Viata se sfarseste uneori atat de brusc, atat de subit. Azi ma intorceam la Cluj din directia Floresti, in fata era o coloana de masini, o coloana destul de consistenta, banuiam ca e o lipsa de fluenta in trafic ca de obicei pe acea artera, la intersectia de la intrare. Am vazut dupa cateva minute ca nimeni nu inainteaza, apoi am observat oamenii iesiti din masina, – banuisem ca s-a produs vreo coliziune. Nu departe de noi un sofer a inceput sa povesteasca ca in fata lui s-a produs un accident cand mergea pe directia Cluj – Floresti(deci pe sens invers directiei in care ne indreptam), dar acum se intorcea. In fata lui se afla un tir, iar la un moment dat s-au lovit frontal doua masini, o Skoda Octavia si un Matiz. Din relatarile persoanei respective reiesea ca existau doar raniti dar nu foarte grav. Un priten cu o alta masina si foarte curajos in trafic, a depasit coloana pe contrasens si s-a apropiat foarte mult de locul accidentului, noi eram la circa 1km de locul groazei. Dupa cateva minute ne informeaza ca doua persoane au trecut de pragul acestei vieti, au intrat intr-o zona unde sunt convins ca nu isi propusesera inca. Au fost secerati de chemare venita parca de dincolo, o chemare caruia nu i-au putut face fata.
Dupa aproximativ 40 de minute traficul s-a redeschis iar coloana s-a elibera indreptandu-se spre locul unde cu aproximativ o ora si jumatate se gaseau oameni care se gandeau la viitorul lor, oameni care isi petreceau viata ca noi toti, cu griji probabil materiale, cu zbuciumul infernal al vietii din Romania. Da, acei oameni nu stiau ca azi va fi inmormantarea lor, au plecat, au plecat dintre noi, da acum nu mai sunt oricine au fost ei aici pe pamant. O viata terminata subit, o viata poate neimplinita, poate implinita, poate impacata cu Dumnezeu poate neimpacata, dar au plecat – acum daca i-am cauta nu i-am mai putea gasi intre cei vii. Poate daca am putea vedea dincolo – atunci am intelege ce s-a intamplat in acele fractiuni in mintea si un sufletul lor. Stim in schimb, ce s-a intamplat cu trupurile lor, au fost zdrobite, zdrobite de destinul pe care nu si l-au calculat bine, destin care le-a scapat din maine pentru o fractiune – fractiune care nu i-a iertat de aceasta data.
M-a incercat o emotie atat de puternica incat de abia m-am abtinut sa nu simt gustul sarii pe buze,dar acum il simt, il simt pe buze si pe limba, atunci simtisem doar, ca privirea mi se incetoseaza iar lacrimile imi acopera pupilele. Nu ii cunosc pe oameni, nu stiu cine erau de unde veneau si care era destinatia pe care si-o propusesera, dar stiu destinatia unde au ajuns. Da, au ajuns – oare au fost intampinati de Hristos, oare au fost intampinati de… nimeni nu stie, dar Dumnezeu a privit trecerea lor dincolo de barierele mortii.
Octavia era inafara carosabilului, lovita de un gard puternic, parca de beton, un gard care le-a oferit ultima parcare(nu vazusem foarte bine locul groazei din cauza multimi de politisti din jur), atat masinii care a fost deteriorata foarte grav cat si pasagerilor. S-a lovit cu multa forta de obstacolul care a fost de aceasta data neingaduitor, nu a vrut sa ii lase parca, pazindu-si cu foarte multa vitejie curtea care se afla in spatele lui.
Ma gandesc daca Dumnezeu va ingadui intr-o clipa sa imi prezint documentele de iesire, la vama acestei vieti – oare voi fi pregatit? Oare pot zice ca mi-am implinit viata, sau daca am implinit destinul ce mi l-a dat Dumnezeu, sa il urmez?
Totul se termina intr-o fractiune ….doar o fractiune…
____________________________
* – poza nu este luata de la locul accidentului.
A.Dama said
Romi, e greu sa stii ca foarte aproape de locul unde te afli s-au stins vietile unora!… Asa cum ai spus in articol, este Unul care i-a urmarit pe fiecare pana dincolo de granita unde ii putem noi urmari… Imi amintesc de versurile lui Rilke. Le-am invatat pe de rost de cand eram copila:
“Dar este Unul care tine-n mana caderea asta… nesfarsit de bland.”
Mi-am amintit de relatarea unei prietene care era in gara asteptand trenul cand a asistat la o moarte violenta. O persoana a fost prinsa sub roti si sfasiata. Nu mai dau detalii, dar eu le-am auzit si m-am ingrozit… Ea, care le-a vazut, cu siguranta s-a oprit o vreme intr-o statie a rugaciunii… Nu prea ai cum sa depasesti astfel de socuri altfel.
De fapt, nu stiu, poate medicii care-s zi de zi obisnuiti cu moartea se prea obisnuiesc cu ea si devin imuni. Cine stie?
romuluss said
A.Dama intr-adevar sunt dificile experientele de acest fel. Bine, desigur nu toti participantii la trafic sunt sensibili – altii rad, pentru altii nu e chiar nimic important. Doar ca eu am vazut ruperea unei vieti, sfasierea unor trupuri in bucati si am inteles ca e vb de sufletul acelor oameni care daca nu au fost cu relatia cu Dumnezeu rezolvata – au avut soc urmat de alt soc. Un soc al ruperii trupului, urmat de un moment de suspans – apoi un alt soc al intalnirii cu realitate existenta, foarte existenta dar foarte dureroasa.
Cand moare un om se incepe o noua contabilitate. O contabilitate a oamenilor care acum vad ca exista Dumnezeu care pedepseste fiecare fapta a noastra si totodata ne iarta daca ne intindem mana spre El cu reverenta si atitudinea potrivita, dar sa nu repetam greselile – asta este o conditie de baza.
Nu am vazut fizic ce s-a intamplat pt ca, fiind la 1km distanta de locul faptei, am fost privat – dar am inteles si am vazut cum Contabilul cerului a scos dosarele celor doi – si a facut un calcul …dupa care ….tacere, iar cei doi au fost intampinati de ingeri care i-au transportat la locul cuvenit.
Sunt momente de trezire, momente in care iti dai seama ca masini sigure si puternice sunt facute tandari odata cu trupurile celor care le comanda. Tragic si totodata e un nou semnal de alarma pt fiecare din noi.
Auzim noi semnalul de alarma?
pety said
Am ajuns la fata locului unui accident asemanator. Eu am vazut femeia zdrobita. Am vazut echipa de descarcerare la lucru. Medicii de la Smurd cu tot felul de instrumente medicale in jurul victimei…
Pana la urma au fost nevoiti sa inregistreze ora decesului.
Tragic!
Nu stiu relatia acelei femei cu Dunmezeu. Asa cum ai zis, plecarea poate fi intr-o fractiune de secunda, intr-un moment total neasteptat.
Ceea ce ramane insa, dincolo de plecare este… intrarea in vesnicie.
Dumnezeu sa mangaie familia(-iile) indoliata(-e)!
Dumnezeu sa te intareasca Romuluss!
romuluss said
Pety, problema intotdeauna are doua aspecte, cel terestru si cel al lumii invizibile. In general vedem aspectele terestre, in schimb ieri mi-a fost clar planul invizibil. Suferinta fizica nu a existat sau daca a existat a fost de scurta, foarte scurta durata, pentru ca in urma impactului organismul a cedat imediat.
Problema este legat de faptul ca intr-o fractiune ne dam seama ca suntem la vama acestei vietii intrand intr-o eternitate – dar eternitatea este un lucru groaznic de cele mai multe ori. Dumnezeu deschide dosarul contabil al persoanei si va fi tratat in functie de modul in care l-a respectat pe Dumnezeu pe durata vietii.
Noi suntem destul de limitati in a percepe transcendentul. Viata este o risipa in cautarea de placeri ieftine, de invidii, de ura, de cautare de bani si pozitii sociale. Cat din tot ceea ce facem apartine destinului pe care Dumnezeu ni l-a proiectat, dar de care poate nici nu suntem constienti ca exista. Ne risipim pe nimicuri, iar tercerea (nu in nefiinta- este un termen fara sens) de granita vietii ne pune brusc fata in fata cu o realitate poate placuta in care Hristos ne spune – bine ai venit rob bun si credincios ,sau …. nu te cunosc!
Sentimentul unei false sigurante si a unui statut lipsit de ingrijorari raportat la trecerea din viata aceasta este un lucru mai periculos decat un accident mortal.
ciprians said
draga Romi, nu este data sa merg de la Cluj la Alesd si sa nu vad vreun accident sau urmarile fizice ale unuia. Eu insumi am evitata de multe ri coliziuni cu nebuni ce intrau in depasire de pe contrasens. E plina tara asta de nebuni cu permis…de condus.
draga A.Dama, nu stiu cum se obisnuiesc alti medici cu moartea, dar eu incerc sa nu ma las afectat (ultimul deces a fost in weekendul trecut), dar totusi ma afecteaza. Si asa realizez ca sunt inca normal.
romuluss said
Cipri asa e, accidente se petrec foarte des si foarte multe, se circula in Romania cum nu se circula nicaieri. Pacat de inconstienta oamenilor.
Indiferent ca decesul este cauzat de un accident, boala sau cauze de alt tip, trecerea pe la vama vietii este un element la care trebuie sa ne gandim foarte serios.
Nu contest ca foarte multi au o surpriza imensa atunci cand au decedat sa constate ca nu au trecut in nefinta ci in etapa a 2-a vietii, viata pe care o negau, o batjocoreau. Semnalul de alarma nu este doar pentru necredinciosi sau credinciosi declarati dar de fapt necredinciosi prin comportament, ci si pentru cei care ne credem crestini practicanti. Intotdeauna statutul nostru este ca un ochelar de soare netransparent, care de fapt imi ascunde realitatea modului in care ma raportez la Divinitate.
Fiecare din noi afirmam de la ateu la exponenti ai Bisericii ca suntem foarte bine in statutul nostru. Dar cati oare avem dreptate?
Camix said
Sunt situaţii teribile, într-adevăr.
Mi-am amintit de un eveniment care m-a dat peste cap; bine, au mai fost ele şi altele, dar de ăsta îmi amintesc mai puternic, pentru că a avut impact mare. Acum câţiva ani, tragedia submarinului Kursk din marea Barents. Dacă îţi aminteşti. E drept că nu a fost dintr-odată, ci progresiv, se prelungise câteva zile, dar, în ultima zi, când s-a anunţat cu certidudine că nu se acordă ajutor submarinului şi că acolo sunt blocaţi tineri de 17 ani (nu mai ţin minte numărul lor, erau destui), m-a cuprins o combinaţie de revoltă la adresa indiferenţei omului, de profundă tristeţe, de şoc… Eram în bucătărie când se anunţase la radio şi ţin minte că rămăsesem înlemnită şi mă apucase plînsul; eu tot sperasem să se schimbe situaţia…
Politicul a învins în cele din urmă…
De partea cealaltă, cine ştie – şi în cazul lor – câţi erau pregătiţi?
romuluss said
Din pacate, prea putini constientizam marea catastrofa care ne asteapta in momentul in care vom parasi aceasta viata si vom intra in etapa a 2-a.
Nerespectarea principiilor Lui Dumnezeu se vor materializa in suferinta vesnica.
In fiecare zi mor foarte multi oameni care au un soc vazand ca exista Dumnezeu care rasplateste dupa stilul de viata pe care l-am avut pe pamant, de modul in care L-am respectat. Nimic din ceea ce facem nu este gratuit.
Nici o catastrofa terestra nu se poate asemana cu ceea ce ne asteapta daca nu il respectam pe Hristos in termenii Nou Testamentali. Jerfa lui a fost o jertfa Dumnezeiasca, iar neconsiderarea acesteia va fi pedepsita Dumnezeieste – adica foarte dur.
CiprianS said
asa e, Camix! si eu am fost dat peste cap zile intregi cand s-a stiut sigur ca a murit cu totii. Era in 2000 sau 2001. Asta la vista!
Alex Androne said
Ai abordat o temă atât de actuală şi atât de importantă… Aşa este, dragă Romuluss: ne credem viteji şi nemuritori şi ajunge doar o clipă pt ca totul să se termine tragic.
“Privegheaţi şi vă rugaţi, căci nu ştiţi ceasul şi nici clipa…” – ne îndeamnă Domnul. Asta nu trebuie să uităm.
romuluss said
Draga Alex, ai dreptate – viata nu ne apartine, desi ne incapatanam sa credem ca suntem stapani pe ea. Doar o secunda si ea se evaporeaza din mainile noastre.
Trecerea in etapa a 2-a a vietii, dincolo de trupul fizic pe care il purtam acum, este un lucru de temut, pentru ca vom fi catalogati in functie de realizarile noastre, si atentie , nu realizarile financiare, stiintifice, ci cele pe plan spiritual.
Viata ne este rapita de Cel care ne-a dat-o, pentru a ni se face un bilant. Sa ne silim ca acel bilant sa ne gaseasca cu realizari pe plan spiritual, pt ca ceasul si clipa sa nu ne ia prin surprindere.
Vlad L said
Romulus, ne-ai “trucat” cu imaginea, masina pare sa fie un crysler, iar masinile de politie par si ele a fi “made in USA”. Mai sunt si prea multi copaci ramasi in picioare pe marginea drumului.
Din fericire pt noi oamenii lucrurile sunt in mana lui Dumnezeu, desi si aici se deschide un subiect destul de amplu, cazurile tortionarilor, sinucigasilor, ale inconstientilor, ale romanilor la volan
samd.
Eu as fi rezervat cu privire la formularea : “acel bilant sa ne gaseasca cu realizari pe plan spiritual”. Induce spiritul celui ce sta cu cantarul in mana, mergand pana la o teologie a rascumpararii prin fapte. Cred ca in conditiile in care suntem obisnuiti sa echilibram oarecum din fire balanta , este de dorit o evidentiere a harului ce trebuie sa aduca in semn de multumire fapte frumoase dar, “necantaribile”.
offtopic.
as vrea sa fac doua site-uri, unul pt promovarea unei mici pensiuni turistice ce doresc sa o deschid, iar altul pt un fel de ziar neoficial al satelor din zona. poti recomanda un program ce poate fi folosit si de un novice, eventual sfaturi si recomandari.
Multumesc. Vlad
romuluss said
Vlad, nu am avut aparatul de fotografiat la mine si in plus de inghesuiala de politisti nu aveam acces. De fapt stand la o coada de 1km si fiind la capatul cozii – a fost cam dificil sa vad scena. Am precizat la sf articolului la nota ca poza nu este de la fata locului.
Nu, mantuirea nu este prin fapte dar este generatoare de fapte. Mantuirea este legata de faptele pe care le savarsim, dar intr-o directie univoca, adica faptele sunt determinate de mantuire dar mantuirea nu este rezultatul faptelor.
Pe de alta parte renuntarea la statutul de crestin va genera fapte necrestine, comportamentul va fi inafara standardelor morale. Putem renunta la statutul de crestin si in consecinta cei de langa noi pot percepe o schimbare a stilului de gandire si totodata a faptelor. Deci baromentrul faptelor este unul care ne indica ca in forul nostru interior am renuntat la viata morala de crestin.
o sa iti trimit pe private detalii legate de offtopic
Vlad L said
Romulus, am observat mai tarziu mentiunea. Ma uitam si imi sarea ceva in ochi in poza si nu stiam ce, mai curat mai verde, masina, masinile poilitiei. Nu semana cu ce-i la noi.
La chestiunea cu faptele spun :Amin!
Pt cele offtopic ce le vei trimite multumesc anticipat. (Imi aduce aminte multumirea anticipata de un coleg nigerian multumindu-i unuia ce l-a mai ajutata: iti multumesc pt cele facute si pt cele ce ai sa le mai faci pt mine.
).
Alex said
Ce frumos spui tu Romulus: “trecerea in eternitate” … Ca şi faptul că nu suntem în stare nici măcar să gândim la asta, noi, oamenii.
Ieri am fost la cimitir şi am căutat mormântul colegului meu Adrian, care a murit acum 4 ani, dintr-o dată, după ce venise de la servici. Accident vascular şi…gata socotelile cu viaţa de aici! M-a tulburat mult găsirea crucii de la mormântul său. Am avut de curând întâlnirea de 20 de ani de la terminarea liceului. El a lipsit, dar era prezent în inimile noastre. I-am revăzut chipul din fotografii, aşa cum era el vesel, plin de viaţă.
Spunea cineva că e bine să mergem măcar din când în când în cimitir. Acolo se găseşte îngropată toată “gloria lumii”! Iar gândul la “marea trecere”, ar putea să ne dea mai multă înţelepciune..
Draftsman said
Somehow i missed the point. Probably lost in translation
Anyway … nice blog to visit.
cheers, Draftsman!!
romuluss said
Dear Draftsman,
thank you for visiting my blog and for your appreciation. you are right, google cannot translate accurately, especially from romanian to other languages.
thank you again for passing by