Uneori universul nu se exprima prin cuvinte, ci prin muzica – de aceea las ca acordurile acestea deosebite sa spuna mai mult.
-
Recent Comments
Tony Anthony la Hune… on Influente: Intre Bruce Lee si … elisei on Influente: Intre Bruce Lee si … nela on Influente: Intre Bruce Lee si … Principii efesiene … on Contraste: Watchman Nee alexandru on Valori care dainuie Ascensor Spiritual … on Contraste: Watchman Nee larisa on Muzica si matematica Cosmin on Relatii imature Vasile Ilas on Contraste: Watchman Nee Vasile Ilas on Relatii imature Vasile Ilas on Relatii imature Vasile Ilas on Relatii imature Vasile Ilas on Relatii imature Vasile Ilas on Relatii imature Vasile Ilas on Relatii imature
Alex Androne said
E tulburatoare această minunăţie muzicală! Nu se poate să nu te mişte la inimă, nu ai cum să rămâi indiferent la ea…
Cred ca atunci când omul a fost alungat din Eden, Creatorul i-a mai lăsat câte “ceva” care să-i mai amintească de Paradisul pierdut. Iar muzica este una dintre “amintirile” Paradisului, o expresie sensibilă a “nostalgiei Paradisului”. Muzica adevărată, muzica divină…
Cine ştie ce minunăţii muzicale ne vor oferi Îngerii în ceruri? Pentru ca sigur acolo va fi multă muzică!
romuluss said
Combinatie de imagini pe muzica lui Tomaso Albinoni mi se pare deosebita. Cred ca universul interior pe care il creaza este inexprimabil.
Alex Androne said
Asa e Romuluss. Mi-am amintit ca am avut candva in mână o videocaseta de la Directia Generala a Penitenciarelor. Cuprindea Anotimpurile de A. Vivaldi, insotite de niste imagini din natura de te innebuneau cat de frumoase erau. L-am intrebta pe cel ce mi-a dat caseta: ce efect are asupra detinutilor, pt ca imi inchipui ca mai tare ii deprima aceste frumuseti, cata vreme sunt inchisi. Mi-a zis ca unii chiar plângeau la vederea acelor peisaje ce intruchipau tocmai idealul de frumusete si libertate. Un univers interior sublim.
romuluss said
Alex, frumusetea creatiei Divine arata spre Creator; cand vad perfectiunea ei, nu am cuvinte – stau si mi-L imagineze pe Dumnezeu proiectand universul, gandindu-se cum sa faca acel mototol de om pe care sa il puna in centrul creatiei, sa ii dea vointa libera care mai apoi sa nu stie sa profite de ea
.
Cred ca uneori nu trebuie sa ne fie rusine sa lasam lacrimile sa curga in tacere pe obraz – pt ca Dumnezeu merita acest mic gest de contemplatie din partea noastra.