima este nespus de inselatoare si deznadajduit de rea: cine poate s-o cunoasca?” (Ieremia 17:9).
Daca asa este inima noastra, cum ar putea introspectia sa fie demna de incredere? Caci, cercetandu-ne, vom face aceasta cu o inima inselatoare. De exemplu, poate ca am facut un lucru rau, totusi inima ne indreptateste. Sau poate ca nu am facut nimic rau, ci doar am fost slabi, totusi inima ne va acuza ca am facut ceva rau. Daca inima ar fi desavarsita, ar putea servi ca etalon. Dar fiind asa de amagitoare, cum ar putea ea sa fie ghidul nostru? a folosi un astfel de etalon imprecis pentru a ne masura pe noi insine duce, fara indoiala, la amagire.
Odata, cineva a vrut sa instaleze o teava pe cuptor. A masurat lungimea cu rigla lui si a cerut tinichigiului sa-i faca o teava lunga de trei metri. Cand i-a fost predata teava, ea era mai lunga cu circa treizeci de centimetri si nu se potrivea. L-a mustrat pe tinichigiu pentru greseala facuta. Acesta a masurat-o din nou cu propria lui rigla si a gasit ca era exact de trei metri. Cel care facuse comanda a continuat insa sa sustina ca teava era prea lunga. In final, tinichigiul a examinat rigla clientului si a descoperit ca aceasta era mai scurta; fusese taiata de copilul clientului. Nu era de mirare, asadar, ca teava a iesit prea lunga. Inimile noastre sunt asemenea acelei rigle taiate – un etalon in care nu poti avea incredere.
Daca vrem cu adevarat sa ne cercetam pe noi insine, sa ne intrebam mai intai: suntem cu adevarat vrednici de incredere? Sinele nostru este asa de stricat, ca Dumnezeu nu il considera bun de nimic; cum sa apelam la el pentru introspectie? Multi oameni iau drept virtute acest exercitiu interior, dar eu spun ca aceasta este o mare eroare.
Noi ar trebui sa ne dam seama cat de complicata este constitutia noastra interioara. Vointa, gandurile si emotiile noastre – impreuna cu activitatile inimii – sunt foarte complexe. Ne este imposibil sa le analizam in toata profunzimea lor si sa intelegem legaturile dintre ele. Data fiind o stare asa de complexa, introspectia nu va putea oferi niciodata o cunoastere de sine reala. Caci atunci cand ne examinam sentimentele, nu stim cat de mult sunt ele afectate si influentate de alte lucruri. Rezulta deci ca aceasta cunoastere ce isi are originea in sentimentele noastre nu poate fi demna de incredere. O usoara influenta poate schimba complet sentimentele noastre. adeseori nu suntem in stare sa pronuntam o judecata dreapta intr-o chestiune data ca ne lipseste o cunoastere reala a motivatiei noastre din cauza ca exista in noi un pacat ascuns, un gand rau, o mica prejudecata, o inclinatie naturala sau nenumarate alte piedici marunte. Insesi complexitatea si instabilitatea fiintelor noastre ne fac sa nu fim exacti in judecatile pe care le pronuntam.
Drept urmare, de multe ori ne confruntam cu paradoxuri de genul celui prezentat mai jos. Cineva poate sa fie destul de tare intr-un anumit punct si, totusi, nu numai ca nu este constient de lucrul acesta, dar chiar se simte slab in acea privinta. Pe de alta parte, poate sa fie foarte slab in alt punct si, totusi, este total inconstient de aceasta si se considera tare. Acestea sunt situatii care se intalnesc frecvent si ele ne vorbesc in mod clar despre faptul ca, in ciuda introspectiei, nu exista cunoastere de sine reala.
Am avut un prieten care, dupa ce a fost mantuit, vorbea adeseori despre dragostea crestina. Se considera plin de dragoste. Cine stia ca el, acasa, nu traia in relatii bune cu sotia lui? Credeti ca cercetarea de sine pe care si-o facea el era demna de incredere? Daca eu-l cuiva este nedemn de incredere, introspectia lui este complet nefolositoare.
„Cine isi poate cunoaste greselile?” intreaba psalmistul (Ps. 19:22). Nimeni nu poate. Prin noi insine nu suntem in stare sa ne cunoastem cu exactitate greselile.
(Extras – din Cunoasterea spirituala de Watchman Nee)
Vasile Ilas said
CUNOASTEREA DE SINE SI LUMINA LUI DUMNEZEU (II)
3. Este introspectia de folos?
Nu numai ca Biblia nu contine nici o porunca cu privire la introspectie, dar experienta noastra ne spune cat de nefolositoare este introspectia. In ceea ce priveste viata spirituala, introspectia este foarte daunatoare. Ea poate avea doar una din doua consecinte posibile:
a. Sau automultumirea,
b. Sau disperarea.
Automultumirea, din cauza ca omul ajunge sa se considere destul de bun dupa cercetarea de sine.
Disperarea, deoarece se vede plin de lipsuri. Nu exista o a treia consecinta.
„Sa ne uitam la …Isus” (Evrei 12:2).
In original exista un cuvant intre verbul „a se uita” si „la Isus” care are sensul de „de la”: adica, inainte de a putea privi la Isus, e nevoie sa iti iei privirea de la ceea ce nu trebuie sa privesti. Viata noastra spirituala se intemeiaza pe privirea la Isus, nu pe privirea in noi insine. daca nu ascultam de porunca Scripturii si privim in noi insine in loc de a privi la Isus, viata noastra spirituala va avea mult de suferit. Am spus mai inainte ca autoanaliza, adica studierea propriilor sentimente, intentii si ganduri, este foarte daunatoare. Griffith Thomas a spus odata ca in zilele lui circula o zicala care suna asa: „Daca vrei sa privesti o data la tine insuti, trebuie sa privesti la Cristos de zece ori.” Dati-mi voie sa modific putin aceasta, spunand ca trebuie sa privesti la Cristos de zece ori, dar sa nu privesti nici macar o data la tine insuti.
Cu doi ani in urma am citit o fabula despre un miriapod si o broasca. In timpul conversatiei lor, broasca l-a intrebat pe miriapod: „Ai asa de multe picioare, cum umbli? Cand vrei sa te deplasezi, care picior ti-l misti prima data?” Atunci miriapodul a incercat sa descopere care picior se misca prima data. Oricat a incercat, nu a reusit sa isi miste nici un picior. S-a scarbit asa de mult, ca a declarat: „Nu imi pasa, eu plec”. Totusi, inainte de a face o miscare, s-a trezit din nou gandindu-se cu ce picior porneste prima data. A ajuns ca paralizat. Dupa un timp, soarele a iesit dintre nori. Cand a vazut lumina, inima lui a fost asa de captivata, incat el a tasnit pur si simplu afara. Ii disparuse preocuparea legata de ordinea in care isi misca picioarele. Se deplasa inainte intr-un mod foarte real. Aceasta fabula poate servi drept oglinda pentru viata noastra crestina. Ori de cate ori privim la noi insine, suntem imobilizati si nu mai putem inainta. Dar daca privim la lumina lui Dumnezeu, vom merge inainte fara sa bagam de seama.
Cu cativa ani in urma am citit in revista The Overcomer (Biruitorii) un articol intitulat „Ce este eu-l?” Autorul afirma ca eu-l nu este altceva decat o aducere aminte de noi insine si ocuparea cu noi insine. Acest cuvant este cu adevarat profund si de asemenea, foarte practic. Ori de cate ori ne gandim la noi insine, devenim activi in noi insine, caci stim ca sufletul este constient de el insusi. Dupa trezirea din Tara Galilor din 1904-1905, un profesor l-a vizitat pe Evan Roberts, cel pe care Dumnezeu l-a folosit in aceasta miscare. Au stat impreuna o zi intreaga si au discutat despre multe lucruri. Mai tarziu el a scris un articol in care a relatat impresia lui despre Evan Roberts. A afirmat ca Evan Roberts era un om ce nu poseda de loc constienta de sine. Greseala noastra este ca ne gandim prea mult la noi insine. Ne aducem aminte sau de virtutile, sau de infrangerile noastre; ambele Il impiedica pe Cristos sa se manifeste pe deplin in vietile noastre.
Calea spre biruinta nu consta in a ne analiza necurmat pe noi insine, ci in a privi la Isus; nu in a ne readuce in memorie gandul rau, ci in a ne aminti de gandul bun; nu in a da la o parte ce este al nostru, ci in a-L lasa pe Cristos sa ne umple intr-atata, incat sa uitam tot ce este al nostru. In momentul in care ne aducem aminte de noi insine, incetam sa mai inaintam. Biblia nu ne indeamna sa reflectam la felul nostru de a fi, ci ne cheama sa alergam privind la Isus. Daca ne indreptam privirea inspre noi insine, ne vom trezi pierduti in ceata. Daca insa vom privi la Isus, fara indoiala ca vom alerga bine.
Pana am invatat sa merg cu bicicleta, adeseori intram cu ea in ziduri si zilnic imi juleam mainile. L-am rugat pe un coleg de scoala, care stia sa mearga cu bicicleta, sa ma invete. Obiceiul meu era ca, atunci cand eram pe bicicleta, sa-mi tin ochii atintiti asupra ghidonului. Credeam ca daca mainile mele ar fi mai stabile pe ghidon, as putea merge mai drept. Ce ma nedumerea era faptul ca, cu cat priveam mai mult la ghidon, deoarece doream sa-mi fixez bine mainile, cu atat mai tare imi tremurau mainile si cu atat mai piezis o lua bicicleta. Colegul meu mi-a spus in ce consta greseala mea: eu priveam la ghidon in loc de a privi la drum. Aceasta explica de ce nu reuseam sa merg drept si intram mereu cu bicicleta in ziduri. Daca doream sa merg drept, fara a ma lovi de garduri, trebuia sa am ochii indreptati intotdeauna asupra drumului din fata mea. Nu este lucrul acesta adevarat si cu privire la vietile noastre? indreptandu-ne privirea spre noi insine, vom fi infranti cu siguranta. Trebuie sa privim intotdeauna inainte.
Esecul multor crestini poate fi pus pe seama introspectiei. Chiar daca nu ar fi alta paguba, cercetarea de sine va incetini, in cele din urma inaintarea noastra. Multi crestini au obiceiul de a trece in revista, la sfarsitul unei zile, problemele cu care s-au confruntat in ziua respectiva. O astfel de introspectie este inselatoare. Pavel desconsidera critica; nu se judeca nici macar pe el insusi. „De aceea sa nu judecati nimic inainte de vreme, pana va veni Domnul care va scoate le lumina lucrurile ascunse in intuneric si va descoperi gandurile inimilor. Atunci fiecare isi va capata lauda de la Dumnezeu” (1 Corinteni 4:5).
Pavel stia ca numai atunci cand straluceste lumina Domnului, poate cineva sa discearna ce este bine si ce este rau. Daca un crestin se tot analizeaza, va fi cu siguranta infrant. Gandindu-se la virtutile lui, va deveni mandru si se va considera a fi deasupra semenilor lui. Iar cand isi va vedea lipsurile, se va prabusi si va ajunge deprimat din cale-afara. Insa cunoasterea de sine care vine prin lumina lui Dumnezeu nu produce asemenea efecte adverse.
Calea cea buna
Prin cele ce am spus nu vrem sa sugeram ca putem trai cu nepasare, fara a ne intreba daca umblarea noastra este buna sau rea si fara a cerceta curatia sau necuratia motivatiilor noastre. Dupa lumina pe care o avem, noi doar pur si simplu afirmam ca Biblia nu ne cheama la introspectie, desi ea nu interzice nicidecum cunoasterea de sine. Privirea in noi insine este daunatoare, dar nepasarea este si mai daunatoare. Dumnezeu nu ne ingaduie sa fim usuratici. Cu toate ca El nu vrea sa ne ocupam cu auto-cercetarea, totusi doreste sa ne cunoastem pe noi insine. caci atunci cand va veni Duhul Sfant, El va convinge lumea cu privire la pacat (vezi Ioan 16:8). Ceea ce Biblia ne invata este sa nu cautam sfintenia cu ajutorul introspectiei; invatatura Bibliei insa nu ne impiedica sa urmarim sfintenia. Cuvantul se opune ideii de a obtine cunoasterea de sine prin intermediul introspectiei, dar el este in favoarea cunoasterii de sine.
Greseala omului consta in a considera cercetarea de sine si cunoasterea de sine ca fiind inseparabile; el crede ca respingerea cercetarii de sine inseamna respingerea cunoasterii de sine. El nu stie ca, intr-adevar, cunoasterea de sine este necesara, numai ca ea nu trebuie sa vina pe calea introspectiei. Obiectivul este bun, dar metoda trebuie schimbata.
Din moment ce Biblia nu sustine introspectia, cum putem ajunge la cunoasterea de sine? Sa citim doua pasaje din psalmi:
„Cerceteaza-ma, Doamne, incearca-ma, trece-mi prin cuptorul de foc rinichii si inima!” (Ps. 26:2, ASV). „Cerceteaza-ma Dumnezeule si cunoaste-mi inima! Incearca-ma si cunoaste-mi gandurile! Vezi daca este in mine vreo cale rea si du-ma pe calea vesniciei” (Ps. 139:24, ASV).
Aceste doua pasaje ne arata calea corecta inspre cunoasterea de sine. Daca dorim sa ne cunoastem inima si gandurile, sa stim daca exista vreo cale rea in noi, nu trebuie sa ne petrecem timpul cercetandu-ne pentru a vedea ce credem despre noi insine. mai degraba trebuie sa-I cerem lui Dumnezeu sa ne cerceteze si sa ne incerce ca sa obtinem o cunoastere reala despre noi insine. cunoasterea de sine vine nu prin cercetarea de sine, ci prin cercetarea pe care o face Dumnezeu.
Aceste pasaje ne arata ca daca avem nevoie sa ne cunoastem pe noi insine, trebuie sa Ii cerem lui Dumnezeu sa ne dea aceasta cunoastere. Aceasta este cea mai exacta cunoastere, pentru ca totul este gol si descoperit inaintea Lui. Nici cotloanele inimii noastre, care sunt dincolo de capacitatea noastra de a le analiza si percepe, nu sunt ascunse de El. Daca primim lumina de la El, nu vom fi inselati, ci vom cunoaste starea noastra reala.
Cunoasterea pe care o are Dumnezeu despre noi nu poate fi gresita. Stii ce crede Dumnezeu despre tine? tu te consideri a fi destul de bun; dar crezi ca si Dumnezeu te vede tot asa? Sau poate te vezi ca fiind o persoana foarte rea; crezi ca Dumnezeu este de acord cu tine? prin urmare, nu te socoti bun sau rau dupa cum simti tu; o astfel de cunoastere este foarte imprecisa. Numai Dumnezeu poate sa iti spuna daca esti cu adevarat bun sau rau. Dumnezeu nu vrea ca noi sa fim introspectivi; aceasta insa nu pentru ca El nu ne da voie sa ne cunoastem pe noi insine sau pentru ca ne ingaduie sa traim cu nepasare, ci pentru ca stie ca nu vom ajunge niciodata sa ne cunoastem pe noi insine cu ajutorul introspectiei. S-ar putea ca ceea ce El apreciaza ca rau noi sa socotim ca este bun; ceea ce El priveste ca necurat noi sa consideram a fi o greseala neglijabila. El se bucura ca noi sa vedem lucrurile asa cum le vede El. De aceea nu ne lasa sa ne luam dupa sentimentele noastre instabile si dupa judecatile noastre inexacte, ci vrea sa avem gandul Duhului, ca sa putem judeca lucrurile asa cum le judeca El.
(Extras – din Cunoasterea spirituala de Watchman Nee)
Vasile Ilas said
CUNOASTEREA DE SINE SI LUMINA LUI DUMNEZEU (III)
Lumina lui Dumnezeu si cunoasterea de sine
Prin ce mijloace putem sti cum ne vede Dumnezeu? cum putem sa patrundem gandul lui Dumnezeu privitor la noi? Psalmul 36 ne da raspunsul:
„Prin lumina Ta vedem lumina” (versetul 9).”
Cuvantul „lumina” este mentionat de doua ori aici si de fiecare data inseamna ceva. Prima lumina este speciala, fiind „lumina Ta”, adica lumina lui Dumnezeu. a doua lumina este generala, de aceea nu este urmata de nici un determinant. Lumina lui Dumnezeu reprezinta cunoasterea pe care o are Dumnezeu, punctul Lui de vedere si ceea ce vede El. „Prin lumina Ta” arata spre ceva ce este revelat de Dumnezeu, spre faptul ca nu se spune ce stie El despre noi. A doua lumina ne arata starea reala a unui lucru. prin urmare, intelesul acestui verset este urmatorul: dupa ce am primit revelatie de la Dumnezeu si am fost iluminati prin lumina Lui sfanta, suntem apti sa cunoastem situatia exacta intr-o anumita chestiune, caci ea ne apare inaintea ochilor clara ca lumina. Prin propria noastra lumina noi nu vom fi niciodata in stare sa vedem lumina. Numai prin lumina Lui vedem lumina.
Efeseni 5:13 ne vorbeste mai deslusit despre folosul luminii:
„Dar toate lucrurile, cand sunt osandite de lumina, sunt date la iveala; pentru ca ceea ce scoate totul la iveala este lumina.”
Scopul luminii este sa scoata lucrurile la iveala. Astfel, prima lumina mentionata in Psalmul 36:9 este obiectiva in natura ei, caci este lumina lui Dumnezeu. asa cum suntem in acea lumina, este dat la iveala de ea, si, in felul acesta ne putem vedea adevarata noastra stare. Aceasta inseamna a vedea lumina prin lumina lui Dumnezeu. Inainte nu ne vedem starea noastra; acum, cu iluminarea data de lumina lui Dumnezeu, o vedem. Multe lucruri pe care le-am considerat foarte bune in trecut ne ingrozesc acum cand lumina lui Dumnezeu straluceste asupra lor. Noi ne putem socoti a fi mai buni ca altii; da, intr-o zi, cand va straluci lumina lui Dumnezeu, nu numai faptele noastre rele ne vor parea rele, ci si faptele noastre bune ne vor parea rele. Nu este vorba de a-I spune lui Dumnezeu ce am descoperit in noi dupa ce ne-am cercetat pe noi insine, nu, ci este vorba de a-I marturisi Domnului dupa ce am fost iluminati prin lumina Lui. Din acest motiv, introspectia nu este o virtute, ci o mare greseala. Modul in care ne putem cunoaste pe noi insine nu este prin introspectie, ci prin lumina lui Dumnezeu. Intrucat lumina lui Dumnezeu ce straluceste asupra noastra este nespus de stralucitoare, noi vom fi in stare sa vedem totul asa cum vede El.
Nu este nevoie sa va intrebati cand vine lumina lui Dumnezeu, nici cum veti putea sti cu siguranta ca este lumina Lui. Nu este nevoie sa aprinzi o lumanare sau lumina electrica pentru a vedea soarele de pe cer. Daca te vezi, stii ca esti sub lumina soarelui, pentru ca soarele a rasarit deja. Tot astfel, ori de cate ori esti in stare sa te cunosti pe tine insuti intr-un mod clar – sa-ti vezi adevarata stare si sa-ti dai seama de stricaciunea carnii tale – stii ca esti deja in lumina lui Dumnezeu, deoarece El ti-a dat lumina. Pe de alta parte, daca nu te privesti pe tine insuti asa cum te descrie Biblia, nici nu crezi ca natura ta este slaba, rea si stricata, asa cum o defineste Scriptura, acesta este un indiciu ca nu ai primit lumina lui Dumnezeu si nu umbli in lumina Lui. Nu este necesar sa intrebi unde sau ce este lumina. Daca vezi efectul luminii, stii ce si unde este lumina.
Dupa ce Adam a mancat din pomul cunostintei binelui si raului, primul lucru de care a fost constient a fost propria lui rusine – era gol. Acele a fost sentimentul propriei lui constiinte. S-a rusinat; totusi, s-a temut el de Dumnezeu? Nu, ci a continuat sa mearga pe propria lui cale. Si-a facut un sort din frunze de smochin cu care sa iti acopere goliciunea. Mai tarziu, cand a auzit glasul lui Dumnezeu intrebandu-l: „Unde esti?”, Adam s-a ascuns din fata lui Dumnezeu printre pomii din gradina. Nu mai avea nici o scapare: nu se mai putea baza pe sortul pe care si-l confectionase, ci trebuia sa admita ca era gol.
Vedem aici ca rezultatul introspectiei pe care o face omul va fi in cele din urma, cum a fost si in cazul lui Adam, descoperirea propriei rusini; cu toate acestea, omul nu se caieste de pacatul lui, ci mai degraba incearca sa il acopere. Insa, dupa ce a fost interogat de Dumnezeu, Adam a ajuns sa se cunoasca cu adevarat pe el insusi. Dumnezeu l-a intrebat: „Unde esti?” Oare nu stia Dumnezeu unde era Adam? Cu siguranta ca stia. I-a pus insa aceasta intrebare pentru a-i da lui Adam posibilitatea de a sti in ce stare se afla. Toti cei care sunt credinciosi experimentati pot sa marturiseasca faptul ca, in urma cercetarii de sine, omul poate sa-si vada greselile, insa va incerca sa le acopere cu metodele lui. Dar ori de cate ori cineva este iluminat de Dumnezeu, nu ii mai ramane nici o posibilitate de a se ascunde.
Odata o sora l-a intrebat pe un iudeu daca voia sa fie mantuit. Raspunsul lui a fost negativ. Acea sora l-a convins insa sa ingenuncheze impreuna cu ea si sa se roage, cerandu-I lui Dumnezeu sa-l faca in stare sa se cunoasca pe sine. Lumina lui Dumnezeu a venit si el a inceput sa cunoasca cat de necurat era. Si-a vazut pacatele in asa masura, incat a dorit sa se deschida pamantul si sa-l inghita.
Aceasta intamplare ne arata ca, fara lumina lui Dumnezeu, nimeni nu poate sa vada ca este pacatos. Multi oameni, inainte de a fi mantuiti, nu pot sa se recunoasca drept pacatosi. In ochii altora ei pot sa fie cu adevarat pacatosi, totusi, ei insisi nu realizeaza acest lucru. numai cand vine lumina lui Dumnezeu se vede omul cat de pacatos este. Osandirea de sine ce apare in urma stralucirii luminii lui Dumnezeu este intr-adevar ceva ce trece dincolo de orice autoamagire.
Cineva poate fi constient de faptul ca a pacatuit. Nu numai ca simte aceasta in inima lui, dar si marturiseste cu gura. Din punct de vedere omenesc el este privit ca avand lumina despre sine insusi. Totusi, cand Duhul Sfant face sa straluceasca asupra lui lumina lui Dumnezeu, acel om incepe sa isi dea seama cat de superficiala a fost marturisirea facuta de el cu privire la pacat, caci el trebuie sa ajunga sa urasca pacatul asa cum Dumnezeu il uraste. Numai dupa ce este iluminat el cunoaste pe deplin uraciunea pacatului si cauta sa fie eliberat. In acest punct as vrea sa adresez cateva cuvinte lucratorilor lui Dumnezeu. Noi, cei care lucram pentru Dumnezeu, nu trebuie sa venim cu argumentele noastre pentru a-i convinge pe oameni de pacat; mai degraba trebuie sa cerem Duhului Sfant sa-i convinga de faptele lor pacatoase. Orice fel de introspectie este lipsita de profunzime, de acuratete si este insuficienta. Numai lumina lui Dumnezeu poate sa ii faca pe oameni sa-si vada starea lor reala, asa cum o vede El.
Noi, crestinii, suntem capabili sa ne cunoastem pe noi insine in fiecare zi nu prin autoanaliza, ci prin lumina lui Dumnezeu. Cand suntem iluminati de El, vedem imediat stricaciunea totala a eului nostru. cat de des parem niste persoane pline de dragoste, dar cand straluceste lumina Lui, vedem cat de deficitari suntem nu numai in privinta dragostei, ci si in multe alte privinte! De multe ori consideram ca lucrarea noastra este plina de succese – am castigat multe suflete pentru Domnul – dar cand vine lumina Lui, ne dam seama cat de goale, nefolositoare si pline de amprenta carnii sunt faptele noastre! Ne putem inchipui ca Il urmam pe Dumnezeu din toata inima si ca nu dorim nimic pentru noi insine, insa, cand straluceste asupra noastra lumina lui Dumnezeu, descoperim in ce mare masura nu am ascultat de voia Lui.
Odata am intrebat-o pe o sora in Domnul despre experienta ei in a face voia lui Dumnezeu. Ea mi-a raspuns: „De fiecare data cand Dumnezeu zaboveste in a-mi face cunoscuta voia Lui, eu trag concluzia ca este inca in inima mea o motivatie necorespunzatoare sau lipsa dorintei de a face voia Lui. Am ajuns la aceasta concluzie in urma multor experiente”. Ori de cate ori cautam voia lui Dumnezeu si nu primim raspuns, ar trebui sa-I cerem Lui sa ne cerceteze ca sa vedem daca nu lipseste cumva din noi dorinta de a face cu adevarat voia Lui. Cand lumina Lui va straluci, vom putea sa privim starea noastra interioara. Crezi ca nu exista in tine nici o neascultare? Te inseli. Cand ne spalam pe fata, incercam oare sa detectam, prin introspectie, daca este pe ea vreo urma de vopsea alba sau vreo pata neagra sau orice alta murdarie? Nu folosim mai degraba o oglinda in care se vede, prin reflexie, tot ce este pe fata noastra?
Pentru a ne vedea pe noi insine este nevoie sa Ii cerem lui Dumnezeu sa ne ilumineze; sa nu ne autoexaminam noi. Se intampla in mod frecvent ca noi sa consideram motivatiile noastre ca fiind perfecte, dar lumina lui Dumnezeu ne arata cat suntem de egoisti, de vicleni si de nedrepti. Fara lumina lui Dumnezeu, adeseori credem ca felul nostru de trai este satisfacator; in lumina Lui insa, stim cat de neputinciosi suntem. Intr-adevar, prin lumina lui Dumnezeu vedem lumina.
Deosebirea dintre un crestin matur si unul nematur consta in masura de lumina pe care o are fiecare – mai mare sau mai mica, permanenta sau temporara. Negru este negru si alb este alb sub lumina lui Dumnezeu. Un crestin nematur poate, uneori, sa-si cunoasca o anumita greseala sub iluminarea speciala a lui Dumnezeu, dar un crestin matur se afla intotdeauna sub lumina lui Dumnezeu si se cunoaste pe sine insusi.
Poate unii dintre noi am avut aceasta experienta: cand un frate tanar marturiseste dragostea lui mare fata de Domnul si consacrarea lui totala, uneori avem senzatia ca tanarul respectiv nu stie ce spune. Caci inca urmeaza sa invete cat de dificila este aceasta viata de consacrare. El nu isi da seama ce il asteapta in viitor. Vorbeste doar sub impulsul sentimentelor lui de moment.
Nu ne aminteste aceasta de ceea ce Domnul Isus le-a spus lui Iacov si Ioan? Ei Ii cerusera Domnului: „Da-ne sa sedem unul la dreapta Ta si altul la stanga Ta cand vei fi imbracat in slava Ta”. Insa Isus le-a raspuns: „Nu stiti ce cereti. Puteti voi sa beti paharul pe care am sa-l beau Eu, sau sa fiti botezati cu botezul cu care am sa fiu botezat Eu?” La care ei I-au replicat: „Putem” (Marcu 10:37-39). Nu aveau nici o idee cat de profunde si de cuprinzatoare erau cuvintele Domnului fata de ei, de aceea au raspuns cu atata indrazneala ca puteau. Inainte de a avea lumina lui Dumnezeu, si noi suntem ca acei ucenici. Nu stim cat de slabi suntem, nici nu suntem constienti cat de mari sunt cerintele lui Dumnezeu. Presupunem ca suntem foarte capabili. Dar cand lumina lui Dumnezeu straluceste asupra noastra, incepem sa vedem ca tot ceea ce spunem in legatura cu multe lucruri sau multe adevaruri sunt simple cuvinte, deoarece nu intelegem nicidecum semnificatia lor.
Cand vine lumina lui Dumnezeu, nu numai binele nostru va fi dovedit pe fata ca nefiind bine, ci chiar si raul nostru – ceea ce recunoastem de obicei ca atare – devine din cale-afara de urat. Adeseori suntem destul de constienti de slabiciunile noastre, intr-o anumita masura. Le simtim, chiar si spunem oamenilor despre ele, si, mai mult, ne rugam lui Dumnezeu in legatura cu ele. Cu toate acestea, ne lipseste o convingere profunda cu privire la aceste slabiciuni ale noastre si nu suntem pe deplin incredintati de uraciunea lor. Desi sesizam prezenta unei slabiciuni, totusi suntem capabili sa mergem mai departe cu ea. Numai dupa ce lumina lui Dumnezeu a coborat asupra noastra putem sa vedem clar acea slabiciune si vom ajunge sa o uram. Nu putem merge mai departe daca nu suntem eliberati de ea. Distanta dintre cunoasterea de sine dobandita prin introspectie si cea dobandita prin lumina lui Dumnezeu este incomensurabila.
Prin urmare, prieteni, fara lumina lui Dumnezeu, orice cunoastem despre noi insine nu este real. Cunoasterea de sine dobandita prin autoanaliza reprezinta doar ceea ce omul crede despre el insusi, pe cand cunoasterea de sine primita prin lumina lui Dumnezeu reprezinta ceea ce Dumnezeu crede despre om. Propria noastra judecata nu poate fi niciodata atat de exacta precum este judecata lui Dumnezeu despre noi.
Observam aici deosebirea dintre lumina lui Dumnezeu si cunostinte. Cunostintele arata ceea ce noi stim, adica ceea ce mintea noastra intelege. Lumina lui Dumnezeu reprezinta ceea ce El stie si ne este revelat prin Duhul Lui. Multi oameni fac greseala de a lua cunoasterea mentala drept lumina despre care vorbeste Biblia. De aceea auzim adeseori: „Cutare sau cutare are multa lumina, dar trairea lui nu este asa buna”. Cei care spun astfel nu isi dau seama ca acea lumina nu este o cunoastere in sine. Nu spune Biblia: „Cunostinta ingamfa”? (1 Corinteni 8:1). Dar cand lumina lui Dumnezeu straluceste in inima cuiva, ea nu il face sa se inalte pe sine, ci il duce la pocainta – isi va uri eul si-I va cere lui Dumnezeu sa-l elibereze de necuratia lui.
Este imposibil sa fii plin de cunostinte biblice si, in acelasi timp, sa nu ai deloc lumina de la Dumnezeu. cunostinta descoperita prin puterea Duhului Sfant este lumina lui Dumnezeu, in timp ce lumina lui Dumnezeu inmagazinata in mintea omului devine cunostinta. Nu este nici o indoiala ca atat cunostinta, cat si experienta isi au locul lor in Biblie, dar cunostinta aparte de puterea Duhului Sfant este moarta.
C. I. Scofield a spus odata ca nimic nu este mai periculos decat despartirea adevarului de putere. Putem sa stim multe adevaruri si sa avem o bogatie mare de cunostinte, dar daca acestea nu sunt in puterea Duhului Sfant, nu vom avea lumina care sa ne arate adevarata noastra stare si sa ne calauzeasca pasii. Cand primim lumina de la Dumnezeu, trebuie sa o pastram prin Duhul Sfant, ca sa ramana neintrerupt lumina pe cararea noastra, fara sa-si piarda puterea.
De multe ori Dumnezeu ne da lumina ca sa putem vedea adevarata fata a unui lucru. In acel moment vedem lucrul respectiv in toata profunzimea lui, ca si cum ar sta descoperit in fata ochilor nostri. Dupa un timp insa incepem sa pierdem claritatea imaginii lui, desi mai pastram cunostinta data de experienta noastra. lumina lui Dumnezeu a iesit din scena; tot ce a ramas este doar cunostinta . Lumina poate sa ne dea o imagine profunda pe care cunostinta nu o poate da.
Pentru a umbla pe calea lui Dumnezeu trebuie sa avem lumina Lui. Sentimentele noastre au tendinta de a ne justifica, daca nu chiar de a ne amagi total. A ne lua dupa ceea ce simtim atunci cand este vorba de a urmari sfintenia se poate asemana cu a merge dupa o calauza oarba. Numai lumina lui Dumnezeu va arata deslusit adevarata stare a unui lucru. lumina reprezinta punctul de vedere al lui Dumnezeu. daca Dumnezeu spune despre ceva ca este rau, atunci asa este. Daca spune ca este suta la suta rau, inseamna ca este suta la suta rau. Inainte de a veni lumina, analizezi un lucru cu mintea ta, de aceea concluzia la care ajungi nu poate fi demna de incredere. Evaluarea vietii tale trebuie sa vina de la Dumnezeu.
Dupa ce o sora scumpa, Margaret E. Barber, a trecut la Domnul, eu am mostenit Biblia ei. Intr-un loc din Biblie erau scrise urmatoarele:
„O, Dumnezeule, da-mi o revelatie totala si neingradita despre mine insami!”
Cat de profunde sunt aceste cuvinte! Adeseori noi suntem, in mod nejustificat, multumiti de noi insine, pentru ca nu am vazut nimic si nu am cunoscut ca gandul lui Dumnezeu este mai inalt decat gandul nostru. Daca nu ajungem sa vedem lucrurile din perspectiva Lui, ne autoamagim pur si simplu. Trebuie sa indraznim sa ne lasam iluminati de Dumnezeu, sa ni se descopere adevarata noastra stare. Fara lumina lui Dumnezeu nu avem cum sa ne cunoastem pe noi insine. evaluarea pe care ne-o facem noi nu este reala.
(Extras – din Cunoasterea spirituala de Watchman Nee)
elisa said
S-a deschis blogul Vestea Buna, este “evanghelistul”,
scrie acolo,despre pomul cunostintei si Pomul Vietii.
E bun de citit,este un frate cu har si traire profunda.
Vasile Ilas said
SUFERINTA VITEI DE VIE
Imnul 635
Nu prin castig ne este masurata viata,
Ci prin ceea ce am pierdut;
Nu prin cat vin este baut,
Ci prin cat a fost turnat.
Caci puterea dragostei sta in picioare pe veci
In jertfa pe care o suferim;
Cine are cea mai mare suferinta
Are cel mai mult de impartasit (de dat).
Cine se trateaza cu severitate
Este cel mai bun pentru castigul lui Dumnezeu;
Cine se raneste in ce are mai drag,
Poate sa-i mangaie cel mai mult pe cei in durere.
Cine nu poarta niciodata suferinta
Nu este decat o “arama sunatoare” goala;
Cine nu-si cruta viata sinelui
Are bucuriile care depasesc toate.
“Slujba este rezultatul revelatiei plus suferinta. Fara revelatie nu poti avea slujba, deoarece nu ai nimic de dat. Dar, chiar daca ai revelatie, daca in schimb iti lipseste suferinta, tot nu ai nici o slujba. Ai putea sa ai un soi de invatatura, insa aceasta nu este slujba. Exista o diferenta intre invatatura si slujba. Slujba este ceva mai inalt si mai adanc. Darul este superficial si costa putin, in timp ce slujba este grea (cantareste mult) si este costisitoare. Daca ai primit revelatie de la Dumnezeu, El te va pune in suferinta ca sa ai slujba.”
(„Watchman Nee – Un vazator al revelatiei divine in epoca actuala”, de Witness Lee)
Vasile Ilas said
Cristos in jertfe
Trebuie sa practicam zilnic luarea si aplicarea lui Cristos ca jertfa pentru pacat si pentru greseala, iar aceasta ne va conduce in savurarea lui Cristos ca ardere de tot si jertfa de mancare, si se va finaliza cu savurarea Lui de catre noi ca jertfa de pace si jertfa leganata, jertfa inaltata si jertfa de bautura:
Jertfa pentru pacat simbolizeaza faptul ca Cristos a fost facut pacat pentru noi, pentru ca prin moartea Sa pe cruce pacatul sa poata fi condamnat – Lev. 4:3; 2 Cor. 5:21; Rom. 8:3; Ioan 1:29; 3:14.
Jertfa pentru greseala simbolizeaza faptul ca, Cristos a purtat pacatul nostru in trupul Sau si a fost judecat de Dumnezeu pe cruce pentru a trata faptele noastre pacatoase, pentru ca noi sa fim iertati de comportarea noastra pacatoasa – Lev. 5:6; 1 Pet. 2:24; 3:18; Isaia 53:5-6, 10-11; Ioan 4:15-18.
Arderea de tot, care era in intregime pentru satisfactia lui Dumnezeu, Il simbolizeaza pe Cristos ca si placere si satisfactie a lui Dumnezeu, fiind Cel a carui traire pe pamant a fost in mod absolut pentru Dumnezeu – Lev. 1:3; Num. 28:2-3; Ioan 7:16-18.
Jertfa de mancare Il simbolizeaza pe Cristos in umanitatea Sa si in trairea Sa omeneasca, care a fost corecta, ordonata, delicata, fina, echilibrata, pura si lipsita de pacat – Lev. 2:1, 4; Ioan 7:46; 18:38; 19:4, 6.
Jertfa de pace Il simbolizeaza pe Cristos ca Impaciuitor, Cel care a devenit pacea si partasia dintre Dumnezeu si noi varsandu-Si sangele si murind pentru noi, facandu-ne capabili sa-L savuram pe Cristos cu Dumnezeu si sa avem partasie cu Dumnezeu in Cristos pentru satisfactia noastra reciproca cu Dumnezeu – Lev. 3:1; Efes. 2:14-15; Ioan 12:1-3; 20:21; Apoc. 21:2.
Jertfa leganata Il simbolizeaza pe Cristosul inviat in dragoste – Lev. 7:30; 10:15.
Jertfa inaltata Il simbolizeaza pe Cristosul puternic in inaltare si intronare – Lev. 7:32; Exod 29:27; Efeseni 1:21.
Jertfa de bautura Il simbolizeaza pe Cristos ca si savurare a celui care o ofera, facandu-l pe cel care aduce jertfa sa fie umplut cu Cristos ca si vin divin si chiar sa devina vinul oferit lui Dumnezeu pentru savurarea si satisfactia Sa – Exod 29:40; Num. 28:7-10; Isaia 53:12; Fil. 2:17; 2 Tim. 4:6; Judec. 9:13.
Trebuie sa traim o viata conform inimii si voii lui Dumnezeu, savurandu-L zilnic pe Cristos ca si realitate a tuturor jertfelor pentru scopul divin al Dumnezeului Triunic, care este acela de a ne aduce pe noi toti in El Insusi, pentru ca noi sa-L luam pe El ca si locuinta a noastra si sa-I permitem sa faca din noi locuinta Sa pentru incorporarea Sa divin-umana universala, largita – Ioan 14:23; Apoc. 21:3, 22.
(Extras din slujba epocii)
Vasile Ilas said
CALEA MANTUIRII -CREDINTA
Mantuirea lui Dumnezeu este pentru toti prin credinta
In America exista un predicator renumit pe nume dr. Jowett. El avea un colaborator pe nume Barry. D-l Barry era pastor intr-o biserica, dar inca nu fusese mantuit. Intr-o noapte cineva a sunat la usa bisericii sale. Dupa ce a lasat clopotelul sa sune mult timp, d-l Barry si-a imbracat in sila halatul de noapte si s-a dus sa vada cine este. La usa se afla o fata tanara imbracata indecent. Cand a intrebat-o in mod direct ce vrea, fata l-a intrebat: „Dumneata esti pastorul?” Cand a recunoscut ca era, fata a spus: „Am nevoie de ajutor pentru a o aduce inauntru pe mama.” El a intuit ca o fata imbracata intr-un astfel de mod trebuie sa aiba o casa groaznica. Poate, se gandea el, mama ei era beata, iar ea avea nevoie de ajutor pentru a o aduce inapoi in casa. El i-a spus fetei sa cheme politia, dar fata a insistat ca el sa vina. El a incercat tot ce a putut ca sa o faca sa renunte si i-a spus sa se duca la pastorul celei mai aproape biserici. Dar fata a spus: „Biserica dumitale este cea mai apropiata biserica.” Atunci, el a spus: „Este prea tarziu acum. Vino inapoi maine.” Dar ea a insistat ca el sa vina imediat. D-l Barry a chibzuit un timp. El era pastorul unei biserici de peste o mie doua sute de membri. Daca vreunul dintre ei l-ar vedea mergand la miezul noptii alaturi de aceasta fata tanara imbracata intr-un asemenea mod, ce-ar putea sa creada? Dar fata insista si spunea ca daca nu vrea sa vina, ea nu va pleca de acolo. In final el a cedat si s-a dus in camera de sus ca sa se schimbe. Mai tarziu, D-l Barry i-a spus lui Dr. Jowett ca, in timp ce se indrepta catre casa fetei, si-a tras palaria pentru a-si acoperi fata si s-a infasurat in haina sa de teama sa nu fie vazut. Zona in care mergeau nu era una frumoasa. Cand s-au oprit in fata casei in care trebuiau sa intre, a vazut ca nu era deloc un loc decent. El a intrebat-o pe fata: „De ce vrei sa vin intr-un astfel de loc?” Fata a raspuns: „Mama mea este foarte bolnava. Se afla intr-o primejdie de moarte. Ea a spus ca vrea sa intre in imparatia lui Dumnezeu. Va rog ajutati-o sa intre.” D-l Barry nu a putut sa faca altceva decat sa intre in casa. Fata si mama ei locuiau intr-o camera foarte mica si murdara. Casa lor era foarte saraca. Cand femeia bolnava l-a vazut intrand, a strigat: „Te rog, ajuta-ma sa intru. Nu pot sa intru.” El s-a gandit un timp si s-a intrebat ce ar trebui sa faca. El era pastor si predicator, si acolo se afla o femeie care era pe moarte. Ea dorea sa intre in imparatia lui Dumnezeu; ea dorea sa fie invatata cum sa intre. Ce putea sa faca el? nu stia ce sa faca. Asa ca i-a vorbit exact asa cum vorbea bisericii sale. El a inceput sa spuna ca Isus a fost un om perfect, ca El este modelul nostru, ca El S-a jertfit pe Sine, ca a aratat o bunavointa foarte mare si ca mergea din loc in loc ajutandu-i pe oameni. Daca oamenii calca pe urmele Lui jertfindu-se pe ei insisi, iubindu-i si ajutandu-i pe altii si servind societatea, ei isi vor inalta umanitatea lor si pe a altora. D-l Barry ii vorbea cu ochii inchisi. Cand a terminat, ea si-a iesit din fire. A strigat: „Nu, nu! Nu despre asta vreau sa vorbesti.” Si lacrimile au inceput sa-i curga. A spus: „Domnule, noaptea asta este ultima mea noapte de pe pamant. Pentru mine acum este momentul sa clarific daca voi avea parte de pierzarea vesnica sau de intrarea vesnica in imparatia lui Dumnezeu. Aceasta este ultima mea sansa. Nu incerca sa ma amagesti sau sa te joci cu mine. Am pacatuit toata viata mea. Si nu numai ca am pacatuit, dar mi-am invatat si fiica sa pacatuiasca. Acum mor. Ce pot sa fac? Nu te juca cu mine. Toata viata mea nu am savarsit altceva decat pacat. Tot ce am facut a fost necurat. Nu am stiut niciodata ce inseamna a fi morala. Nu am stiut niciodata ce inseamna a fi curata. Nu am stiut niciodata ce inseamna a avea o constiinta. Acum tu ii spui unei pacatoase ca mine, in starea in care ma aflu in noaptea asta, sa-L iau pe Isus ca model al meu! Cate ar trebui sa fac inainte de a-L putea lua pe Isus ca model al meu? Dumneata imi spui ca trebuie sa calc pe urmele lui Isus. Dar cate ar trebui sa fac inainte de a putea calca pe urmele pasilor Lui? nu te juca cu mine in acest moment atat de crucial pentru vesnicia mea. Spune-mi doar cum pot sa intru in imparatia lui Dumnezeu. Nimic din ceea ce mi-ai spus nu este valabil pentru mine. Nu pot face nici unul dintre aceste lucruri.” D-l Barry a fost luat prin surprindere. Si-a spus in sine: Acestea sunt lucrurile pe care le-am invatat la scoala teologica. Le-am studiat apoi pentru doctoratul meu in teologie. Le-am predicat in timpul ultimilor saptesprezece sau optasprezece ani. Si toate aceste lucruri le-am citit in Biblie. Dar in noaptea aceasta iata aici o femeie care vrea sa intre, si eu nu o pot ajuta.” Asa ca i-a spus: „Ca sa fiu sincer, nu stiu cum se intra. Nu stiu decat ca Isus a fost un om bun, ca noi trebuie sa-L imitam, ca El a fost binevoitor si ca S-a jertfit pe Sine pentru a-i ajuta pe altii. Tot ceea ce stiu este ca daca un om Il ia pe Isus ca exemplu al sau si traieste asa cum a trait El, atunci el va deveni crestin.” In lacrimi, femeia a spus: „Nu poti face nimic pentru o femeie care a fost pacatoasa toata viata ei ca sa o ajuti sa intre in imparatia lui Dumnezeu in ultimul ei ceas? Asta este tot ce poti face pentru a ajuta sa intre in imparatia lui Dumnezeu o femeie muribunda, pentru care nu mai exista nici un maine si care nu va mai avea o a doua sansa?” D-l Barry era dezorientat. El nu mai avea nimic de spus. El gandea: „Eu sunt un slujitor al lui Cristos. Sunt doctor in teologie. Sunt pastorul unei biserici de o mie doua sute de membri. Dar iata aici o femeie pe patul de moarte, iar eu nu o pot ajuta cu nimic. Ba mai mult, ea crede ca ma joc cu ea.” Dar D-l Barry si-a adus aminte de ceva ce auzise de la mama sa in timp ce statea in poala ei cand avea sapte ani. Ea ii spusese ca Isus din Nazaret este Fiul lui Dumnezeu, ca El a fost rastignit si ca Si-a varsat sangele pentru a ne curata de pacatele noastre. Isus din Nazaret a murit pe cruce pentru pacatele noastre si a devenit jertfa de ispasire. Atunci el si-a amintit acele cuvinte. Neglijase aceste cuvinte toata viata sa, dar in ziua aceea i-au venit in minte. Atunci s-a ridicat si a spus: „Da, am ceva pentru tine. Tu nu trebuie sa faci nimic, caci Dumnezeu a facut totul in Fiul Sau. El a tratat pacatele noastre in Fiul Sau. Fiul lui Dumnezeu ne-a ridicat toate pacatele. CEL CARE CERE PLATA A DEVENIT CEL CARE PLATESTE. CEL IMPOTRIVA CARUIA S-A GRESIT A DEVENIT CEL CARE A SUFERIT PENTRU GRESEALA. JUDECATORUL A DEVENIT CEL JUDECAT.” Auzind toate acestea, pe fata femeii au aparut semne de bucurie. El a continuat spunandu-i tot ceea ce-i spusese mama lui. apoi, expresia de pe fata femeii s-a schimbat brusc din bucurie in lacrimi, si ea a strigat: „De ce nu mi-ai spus acestea mai devreme? Ce sa fac acum?” Atunci el i-a spus ca nu trebuie sa faca nimic altceva decat sa creada si sa primeasca. Dupa aceste cuvinte, femeia a murit. Mai tarziu, d-l Barry i-a spus lui dr. Jowett ca in noaptea aceea femeia a intrat, si a intrat si el.
Am fost miscat de multe ori in inima mea de aceasta istorisire. Daca exista mantuire, atunci ea trebuie sa fie la indemana oricui. Daca spui ca cineva trebuie sa fie botezat inainte de a fi mantuit, atunci talharul de pe cruce nu a putut fi mantuit, deoarece el nu a fost botezat. Daca spui ca omul nu poate fi mantuit pana nu i-a despagubit pe altii, atunci talharul de pe cruce nu a putut fi mantuit, deoarece ambele sale maini si picioare erau pironite pe cruce. Nu spun ca nu trebuie sa fim botezati sau sa nu despagubim. Dar conditia mantuirii nu este despagubirea, botezul, marturisirea sau pocainta. Pocainta nu inseamna altceva decat a-ti privi trecutul cu alti ochi. Daca s-ar pune conditii care sa tina de lege si fapta, atunci cine le-ar putea implini? Cazul acestei femei este cel mai bun exemplu pentru demonstrarea faptului ca mantuirea lui Dumnezeu este pentru oricine.
(Extras din Evanghelia lui Dumnezeu, vol. I de W. Nee)
Vasile Ilas said
Imnul 312
Har! Ce placut cuvant
Si-asa armonios;
De el rasuna cerul sfant,
Pamantu-asculta jos!
R: Har suficient!
De putere plin!
E Cristos ce-n mine-acum
Traieste pe deplin.
In cartea vietii el
A scris numele meu,
Si Mielului m-a daruit
Ce-mi ia suspinul greu.
Harul m-a invatat
Pe El doar sa-L urmez
Rezerva noua eu gasesc
Spre El de-naintez.
Cum harul m-a-nvatat
Se roaga inima;
Pan-astazi harul m-a pastrat
Si nu ma va lasa.
Harul va-ncorona
Lucrarea la sfarsit,
Piatra din varf va aseza
Si-atunci va fi slavit.
O, harul vreau sa-mi dea
Putere inimii;
Ca zi de zi Tu, Doamne drag,
Totul al ei sa fii.
Vasile Ilas said
Sora Elisa iar va grabiti.
romuluss said
Vasile,
istorioara este intr-adevar profunda si totodata o lectie puternica vizavi de simplitatea mantuirii. Sigur a face primul pas pe Calea ingusta e foarte simplu, totul se rezuma o simpla decizie si un mic gest de acceptare prin credinta a marii mantuiri pe care ne-o ofera Hristos, – tuturor. Pasul care succede imediat acestui act este inceperea procesului de schimbare a intregii personalitati(metanoia), care, desigur include pasii descrisi de WNee si WLee vizavi de intelegerea umblarii in Duhul si eliberarea de forta naturii noastre inferioare.
Vasile Ilas said
Sora Elisa, fiecare cuvant al Domnului este cu rost si fiecare aplicat corespunzator. In cazul alegerii dumneavoastra a versetului din Matei 28:19: „Duceti-va si faceti ucenici din toate neamurile, botezandu-i in Numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh.” Acest verset cuprinde mai mult decat o aplicatie, este intr-adevar marea trimitere. Dar nu vorbeste despre mantuirea care a fost specificata de mine pe blog, adica: „Mantuirea lui Dumnezeu este pentru toti prin credinta”.
„in ceea ce priveste Botezul si pocainta, este alta.” Aici dumneavoastra vorbiti de ce face omul si nu de ce a facut Dumnezeu. „Tocmai in Marcu 16 cu16 spune ca trebuie sa credem,sa fim botezati apoi.”
„Marcu 16:16 Cine va crede si se va boteza, va fi mantuit; dar cine nu va crede, va fi osandit.”
Versetul de mai sus este impreuna cu 1 Petru 3:20-21 „care fusesera razvratite odinioara, cand indelunga rabdare a lui Dumnezeu era in asteptare, in zilele lui Noe, cand se facea corabia, in care au fost scapate prin apa un mic numar de suflete, si anume opt. Icoana aceasta inchipuitoare va mantuieste acum pe voi, si anume botezul, care nu este o curatire de intinaciunile trupesti, ci marturia unui cuget curat inaintea lui Dumnezeu, prin invierea lui Isus Hristos”. Aceste versete vorbeste despre mantuirea de lume si nu despre mantuirea vesnica.
„chiar si Hristos s-a botezat.” Domnul nu avea nevoie de mantuirea vesnica. El deja avea Duhul esential inauntrul Sau. La botezul Sau a primit si Duhul economic, probabil ca voi veni cu explicatii a ceea ce inseamna botezul, pocainta si multe altele dar fiecare la rand. Am ramas restanta cu mantuirea sufletului. Cred ca voi veni si cu ceva despre evanghelie.
Vasile Ilas said
A fi experimentat in practica (II)
… Amintiti-va de istoria lui Samuel. Atunci cand Domnul l-a chemat, el a mers la Eli din nou si din nou deoarece a crezut ca Eli il chemase (1 Sam. 3:4-10). Dumnezeu il chema, dar el a crezut ca Eli era cel care il chema. El a auzit vocea lui Eli de multe ori, dar de data aceea cu siguranta nu era vocea lui Eli. Nu putea el sa faca diferenta? Subiectivitatea lui Samuel l-a facut sa creada ca Eli il chema. De aceea nu a putut face diferenta intre vocea lui Eli si vocea lui Dumnezeu.
Problema multor oameni este aceea ca ei nu-I permit lui Dumnezeu sa le zdrobeasca subiectivitatea. Oricat de mult ar studia Biblia, ei nu-si pot forma nici o impresie despre ea. Este ca si cum niciodata nu ar fi auzit vorbirea lui Dumnezeu. Atunci cand mergem la Domnul pentru a citi cuvantul Sau, mintea noastra trebuie sa fie deschisa fata de El. De asemenea, opiniile, simtamintele, inima noastra si tot ce suntem trebuie sa fie deschise fata de El. Cu alte cuvinte, noi nu putem fi subiectivi. Trebuie sa constientizam importanta acestui aspect. Daca omul nu este tratat in aceasta privinta, atunci el nu poate citi Biblia bine. O persoana obiectiva este gata sa astepte oricat de mult timp; ea asteapta ca Dumnezeu sa vorbeasca. Fiinta sa launtrica asteapta in tacere cuvantul lui Dumnezeu. Cine se afla intr-o asemenea stare va intelege cu usurinta ce spune Dumnezeu atunci cand se deschide fata de cuvantul Sau. Nu este necesar sa intrebam daca o persoana este spirituala. Tot ce trebuie sa intrebam este ce anume primeste persoana respectiva cand citeste un anumit capitol din Biblie. Unii nu ne pot spune ce au primit. Acest lucru dovedeste ca sunt subiectivi. Unei persoane subiective nu ii este usor sa ii asculte pe altii. Ea este ca si cei din Evrei 5:11, care sunt „tari de urechi.” Unii oameni sunt plini de multe lucruri si cuvintele altora nu gasesc nici un loc in ei. Subiectivismul este o problema grava. Un om subiectiv nu poate auzi cuvantul lui Dumnezeu si nu poate atinge lucrurile spirituale.
B.Sa nu fie neglijent
In al doilea rand, nimeni nu ar trebui sa fie neglijent cand citeste Biblia. Biblia este o carte foarte exacta. Nici un singur cuvant nu poate fi citit gresit sau inlocuit. Daca o persoana este neglijenta intr-o oarecare masura, ea nu va reusi sa inteleaga cuvantul lui Dumnezeu. O persoana subiectiva nu va reusi sa inteleaga cuvantul lui Dumnezeu si nici o persoana neglijenta nu va reusi sa inteleaga cuvantul lui Dumnezeu. Trebuie sa fim atenti. Cu cat cunoastem mai mult cuvantul lui Dumnezeu, cu atat mai atenti vom fi. O persoana neglijenta va citi Biblia intr-un mod neglijent. Imediat ce auzim un frate vorbind din Biblie, ne putem da seama daca este o persoana neglijenta sau atenta. Atunci cand citesc sau memoreaza un verset, multe persoane fac greseli neglijente in legatura cu cuvintele cruciale. Acesta este un obicei ingrozitor. Este usor sa devenim inexacti in obiceiul nostru. Acest lucru duce la intelegerea inexacta a Bibliei. In multe cazuri o mica neglijenta din partea noastra va duce la o intelegere gresita a cuvantului lui Dumnezeu. …
Extras din CUM SA STUDIEM BIBLIA de Watchman Nee – Capitolul 1, Trei conditii necesare)
Vasile Ilas said
RASCUMPARAREA SI MANTUIREA LUI CRISTOS (I)
Dubla problema a omului
De-a lungul istoriei, omul a cautat intotdeauna cai de a se elibera din starea sa de pacat. Pe de o parte, omul intelege ca modul sau de a se comporta nu se ridica la asteptarile constiintei sale si la dreptatea lui Dumnezeu. Pe de alta parte, el este constient de faptul ca inauntrul sau exista intotdeauna o pornire spre pofta trupeasca, ura si razvratire impotriva legii lui Dumnezeu. Aceste doua lucruri au fost legate de om chiar de la inceputurile civilizatiei. Indiferent de cultura careia ii apartine, omul este intotdeauna pus fata in fata cu aceste probleme. Noi le-am putea numi actele exterioare ale pacatului omenesc si natura interioara a acestui pacat.
Actele de pacat pe care le comite omul determina constiinta sa-l condamne in timp ce natura pacatului din el il ademeneste sa continue in pacatul sau. Intuitia omului ii spune ca exista un Dumnezeu si ca acest Dumnezeu este drept. El isi doreste sa-L cunoasca pe Dumnezeu, dar isi da seama ca faptele lui pacatoase si natura lui pacatoasa il tin departe de El. In aceste conditii, omul nascoceste multe cai pentru a rezolva aceasta problema a pacatului si pentru a se izbavi de el. Aceste cai sunt cunoscute omului ca diferite moduri de mantuire. Hinduismul, Bhudismul, Mahomedanismul, Iudaismul si toate celelalte mari religii ale lumii au nascocit multe cai pentru ca omul sa se poata mantui. Desi ele sunt multe si variate, aceste cai au ceva in comun: toate depind de propriul efort al omului, de propria sa stradanie si toate isi au originea in omul insusi.
(Extras din brosura RASCUMPARAREA SI MANTUIREA LUI CRISTOS, editata de Living Stream Ministry)
Vlad L said
MANTUIREA VESNICA SI MANTUIREA DE LUME,
va rog sa-mi spuneti unde scrie asa ceva?
In Cuvatul Domnului,lucrurile sunt atat de clare,
de ce oamenii cauta sa faca lucrurile mai putin
limpezi?
A studia Cuvantul,inseamna a-L intelege exact
asa cum a fost lasat de Duhul.El nu este nici
obositor.nici intortocheat.Cei ce au Duhul,<