Comments on: Comunicarea „on-line”

By: Vasile Ilas

Vasile Ilas — Sat, 06 Dec 2008 10:59:59 +0000

Comunicarea on-line in epoca actuala este ceva oferit de Dumnezeu cautaturilor Sai cu scopul ca ei sa se cunoasca si sa se omogenizeze in Cristos.
Asa cum ati afirmat in comentariile de mai sus, se poate selecta din aceasta comunicare on-line. Consumarea subiectelor bine definite devine intr-adevar o adevarata hrana.
Afirmatiile dumneavaostra sunt foarte bune, da conteaza foarte mult bagajul de cunostinte acumulat. Dumnezeu a ales sa se transmita prin doua cai. Prin cuvantul scris si prin cuvantul vorbit; alta cale nu are. Desigur ca acest lucru Il face de sase mii de ani.
Sunt multi care cred in alt fel. Poate unii cred ca prin minuni si semne. Dar si egiptenii faceau minuni si semne. Unde ar fi distinctia dintre ce este de la Dumnezeu si ce este din alta sursa?
Altii vor spune ca doar privind la creatie ne dam seama de Dumnezeu. Dar eu vreau sa va spun, oare acei oameni care se inchina vacii si elefantului si altor creaturi, isi dau oare seama cu adevarat cine este Dumnezeu?
Sunt multe alte lucruri care ar putea veni cineva sa-mi spuna cum am putea sa-L vedem pe Dumnezeu. Dar modul in care El se transmite este doar prin cuvantul vorbit sau scris. In Cuvant sunt viata si lumina.
In toate ar trebui sa vedem scopul si interesul lui Dumnezeu cu privire la acel lucru. Noi le folosim ca si cum nu ar fi. Stim ca sunt din vechea creatie. Scopul vechii creatii este de a aduce in fiinta noua creatie.
Deoarece suntem sare si lumina, noi dam gust lumii si aducem lumina in intuneric.
Viata este in contrast cu moartea, iar lumina in contrast cu intunericul. Viata invierii de nimic nu poate fi lezata; iar cand apare lumina intunericul dispare. De fapt nici nu te poti lupta cu lumina.
Astfel, a fost o seara, si apoi a fost o dimineata: aceasta a fost ziua intai. Trebuie sa fie un inceput. Intunericul dispare cand se ivesc zorii.

By: romuluss

romuluss — Sat, 26 Jul 2008 12:05:49 +0000

A.Dama

ai surprins bine, fenomenul expensiunii blogurilor.

Exista diferite interese, care motiveaza pe cei care creaza bloguri. De fapt fiecare consumator va gasi exact ceea ce il intereseaza. Gama de bloguri va oferi subiecte de la cele mai incompetente, cum spuneai, la cele cu caracter educativ de buna calitate.

Trierea pe care o putem face este vizavi de ceea ce consumam. Exact ca si la TV, vom deveni consumatori de telenovele (care promoveaza prostia, conflictele umane si un comportament de speta extrem de joasa), vom deveni consumatori de manele( care sunt cel mai incult gen de muzica), sau vom deveni consumatori de subiecte bine definite, utile.

Calitatea omul se defineste in functie de ceea ce consumam in mod frecvent.

By: romuluss

romuluss — Sat, 26 Jul 2008 10:00:41 +0000

Camix,

o comunicare buna, desigur se realizeaza in conditiile in care cei implicati in dialog, vad ca unica moneda de schimb, este textul scris. Cu toate acestea nu toti au abilitati de comunicare pe aceasta directie, ei vor intampina dificultati, in a fi intelesi sau in a exprima ceva clar si coerent.

Sigur, se creaza un raport de superioritate/inferioritate cat si egalitate, in functie de bagajul de cunostiinte. Cred totusi ca este o provocare spre a ne imbunatati calitatea de comunicare, daca vrem sa avem un dialog internaut.

Internetul a devenit un segment important in viata celor mai multi care au un pc acasa. Expasiunea este destul de rapida, care ne pot imbunatati viata, dar in functie de subiectele pe care le consumam, calitatea vietii poate inregistra o crestere sau o descrestere.

By: elisa

elisa — Sat, 12 Jul 2008 19:06:27 +0000

E greu sa lucrezi intr-una..ce face sufletul? .

By: romuluss

romuluss — Fri, 11 Jul 2008 15:26:55 +0000

Draga Elisa, observatia ta este corecta si valida, in ambele aspecte. Au intervenit niste proiecte foarte grele la care lucrez si timpul privat a fost eliminat complet. Cred ca in curand voi iesi din valul de overworking si cred ca lucrurile se vor reechilibra

By: elisa

elisa — Fri, 11 Jul 2008 09:21:05 +0000

Interesant ca la Patratosu vedeam comentarii lungi,
pe cand aici,unde esti”stapan” nu prea ai vreme…??? .

By: elisa

elisa — Wed, 09 Jul 2008 19:27:09 +0000

Omul e bine sa se desparta de”cele lumesti” .
cand e in natura,daca vrea sa aiba bucuria pe care o da prezenta lui Dumnezeu,nu stiu,dar parca nu vad deloc locul laptopului in natura…
Una e una si alta e alta…vorba populara…
Este atata har in natura,pe care nu-l poti amesteca cu nimic,,,,
o floare,un bondar, cerul senin,un mielut care striga dupa mama lui,un manz jucaus,,,licuricii seara…….verdele acela pe care nimeni nu-l poate reda in nimic…si care e atat de odihnitor.
Cand vii acasa nu mai simti aceeasi nevoie de comunicare…esti linistit si dormi in pace .

By: A.Dama

A.Dama — Tue, 08 Jul 2008 17:39:01 +0000

Fenomenul blogăresc e în expansiune. Milioane de bloguri se ivesc în fiecare minut. Nu toate au o viaţă lungă, nu toate sunt întreţinute de autorii lor. Însă, există deja un important aspect comercial al blogurilor. Despre asta scriam nu de mult.

Există bloggeri care câştigă şi 6000 de euro pe lună din publicitatea pe care o fac pe blogurile lor. La noi încă nu e atât de mare câştigul… Pe la 3000 de euro pe an s-au situat cei mai tari bloggeri români.

Totuşi, acest aspect nu trebuie neglijat. Discursul personal se amestecă cu planul comercial. Chiar era un laitmotiv pe blogurile adolescenţilor francezi, care suna cam aşa:

“Bloguiesc. Nu-i spune mamei!”

Deci, în aceste condiţii… în care o triere devine imposibilă… trebuie să fim cu atenţia sporită ce selectăm din această comunicare online. Înapoi nu va da, e limpede. Va merge doar înainte.

By: Alex

Alex — Sun, 06 Jul 2008 21:58:01 +0000

Frumoasă “lecţie” de comunicare pe internet, dragă Romuluss. Aş vrea eu să citească mai mulţi aceste rânduri, mai ales unii care nu vor să înţeleagă rolul acestui mod de comunicare inter-umană. Şi faptul că evoluţia fantastică a modului de relaţionare prin intermediul informaticii, ne obligă să reconsiderăm înţelegerea importanţei internetului în această lume. Căci internetul este, la urma urmei, “după chipul şi asemănarea noastră”, a oamenilor. Putem să facem din ele ceva sublim sau putem să-l facem diabolic. Depinde de noi. Numai de noi!
Am descoperit de puţin timp lumea blogosferei, dar recunosc că m-a fascinat din prima. Atâtea “ferestre” deschise spre lume! Atâţia oameni care te invită ca nişte gazde primitoare, în “casa” lor, oferind fiecare ceea ce are mai bun şi ceea ce doreşte să ofere şi celorlalţi. Chiar dacă nu mereu este aşa şi mai sunt şi destule “alunecări”, voite sau ne-voite. Ar fi bine dacă am înţelege cu toţi ca măcar aici să evităm refularea tuturor mizeriilor din viaţa reală, obişnuită. adică ceea ce trăim pe viu, zi de zi… Nu sunt de acord cu crearea unei lumi virtuale, ruptă de realitatea vie. Dar nici să prelungim la nesfârşit imperfecţiunile realităţii, inclusiv într-un loc de unde putem porni spre o mai bună înţelegere şi reconciliere, cunoaştere şi respect reciproc. Mă rog….aşa cred eu… Nu neapărat corect…
Mi-a placut enorm poza articolului. Omul postmodern, super-informatizat, cu laptopul ajuns o “prelungire” a personalităţii sale complexe, dar preferând cadrul sălbatic al naturii din care se simte făcând parte. Pe de o parte “lumea” creată de el, de mintea lui, pe de altă parte lumea (cosmosul) creată de Dumnezeu, Creatorul a toate. Omul care are atâta nevoie de internet, de comunicarea prin intermdiul acestuia, dar care are atâta nevoie şi de natura pe care Dumnezeu i-a creat-o lui, ca să-i fie casă, mediu…

By: Camix

Camix — Sun, 06 Jul 2008 21:56:09 +0000

E o temă actuală aceasta. Din ce în ce mai actuală.

Mă gândeam la varianta limbajului redus al unei persoane şi incapacitatea de a transmite mesajul. Unii se descurcă foaaarte bine doar cu mimica. Bineînţeles nu merge figura cu orice nivel de mesaj, dar măcar cu cele uşoare.

Dincolo de glumă, e extrem de important ca cei angajaţi într-o comunicare internaută să aibă – pe lângă capacitatea de a comunica şi de a înţelege – şi disponibilitatea de a vedea în interlocutor un egal, nu un inferior. De a vedea un partener de dialog, nu un adversar. De a vedea dialogul ca un drum făcut împreună pentru aflarea adevărului, iar adevărul se poate găsi uneori într-o parte, alteori în cealaltă; un teren de “bătălie” doar cu idei, nu cuvinte şi sentimente. Iar “bătălia” să fie doar o metaforă nu o definiţie exactă.