Gazeta “Prostia cu orice pret” : Atractia gravitationala a prostie – editie speciala.
Paradoxul prostiei este dat de faptul ca exercita o atractie foarte mare asupra oamenilor, am incercat sa inteleg care este mecanismul care determina acest fapt. Din copilarie m-a fascinat sa desfac capacul ceasului si sa ma trezesc cu un pumn de arcuri tensionate in mana, am incercat sa repet experimentul dar de aceasta data cu demontarea capacului prostiei.
Dexul defineste PROSTÍA astfel : s. 1. natângie, neghiobie, nerozie, stupiditate, stupizenie, (rar) natângeala, netotie, tontie, (frantuzism rar) sotiza, (înv. si reg.) nataraie, (înv.) narozenie, (fam.) zevzecie. (E de-o ~ proverbiala.) 2. dobitocie, imbecilitate, natângie, neghiobie, nerozie, prosteala, tâmpenie, (înv.) prostime.
Creanga avea dreptate “Prostia omeneasca” : “un om tinea putin un oboroc desert cu gura spre soare, apoi rapede-l însfaca si intra cu dânsul într-un bordeiu; pe urma iar iesea, îl punea iar cu gura la soare, si tot asa facea… Drumetul nostru, nedumerit, zise:
— Buna ziua, om bun!
— Multamesc dumitale, prietene!
— Da’ ce faci aici?
— Ia, ma trudesc de vro doua-trei zile sa car pocitul ist de soare în bordeiu, ca sa am lumina, si nici ca-l pot…
— Bre, ce truda! zise drumetul. N-ai vrun topor la îndamâna?
— Ba am.
— Ie-l de coada, sparge ici, si soarele va intra singur înlauntru.
Îndata facu asa, si lumina soarelui întra în bordeiu.
— Mare minune, om bun, zise gazda. De nu te-aducea Dumnezeu pe la noi, eram sa îmbatrânesc carând soarele cu oborocul.
“Înca un tont”, zise drumetul în sine si pleca.”
