thank you for visiting my blog and for your appreciation. you are right, google cannot translate accurately, especially from romanian to other languages.

thank you again for passing by

cheers, Draftsman!!

La chestiunea cu faptele spun :Amin!

Pt cele offtopic ce le vei trimite multumesc anticipat. (Imi aduce aminte multumirea anticipata de un coleg nigerian multumindu-i unuia ce l-a mai ajutata: iti multumesc pt cele facute si pt cele ce ai sa le mai faci pt mine. ).

Nu, mantuirea nu este prin fapte dar este generatoare de fapte. Mantuirea este legata de faptele pe care le savarsim, dar intr-o directie univoca, adica faptele sunt determinate de mantuire dar mantuirea nu este rezultatul faptelor.

Pe de alta parte renuntarea la statutul de crestin va genera fapte necrestine, comportamentul va fi inafara standardelor morale. Putem renunta la statutul de crestin si in consecinta cei de langa noi pot percepe o schimbare a stilului de gandire si totodata a faptelor. Deci baromentrul faptelor este unul care ne indica ca in forul nostru interior am renuntat la viata morala de crestin.

o sa iti trimit pe private detalii legate de offtopic

Din fericire pt noi oamenii lucrurile sunt in mana lui Dumnezeu, desi si aici se deschide un subiect destul de amplu, cazurile tortionarilor, sinucigasilor, ale inconstientilor, ale romanilor la volan samd.

Eu as fi rezervat cu privire la formularea : “acel bilant sa ne gaseasca cu realizari pe plan spiritual”. Induce spiritul celui ce sta cu cantarul in mana, mergand pana la o teologie a rascumpararii prin fapte. Cred ca in conditiile in care suntem obisnuiti sa echilibram oarecum din fire balanta , este de dorit o evidentiere a harului ce trebuie sa aduca in semn de multumire fapte frumoase dar, “necantaribile”.

offtopic.
as vrea sa fac doua site-uri, unul pt promovarea unei mici pensiuni turistice ce doresc sa o deschid, iar altul pt un fel de ziar neoficial al satelor din zona. poti recomanda un program ce poate fi folosit si de un novice, eventual sfaturi si recomandari.
Multumesc. Vlad

Trecerea in etapa a 2-a a vietii, dincolo de trupul fizic pe care il purtam acum, este un lucru de temut, pentru ca vom fi catalogati in functie de realizarile noastre, si atentie , nu realizarile financiare, stiintifice, ci cele pe plan spiritual.

Viata ne este rapita de Cel care ne-a dat-o, pentru a ni se face un bilant. Sa ne silim ca acel bilant sa ne gaseasca cu realizari pe plan spiritual, pt ca ceasul si clipa sa nu ne ia prin surprindere.

Nerespectarea principiilor Lui Dumnezeu se vor materializa in suferinta vesnica.

In fiecare zi mor foarte multi oameni care au un soc vazand ca exista Dumnezeu care rasplateste dupa stilul de viata pe care l-am avut pe pamant, de modul in care L-am respectat. Nimic din ceea ce facem nu este gratuit.

Nici o catastrofa terestra nu se poate asemana cu ceea ce ne asteapta daca nu il respectam pe Hristos in termenii Nou Testamentali. Jerfa lui a fost o jertfa Dumnezeiasca, iar neconsiderarea acesteia va fi pedepsita Dumnezeieste – adica foarte dur.

De partea cealaltă, cine ştie – şi în cazul lor – câţi erau pregătiţi?

Indiferent ca decesul este cauzat de un accident, boala sau cauze de alt tip, trecerea pe la vama vietii este un element la care trebuie sa ne gandim foarte serios.

Nu contest ca foarte multi au o surpriza imensa atunci cand au decedat sa constate ca nu au trecut in nefinta ci in etapa a 2-a vietii, viata pe care o negau, o batjocoreau. Semnalul de alarma nu este doar pentru necredinciosi sau credinciosi declarati dar de fapt necredinciosi prin comportament, ci si pentru cei care ne credem crestini practicanti. Intotdeauna statutul nostru este ca un ochelar de soare netransparent, care de fapt imi ascunde realitatea modului in care ma raportez la Divinitate.

Fiecare din noi afirmam de la ateu la exponenti ai Bisericii ca suntem foarte bine in statutul nostru. Dar cati oare avem dreptate?

draga A.Dama, nu stiu cum se obisnuiesc alti medici cu moartea, dar eu incerc sa nu ma las afectat (ultimul deces a fost in weekendul trecut), dar totusi ma afecteaza. Si asa realizez ca sunt inca normal.

Problema este legat de faptul ca intr-o fractiune ne dam seama ca suntem la vama acestei vietii intrand intr-o eternitate – dar eternitatea este un lucru groaznic de cele mai multe ori. Dumnezeu deschide dosarul contabil al persoanei si va fi tratat in functie de modul in care l-a respectat pe Dumnezeu pe durata vietii.

Noi suntem destul de limitati in a percepe transcendentul. Viata este o risipa in cautarea de placeri ieftine, de invidii, de ura, de cautare de bani si pozitii sociale. Cat din tot ceea ce facem apartine destinului pe care Dumnezeu ni l-a proiectat, dar de care poate nici nu suntem constienti ca exista. Ne risipim pe nimicuri, iar tercerea (nu in nefiinta- este un termen fara sens) de granita vietii ne pune brusc fata in fata cu o realitate poate placuta in care Hristos ne spune – bine ai venit rob bun si credincios ,sau …. nu te cunosc!

Sentimentul unei false sigurante si a unui statut lipsit de ingrijorari raportat la trecerea din viata aceasta este un lucru mai periculos decat un accident mortal.

Pana la urma au fost nevoiti sa inregistreze ora decesului.

Tragic!

Nu stiu relatia acelei femei cu Dunmezeu. Asa cum ai zis, plecarea poate fi intr-o fractiune de secunda, intr-un moment total neasteptat.

Ceea ce ramane insa, dincolo de plecare este… intrarea in vesnicie.

Dumnezeu sa mangaie familia(-iile) indoliata(-e)!

Dumnezeu sa te intareasca Romuluss!