Societatea contemporana este marcata de o lipsa acuta de respect fata de cel de alături. Obrăznicia a devenit un fel de cod uzual de relaționare, începând de la lipsa de respect pe care ti-o arata angajatorul, pana la atitudinea de persoana ofensata a vânzătoarelor din anumite magazine care se simt deranjate de întrebările tale cu caracter informativ asupra produselor pe care le comercializează.
Arta replicii si conversației agreabile a devenit un capitol al codului bunelor maniere rezervat doar persoanelor cu pretenții academice, specifice înaltei societati. Prin conversația agreabila înțeleg acel tip de conversație in care conlocutorul ne acorda un dialog civilizat lipsit de injurii, atitudini grobiene, atitudini menite sa ne creeze complexe de inferioritate.
Nu cu mult timp in urma am purtat un dialog cu o persoana, care isi sublinia convingerile profunde religioase,
dar care datorita unor viziuni puțin diferite, mi-a comunicat niște apelative injurioase, prin care isi exprima clar punctul de vedere. Desigur când cineva isi afirma convingerile profund religioase implicit isi afirma capacitatea de a purta o conversație agreabila, in care eventualele contradicții de viziuni si le exprima in termeni non injurioși, eventual încercând sa isi explice punctul de vedere intr-o maniera in care interlocutorul sa fie determinat sa accepte acea viziune.
Esența creștinismului se rezuma la dragostea fata de aproapele tău, lucru pe care C.S.Lewis il traducea prin empatie. Empatia este o forma de intuirea a relitatii realizata prin identificare afectiva. Empatia conducând la înțelegerea si respectarea celui de langa tine in maniera in care noi ne dorim sa fim respectați si tratați. Este cea mai înalta forma de respect si înțelegere pe care cineva ne-o poate oferi. De fapt creștinismul implica o relație bidimensionala materializata printr-o corecta raportare la Dumnezeu, raportare realizata prin credința si ascultare, subordonare si prin raportare la cel de langa noi intr-o maniera empatica.
Cele doua planuri implicate sunt bideterminative, primul implicându-l pe cel de-al doilea si reciproc. Lipsa empatiei in relație cu persoana de alături exclude subordonarea fata de Dumnezeu, dar subordonarea fata de Dumnezeu implica adoptarea unei atitudini empatice fata de cel de langa noi.
In alte cuvinte o atitudine de respect manifestata prin politețe si lipsa de expresii injurioase nu tine in speța doar de nivelul de educație, ci de dorința de a respecta pe cel de langa tine, iar un creștinism lipsit de respect schimba dramatic definiția si sensul de statut religios, cele doua contravenind puternic.
