Comunicarea pe calea biților a devenit o forma noua de relaționare intre doua sau mai multe persoane, companii si organizații. Exista nenumărate avantaje, fapt care generează forța de expansiune a interrelationarii de acest tip. Blogurile sunt website-uri, administrate de una sau mai multe persoane, in care principala forma de comunicare a informatiei este articolul de fond. Articolele pot fi sau nu comentate, iar comentariile au rostul de a completa si diversifica subiectul articolului.
In funcție de conținutul articolelor si a modului in care sunt prezentate, se pot cataloga câteva tipuri de bloguri.
- Bloguri personale
aceste bloguri sunt in general agende personale, care reflecta evenimente din viata personala, cat si reactii, opinii asupra unor evenimente.
- Bloguri ale unor companii
menite sa faciliteze comunicarea intre angajații firmei, având, desigur, un caracter privat, cat si prezentarea propriei activitati.
- Media
blogurile care conțin video sunt numite vlog, cele care conțin linkuri se numesc linklog, cele care conțin poze sunt numite photoblog, si așa mai departe.
- Întrebări – răspunsuri
exista bloguri care sunt create special pentru a formula răspunsuri la întrebările adresate de către cititori.
Blogurile sunt totodată o serioasa carte de vizita prin care exprimam dintr-un anumit punct de vedere cine suntem, cum gândim, care sunt preocupările noastre private, care este nivelul nostru de educație si, cultura. Este de fapt noul tip de carte de vizita pe care îl oferim celor care nu ne cunosc, dându-le astfel posibilitatea sa afle mai multe despre noi.
Comunicarea internauta se realizează intre emitator si receptor, emitatorul fiind cel care transmite informația, iar receptorul cel care primește. Fiecare la rândul nostru suntem atât receptori, cat si emitatori. Pentru o buna comunicare, emitatorul si receptorul trebuie sa aibă o modalitate comuna de exprimare, sa nu existe diferențe prea mari intre incarcatura semantica transmisa prin cuvinte a celor doi. Cu alte cuvinte, sa se utilizeze un cadru comun de referinta.
Diferența dintre comunicarea face to face si cea mediata de citirea unor bloguri, comentarii, messaging, este una radicala. In cadrul comunicării clasice face to face intra atât comunicare verbala, cat si cea non -verbala. Ponderea comunicării non- verbale este mai mare decât cea verbala, gesturile exprimând mai mult decât exprima cuvintele. Desigur, comunicarea pur verbala tine foarte mult si de capacitatea de exprimare a interlocutorului, de măsura in care se face inteles de cel cu care comunica. Persoanele fara o capacitate foarte buna de exprimare in cuvinte nu pot transmite ceea ce doresc , fapt care duce la o comunicare de o calitate mai slaba.
Exista o gama larga de erori de percepție a ideii exprimate prin dialogul internaut, astfel multe dintre articolele postate pe bloguri se soldează cu comentarii care reflecta o totala neînțelegere a subiectului, a viziunii autorului asupra ideii prezentate, cat si formarea de idei eronate despre autor, ca si despre comentator.
Pentru corectarea acestor neajunsuri este necesara realizarea unei exprimari cat mai lipsite de ambiguitate, cat si capacitatea receptorului de a percepe ideea exprimata de emitator. Un alt factor ar fi desigur înțelegerea faptului ca acest canal de comunicare pur verbala limitează capacitatea de exprimare a celor doi.
Comunicarea realizata prin intermediul suportului electronic a devenit o necesitate creând posibilitatea de deschidere a orizontului personal, dar desigur trebuie sa ținem cont ca pot apărea influente nefaste, percepții greșite a celui care se afla la celalalt capăt al prompterului, cat si posibilitatea de accentuare a laturii negative a caracterului, prin libera exprimare a elementelor negative.
Camix said
E o temă actuală aceasta. Din ce în ce mai actuală.
Mă gândeam la varianta limbajului redus al unei persoane şi incapacitatea de a transmite mesajul. Unii se descurcă foaaarte bine doar cu mimica. Bineînţeles nu merge figura cu orice nivel de mesaj, dar măcar cu cele uşoare.
Dincolo de glumă, e extrem de important ca cei angajaţi într-o comunicare internaută să aibă – pe lângă capacitatea de a comunica şi de a înţelege – şi disponibilitatea de a vedea în interlocutor un egal, nu un inferior. De a vedea un partener de dialog, nu un adversar. De a vedea dialogul ca un drum făcut împreună pentru aflarea adevărului, iar adevărul se poate găsi uneori într-o parte, alteori în cealaltă; un teren de “bătălie” doar cu idei, nu cuvinte şi sentimente. Iar “bătălia” să fie doar o metaforă nu o definiţie exactă.
Alex said
Frumoasă “lecţie” de comunicare pe internet, dragă Romuluss. Aş vrea eu să citească mai mulţi aceste rânduri, mai ales unii care nu vor să înţeleagă rolul acestui mod de comunicare inter-umană. Şi faptul că evoluţia fantastică a modului de relaţionare prin intermediul informaticii, ne obligă să reconsiderăm înţelegerea importanţei internetului în această lume. Căci internetul este, la urma urmei, “după chipul şi asemănarea noastră”, a oamenilor. Putem să facem din ele ceva sublim sau putem să-l facem diabolic. Depinde de noi. Numai de noi!
Am descoperit de puţin timp lumea blogosferei, dar recunosc că m-a fascinat din prima. Atâtea “ferestre” deschise spre lume! Atâţia oameni care te invită ca nişte gazde primitoare, în “casa” lor, oferind fiecare ceea ce are mai bun şi ceea ce doreşte să ofere şi celorlalţi. Chiar dacă nu mereu este aşa şi mai sunt şi destule “alunecări”, voite sau ne-voite. Ar fi bine dacă am înţelege cu toţi ca măcar aici să evităm refularea tuturor mizeriilor din viaţa reală, obişnuită. adică ceea ce trăim pe viu, zi de zi… Nu sunt de acord cu crearea unei lumi virtuale, ruptă de realitatea vie. Dar nici să prelungim la nesfârşit imperfecţiunile realităţii, inclusiv într-un loc de unde putem porni spre o mai bună înţelegere şi reconciliere, cunoaştere şi respect reciproc. Mă rog….aşa cred eu… Nu neapărat corect…
Mi-a placut enorm poza articolului. Omul postmodern, super-informatizat, cu laptopul ajuns o “prelungire” a personalităţii sale complexe, dar preferând cadrul sălbatic al naturii din care se simte făcând parte. Pe de o parte “lumea” creată de el, de mintea lui, pe de altă parte lumea (cosmosul) creată de Dumnezeu, Creatorul a toate. Omul care are atâta nevoie de internet, de comunicarea prin intermdiul acestuia, dar care are atâta nevoie şi de natura pe care Dumnezeu i-a creat-o lui, ca să-i fie casă, mediu…
A.Dama said
Fenomenul blogăresc e în expansiune. Milioane de bloguri se ivesc în fiecare minut. Nu toate au o viaţă lungă, nu toate sunt întreţinute de autorii lor. Însă, există deja un important aspect comercial al blogurilor. Despre asta scriam nu de mult.
Există bloggeri care câştigă şi 6000 de euro pe lună din publicitatea pe care o fac pe blogurile lor. La noi încă nu e atât de mare câştigul… Pe la 3000 de euro pe an s-au situat cei mai tari bloggeri români.
Totuşi, acest aspect nu trebuie neglijat. Discursul personal se amestecă cu planul comercial. Chiar era un laitmotiv pe blogurile adolescenţilor francezi, care suna cam aşa:
“Bloguiesc. Nu-i spune mamei!”
Deci, în aceste condiţii… în care o triere devine imposibilă… trebuie să fim cu atenţia sporită ce selectăm din această comunicare online. Înapoi nu va da, e limpede. Va merge doar înainte.
elisa said
Omul e bine sa se desparta de”cele lumesti” .
cand e in natura,daca vrea sa aiba bucuria pe care o da prezenta lui Dumnezeu,nu stiu,dar parca nu vad deloc locul laptopului in natura…
Una e una si alta e alta…vorba populara…
Este atata har in natura,pe care nu-l poti amesteca cu nimic,,,,
o floare,un bondar, cerul senin,un mielut care striga dupa mama lui,un manz jucaus,,,licuricii seara…….verdele acela pe care nimeni nu-l poate reda in nimic…si care e atat de odihnitor.
Cand vii acasa nu mai simti aceeasi nevoie de comunicare…esti linistit si dormi in pace .
elisa said
Interesant ca la Patratosu vedeam comentarii lungi,
pe cand aici,unde esti”stapan” nu prea ai vreme…??? .
romuluss said
Draga Elisa, observatia ta este corecta si valida, in ambele aspecte. Au intervenit niste proiecte foarte grele la care lucrez si timpul privat a fost eliminat complet. Cred ca in curand voi iesi din valul de overworking si cred ca lucrurile se vor reechilibra
elisa said
E greu sa lucrezi intr-una..ce face sufletul? .
romuluss said
Camix,
o comunicare buna, desigur se realizeaza in conditiile in care cei implicati in dialog, vad ca unica moneda de schimb, este textul scris. Cu toate acestea nu toti au abilitati de comunicare pe aceasta directie, ei vor intampina dificultati, in a fi intelesi sau in a exprima ceva clar si coerent.
Sigur, se creaza un raport de superioritate/inferioritate cat si egalitate, in functie de bagajul de cunostiinte. Cred totusi ca este o provocare spre a ne imbunatati calitatea de comunicare, daca vrem sa avem un dialog internaut.
Internetul a devenit un segment important in viata celor mai multi care au un pc acasa. Expasiunea este destul de rapida, care ne pot imbunatati viata, dar in functie de subiectele pe care le consumam, calitatea vietii poate inregistra o crestere sau o descrestere.
romuluss said
A.Dama
ai surprins bine, fenomenul expensiunii blogurilor.
Exista diferite interese, care motiveaza pe cei care creaza bloguri. De fapt fiecare consumator va gasi exact ceea ce il intereseaza. Gama de bloguri va oferi subiecte de la cele mai incompetente, cum spuneai, la cele cu caracter educativ de buna calitate.
Trierea pe care o putem face este vizavi de ceea ce consumam. Exact ca si la TV, vom deveni consumatori de telenovele (care promoveaza prostia, conflictele umane si un comportament de speta extrem de joasa), vom deveni consumatori de manele( care sunt cel mai incult gen de muzica), sau vom deveni consumatori de subiecte bine definite, utile.
Calitatea omul se defineste in functie de ceea ce consumam in mod frecvent.
Vasile Ilas said
Comunicarea on-line in epoca actuala este ceva oferit de Dumnezeu cautaturilor Sai cu scopul ca ei sa se cunoasca si sa se omogenizeze in Cristos.
Asa cum ati afirmat in comentariile de mai sus, se poate selecta din aceasta comunicare on-line. Consumarea subiectelor bine definite devine intr-adevar o adevarata hrana.
Afirmatiile dumneavaostra sunt foarte bune, da conteaza foarte mult bagajul de cunostinte acumulat. Dumnezeu a ales sa se transmita prin doua cai. Prin cuvantul scris si prin cuvantul vorbit; alta cale nu are. Desigur ca acest lucru Il face de sase mii de ani.
Sunt multi care cred in alt fel. Poate unii cred ca prin minuni si semne. Dar si egiptenii faceau minuni si semne. Unde ar fi distinctia dintre ce este de la Dumnezeu si ce este din alta sursa?
Altii vor spune ca doar privind la creatie ne dam seama de Dumnezeu. Dar eu vreau sa va spun, oare acei oameni care se inchina vacii si elefantului si altor creaturi, isi dau oare seama cu adevarat cine este Dumnezeu?
Sunt multe alte lucruri care ar putea veni cineva sa-mi spuna cum am putea sa-L vedem pe Dumnezeu. Dar modul in care El se transmite este doar prin cuvantul vorbit sau scris. In Cuvant sunt viata si lumina.
In toate ar trebui sa vedem scopul si interesul lui Dumnezeu cu privire la acel lucru. Noi le folosim ca si cum nu ar fi. Stim ca sunt din vechea creatie. Scopul vechii creatii este de a aduce in fiinta noua creatie.
Deoarece suntem sare si lumina, noi dam gust lumii si aducem lumina in intuneric.
Viata este in contrast cu moartea, iar lumina in contrast cu intunericul. Viata invierii de nimic nu poate fi lezata; iar cand apare lumina intunericul dispare. De fapt nici nu te poti lupta cu lumina.
Astfel, a fost o seara, si apoi a fost o dimineata: aceasta a fost ziua intai. Trebuie sa fie un inceput. Intunericul dispare cand se ivesc zorii.