Societatea contemporana este marcata de o lipsa acuta de respect fata de cel de alături. Obrăznicia a devenit un fel de cod uzual de relaționare, începând de la lipsa de respect pe care ti-o arata angajatorul, pana la atitudinea de persoana ofensata a vânzătoarelor din anumite magazine care se simt deranjate de întrebările tale cu caracter informativ asupra produselor pe care le comercializează.
Arta replicii si conversației agreabile a devenit un capitol al codului bunelor maniere rezervat doar persoanelor cu pretenții academice, specifice înaltei societati. Prin conversația agreabila înțeleg acel tip de conversație in care conlocutorul ne acorda un dialog civilizat lipsit de injurii, atitudini grobiene, atitudini menite sa ne creeze complexe de inferioritate.
Nu cu mult timp in urma am purtat un dialog cu o persoana, care isi sublinia convingerile profunde religioase,
dar care datorita unor viziuni puțin diferite, mi-a comunicat niște apelative injurioase, prin care isi exprima clar punctul de vedere. Desigur când cineva isi afirma convingerile profund religioase implicit isi afirma capacitatea de a purta o conversație agreabila, in care eventualele contradicții de viziuni si le exprima in termeni non injurioși, eventual încercând sa isi explice punctul de vedere intr-o maniera in care interlocutorul sa fie determinat sa accepte acea viziune.
Esența creștinismului se rezuma la dragostea fata de aproapele tău, lucru pe care C.S.Lewis il traducea prin empatie. Empatia este o forma de intuirea a relitatii realizata prin identificare afectiva. Empatia conducând la înțelegerea si respectarea celui de langa tine in maniera in care noi ne dorim sa fim respectați si tratați. Este cea mai înalta forma de respect si înțelegere pe care cineva ne-o poate oferi. De fapt creștinismul implica o relație bidimensionala materializata printr-o corecta raportare la Dumnezeu, raportare realizata prin credința si ascultare, subordonare si prin raportare la cel de langa noi intr-o maniera empatica.
Cele doua planuri implicate sunt bideterminative, primul implicându-l pe cel de-al doilea si reciproc. Lipsa empatiei in relație cu persoana de alături exclude subordonarea fata de Dumnezeu, dar subordonarea fata de Dumnezeu implica adoptarea unei atitudini empatice fata de cel de langa noi.
In alte cuvinte o atitudine de respect manifestata prin politețe si lipsa de expresii injurioase nu tine in speța doar de nivelul de educație, ci de dorința de a respecta pe cel de langa tine, iar un creștinism lipsit de respect schimba dramatic definiția si sensul de statut religios, cele doua contravenind puternic.
CiprianS said
Obraznicia a devenit o virtute, o alternativa mai usoara spre dominare, capatuire. Nu cred ca avem cum sa schimbam asta! poate educandu-ne copiii sa fie altfel, cu toate, vorba lui Rousseau – societatea are un cuvant greu de spus.
Tupeul e o decoratie pe pipetii inganfati ai tinerei generatii – si nu numai!
roseinthedesert said
http://www.roseinthedesert.wordpress.com
romuluss said
Ciprians,
din pacate obraznicia a devenit, la noi in tara, o virtute. In timp ce in Anglia la coborarea din autobus, oamenii se adreseaza soferului cu thank you, la noi se adreseaza apelative de cu totul alta natura.
Din pacate schimbarea la noi va avea loc, probabil, foarte tarziu, pentru ca factorii esentiali ai educatiei au fost eliminati, cum ar fi respectul fata de autoritatile din invatamant, interesul fata de cultura, fata de arta si religie. In timp ce in tari ca si Germania, turistii care nu se conformeaza regulilor locale sunt atentionati imediat de localnici, la noi insisi localnicii nu cunosc notiunea de ordine, disciplina si respect.
Alex said
Ce temă actuală! Şi atât de importantă. Anul acesta mi-am propus să abordez problema bunelor maniere în orice împrejurare mi se oferă. Sunt mult prea “neciopliţi” dragii elevi, şi asta de la o vârstă fragedă, pt a mai fi lăsaţi în plata lor. Trebuie cizelaţi câtă vreme se mai poate cizela ceva. A pune accentul aproape exclusiv pe haine (“ţoale” zic ei!!) şi a rămâne la “maniere” de omul cavernelor…. asta e nu doar o greşeală, e un eşec al tuturor celor care ar fi putut să facă ceva.În numele unei libertăţi prost înţelese, copiii şi tinerii de azi sunt lăsaţi ca nişte buruieni. Şi e mare păcat!
Păcat şi că mai sunt destui care nu înţeleg rolul unei educaţii moral-religioase ( nu doar în şcoală, ci şi acasă!). Învăţătura Domnului Iisus tare-i mai sperie pe unii. Mai bine nesimţiţi, nemanieraţi, lipsiţi de principii morale? Nu îi înţeleg pe aceşti oameni.
Disciplină, credinţă, respect, bun simţ, maniere elegante, “7 ani de-acasă”, ordine, morală….Avem cu toţi nevoie de ele!
romuluss said
Draga Alex,
din pacate suntem inconjurati de persoane care nu cunosc deloc notiunea de bun simt, de cod al bunelor maniere. Sigur, tinerii percep viata prin prisma modelelor care li se ofera. Cand am terminat noi liceul, tinerii isi doreau sa devina profesori, ingineri, arhitecti, muzicieni, etc. In prezent modelele s-au schimbat in mod dramatic, tinerii isi doresc sa devina smecheri ca sa castige bani, manelisti sa invarta banii fara ca sa depuna nici un efort in “cariera” lor.
Geniul demonic al societatii postrevolutionare este ca a inlocuit valorile autentice, cu non valori, astfel societatea se indreapta inspre o directie foarte dificila. Cum spunea si Cipri, tupeul e o decoratie pe umerii inganfati ai tinerei generatii, dar nu numai ai tinerei generatii. Am intalnit oameni trecuti de prima si a doua tinerete, care pe langa afirmatiile raspicate de aderenta la crestinism(ceea ce implica aderarea la un standarde moralitate si bun simt), sunt dominati de tupeu, de obraznicie, de cod al proastelor maniere.
Trist, dar foarte real.
roseinthedesert said
din pacate la noi crestinismul lipsit de respect este in floare ……….
romuluss said
Bine ai venit Roseinthedesert,
da, din pacate cultura in care traim isi impune in mod dramatic caracteristicile negative asupra personalitatii tuturor, indiferent ca e vorba de credinciosi sau nu. Cu atat mai mult credinciosii ar trebui sa isi analizeze nu doar convingerile teoretice, dar si faptele aferente.
Cum spui , crestinismul lipsit de respect este in floare, foarte reala afirmatia, dar totodata contradictorie ca si concept, pentru ca convingerile se reflecta in fapte, iar faptele reflecta sistemul de valori. Daca faptele sunt dominate de lipsa de respect, care sunt convingererile pe care functioneaza acele persoane? Nu este oare o autoinselare faptul ca se considera crestini autentici? Interesant nu?
Vasile Ilas said
Codul bunelor maniere
Intelegerea comuna
Extras din DEX online
MANIÉRĂ, maniere
Mod de a se comporta sau de a se prezenta în societate; comportare, ţinută. Codul manierelor elegante = ansamblu de reguli privitoare la buna purtare în societate. Politeţe, amabilitate; bună-cuviinţă. 2. Fel, chip, mod, procedeu; modalitate. De (aşa) (sau de o) manieră… = în (aşa) chip…, în (aşa) mod… 3. Ansamblu de mijloace de expresie şi de procedee care alcătuiesc stilul particular al unui artist. (Peior.) Tendinţă de a repeta, în artă, propriile procedee sau de a imita mecanic procedeele unui maestru. Folosire mecanică a unor procedee stilistice într-o operă literară, din cauza cărora se ajunge la artificialitate.
1) Mod de a se purta; ţinută; comportament; conduită. 2) rar Comportare conform regulilor bunei-cuviinţe; amabilitate; politeţe. 3) Mod de a acţiona pentru atingerea unui anumit scop; modalitate; metodă; procedeu; mijloc.
Sau distinctie dintre bine si rau.
Vasile Ilas said
Cel mai inalt standard al moralitatii
Trebuie sa intelegem in mod clar sensul expresiei „Cel mai inalt standard al moralitatii”.
Cel mai inalt standard al moralitatii este standardul vietii cerute de Dumnezeu – o viata in care atributele divine sunt exprimate in virtutile omenesti – Mat. 5:48.
Cel mai inalt standard al moralitatii este trairea Aceluia – Domnul Isus Cristos ca Mantuitor-Om – a carui viata a fost o compozitie dintre Dumnezeu cu atributele divine si om cu virtutile umane – Luca 1:35.
O traire in care viata umana este umpluta cu viata divina, iar virtutile omenesti sunt intarite si imbogatite de atributele divine este ceea ce noi numim cel mai inalt standard al moralitatii – Luca 6:35; 7:36-50. Dumnezeu este exprimat intr-o traire care este conform celui mai inalt standard al moralitatii – Luca 5:12-16.
Vasile Ilas said
Codul bunelor maniere
Trairea de om-Dumnezeu a Mantuitorului-Om a constituit un prototip; acest prototip este pentru reproducere, pentru productia de serie a omului-Dumnezeu in credinciosi – Luca 1:31-32, 35, 6:35; Rom. 8:29.
Vasile Ilas said
Reproducerea omului-Dumnezeu necesita renasterea noastra din Cristosul pneumatic in duhul nostru si transformarea noastra de catre Cristosul pneumatic in sufletul nostru – Ioan 3:6b; 2 Cor. 3:18; Fil 1:21a.
Vasile Ilas said
Intelegerea comuna
Extras DEX online
MORÁL, -Ă, morali, -e, adj., s.n. I. Adj. 1. Care aparţine moralei, conduitei admise şi practicate într-o societate, care se referă la morală; etic; care este conform cu morala; cinstit, bun; moralicesc. Care conţine o învăţătură; moralizator. 2. Care aparţine psihicului, spiritului, intelectului, care se referă la psihic, spirit sau intelect; spiritual, intelectual. II. S.n. 1. Ansamblul facultăţilor sufleteşti şi spirituale. 2. Stare afectivă, dispoziţie sufletească temporară care priveşte puterea, dorinţa, fermitatea de a suporta pericolele, oboseala, dificultăţile. Curaj, tărie sufletească. Expr. A ridica moralul (cuiva) = a îmbărbăta (pe cineva). A(-i) scădea (cuiva) moralul = a (se) demoraliza, a (se) descuraja.
Vasile Ilas said
VORBIREA
VORBIREA VINE DIN INIMA
“Caci din prisosul inimii vorbeste gura” (Matei 12:34) , a spus Domnul Isus. Vorbirea omului ii reprezinta inima; ea reveleaza ce este acolo. Actiunile cuiva nu dau pe fata intotdeauna persoana, dar cuvantul sau o face adesea. Actiunile pot fi atat de atente incat sa-i induca in eroare pe oameni, dar vorbirea nu este pazita atat de usor asa incat sa se afle sub control perfect. Astfel, vorbirea dezvaluie mei clar ce se afla in mintea persoanei. Din abundenta (prisosul) inimii, din ceea ce este stocat inauntru, gura vorbeste. Daca o minciuna sau inselaciune este exprimata de gura, ea trebuie ca este si in inima. Cand o persoana este tacuta, este greu sa-i cunosti inima. Dar odata ce si-a deschis gura, inima sa este data pe fata. Inainte de a vorbi, nimeni nu-i poate masura duhul. Cand totusi vorbeste, altii ii pot atinge duhul si ii pot discerne conditia inaintea lui Dumnezeu.
Crezand in Domnul (odata ce am crezut in Domnul), trebuie sa invatam din nou cum sa traim si cum sa vorbim. Lucrurile si caile vechi au trecut. Astazi incepem de la capat.
(Extras, Seria noului credincios – Vorbirea – Watchman Nee)
Vasile Ilas said
VORBIREA III
CUM SA VORBIM
Exista cateva pasaje din Biblie care ne invata sa vorbim. Sa privim la ele pe rand:
Fara minciuni
“Voi aveti de tata pe diavolul; si vreti sa impliniti poftele tatalui vostru. El de la inceput a fost ucigas; si nu sta in adevar, pentru ca in el nu este adevar. Ori de cate ori spune o minciuna, vorbeste din ale lui, caci este mincinos si tatal minciunii.” (Ioan 8:44).
SATAN TATAL MINCINOSILOR
Cand Satan vorbeste o minciuna, el vorbeste de la el insusi, caci el este un mincinos. Dar astazi el este mai mult decat un mincinos; el este tatal tuturor mincinosilor. Cat de raspandite sunt minciunile in aceasta lume. Exista tot atatia mincinosi cati supusi are Satan. Ei mint pentru el deoarece el are nevoie de minciuna pentru a-si intemeia imparatia si a tulbura lucrarea lui Dumnezeu. Oricine apartine lui Satan stie cum sa minta si cum sa faca o lucrare mincinoasa.
De indata ce cineva este mantuit, el trebuie sa invete lectia de baza a tratarii cuvintelor sale. El trebuie sa invete sa reziste tuturor minciunilor, fie spuse constient fie inconstient, si el trebuie sa se pazeasca de a spune cuvinte inexacte, cuvinte care sunt fie mai putin, fie mai mult decat adevarul. Minciunile de orice fel trebuie eliminate din mijlocul copiilor lui Dumnezeu. Daca ramane vreo urma, Satan are un teren de atac (temei).
MINCIUNILE FOARTE PREDOMINANTE
Pana ce cineva nu invata cum sa reziste mintirii, el ar putea sa nu fie constient cat de predispus este sa minta. Dar cu cat refuza mai mult sa minta, cu atat de mult descopera cat de usor este pentru el sa o faca. Chiar si gandurile si intentiile inimii sale inclina catre minciuna. Minciunile din lume, ba nu, chiar minciunile din noi sunt cu mult dincolo de imaginatia noastra. Cat de vrednic de plans este ca, pentru multi dintre copiii lui Dumnezeu, o minciuna “ocazionala” pare sa fie indispensabila. Cat de tragic este ca orice minciuna are un loc printre copiii lui Dumnezeu. Nu lamureste suficient de clar si de serios cuvantul Domnului nostru ca toti cei cati mint sunt copiii lui Satan, caci el este tatal tuturor mincinosilor? Ar fi un lucru trist daca aceasta samanta a lui Satan ar ramane inca inradacinata in inimile celor care sunt ai lui Dumnezeu. Asa ca, le spunem noilor credinciosi, nu lasati sa treaca mult timp mai inainte da a va hotari sa tratati cu strictete problema mintirii.
(Extras, Seria noului credincios „Faceti totul spre slava lui Dumnezeu”– Vorbirea – Watchman Nee)
Vasile Ilas said
VORBIREA III’
INTELESUL MINCIUNILOR
O persoana fatarnica este un mincinos. El va spune un lucru o data si alt lucru alta data. El spune “da” acum si “nu” mai tarziu, “corect” acum, si “gresit” mai tarziu. Aceasta arata nu numai o slabiciune a mintii dar arata si ca el este un mincinos.
Minciuna mai inseamna vorbire potrivit cu preferintele noastre personale. Daca spunem numai ceea ce ne place sa spunem si ascundem restul, sau daca spunem numai ceea ce ne serveste interesele si lasam la o parte ceea ce nu ne slujeste, noi spunem minciuni. Cat de adesea noi ascundem intentionat o jumatate de problema. Egoismul nostru ne impinge sa nu spunem partea care este profitabila. Celor care ne displac, le spunem numai ceea ce nu aduce folos, si care chiar le este daunator. Si aceasta este tot minciuna. Multi oameni nu vorbesc potrivit cu ce este adevarat ci potrivit cu placerea sau displacerea lor. Ei vorbesc ceea ce le dicteaza emotiile lor mai degraba decat fapte pure. Ei isi potrivesc cuvintele in armonie cu omul sau lucrurile care le plac sau nu. Astfel de cuvinte sunt bazate pe preferintele personale sau emotii, nu pe fapt sau adevar. Ele ar trebui clasificate ca minciuni. A vorbi fals (neveridic) este pacatos, dar a vorbi intentionat un neadevar este inca si mai pacatos. Dumnezeu condamna aceasta cu toata vehementa. Tinerilor credinciosi trebuie sa li se arate ca ei nu trebuie sa vorbeasca potrivit cu emotia lor ci potrivit cu faptele. Ori tineti tacere ori vorbiti adevarul.
A vorbi potrivit cu ceea ce spera cineva este minciuna. Trebuie sa invatam sa ne disciplinam emotia pana la un asemenea grad incat vorbirea noastra sa nu fie guvernata de interesul nostru sau asteptarile noastre. De multe ori cuvintele articulate nu reprezinta faptele; ele reprezinta mai degraba ceea ce se spera. Oamenii vorbesc de rau pe altii nu pentru ca aceste rele sunt adevarate, ci deoarece acela care vorbeste spera ca este asa. El tanjeste sa-i vada cazand pe fratii si surorile sale in Domnul; atunci el poate spune cu o bucurie rautacioasa ca ei au cazut. Astfel, cuvintele sale exprima ceea ce el doreste ca si cum ar fi un fapt, nu ceea ce este in realitate faptul. Vedeti dificultatea de baza aici? Oamenii vorbesc adesea potrivit cu dorintele din inima lor, potrivit cu ceea ce ei spera.
Injectarea gandului propriu al cuiva este minciuna. De ce se intampla asa ca un cuvant este completamente modificat dupa ce el trece din gura in gura? Deoarece fiecare persoana adauga propriul sau gand in el. In loc de a cauta sa cunoasca faptele, fiecare isi injecteaza idea. Si aceasta tot minciuna trebuie considerata. Tinerii credinciosi trebuie sa invete de la inceput cum sa vorbeasca potrivit cu faptele. Ei nu ar trebui sa isi amestece parerile. Cel putin, ei ar trebui sa arate care este faptul si care este opinia. Este foarte evident ca ceea ce dvs. ganditi despre o persoana si ceea ce este ea de fapt, sunt doua lucruri separate. Cel mult, puteti spune ca faptul este asa si asa, dar acesta este felul cum gandesc eu. Paziti-va ca nu cumva sa va accentuati prea mult gandul si asteptarea incat faptele sa fie schimbate si sa degenereze in minciuna.
O alta minciuna care este destul de precumpanitoare in biserica este vorbirea exagerata. Cat de usor este sa dai un numar inexact si sa folosesti un numar neprecis. Cat de ispititor este sa folosesti cuvinte mari, puternice pentru a mari lucrurile dincolo de adevar. Si aceasta este tot o minciuna; nu este potrivita cu faptul.
Puteti testa conditia de inima a unui frate sau a unei surori spunandu-i ceva si apoi cerandu-i sa spuna mai departe. Aproape imediat veti afla conditia de inima a lui sau a ei inaintea lui Dumnezeu. Unul care se teme de Dumnezeu si care a fost tratat de Dumnezeu nu va indrazni sa vorbeasca neatent; el cunoaste seriozitatea vorbirii si va face tot posibilul sa dea cuvantul mai departe cu exactitate. Dar acela care este indisciplinat va adauga multe din cuvintele lui proprii la ceea ce a auzit si totodata va retine mult din ceea ce ar fi trebuit spus. El este o persoana neatenta, necinstita.
Nimeni care minte nu este calificat sa fie un slujitor al Cuvantului lui Dumnezeu. Numai unul exact in vorbire poate intelege Biblia, caci fiecare iota din Biblie este foarte exacta. Daca noi suntem usuratici, cine stie cate iote si liniute nu omitem?
Umflarea unui numar este o minciuna. Multi sunt atat de obisnuiti sa faca aceasta incat in mod invariabil maresc orice cantitate pe care o ating. De exemplu, noi stim ca nici o cladire de biserica din Shanghai nu poate gazdui mai mult de cinci mii de oameni. Dar la intalnirile de trezire, oamenii vor spune ca au zece sau douazeci de mii in biserica. Chiar daca ocupantii ar sta in picioare, cifra aceasta ar fi mult prea mare pentru orice cladire de biserica din Shanghai. Totusi astfel de laude vin de la crestini, ba nu, de la lucratorii crestini! Acest gen de laudarosie este fara indoiala o minciuna.
Deasemeni, tindem sa marim greselile altora si sa le micsoram pe ale noastre. Aceasta este tot o minciuna.
(Extras, Seria noului credincios „Faceti totul spre slava lui Dumnezeu”– Vorbirea – Watchman Nee)
Rodica Botan said
O masa mare, cu o fata alba apretata…
Si servetelele brodate…o culoare interesanta.
Tacimuri stralucind si farfuriile cu floricele argintii…
O muzica divina…si pahare stravezii…
Si oaspetii…galagiosi si atmosfera calda…
O ciorba aburinda…gata sa te arda…
Toate la locul lor…si toate-s pretioase…
O adunare placuta de persoane zgomotoase…
……………..
Toate…dar poate numai unul…un singur amanunt:
Uitati-va pe masa la apa de baut!
Si dupa aparenta si culoare…potabila nu pare:
Si ce miros scirbos…oh…ce duhoare!!!
………………………..
Ei, cam asa se-ntimpla pe ici si colo, citeodata,
Cind dupa-nchinaciune, iesim afara si deodata,
Vorbirea noastra trece de la placuta la banal…
Si-n loc de apa vie…dam drumul…la canal!
de Rodica Botan
Alex said
Tare frumoasa poezie! Si adevarata…din pacate. Facem din gura chiar o adevarat gura de canalizare!
Vasile Ilas said
VORBIREA IV
ESTE NEVOIE DE DISCIPLINA STRICTA
Nu pot spune ca dupa ce oamenii sunt mantuiti ei au devenit neaparat oameni cinstiti. Dar daca ei vor invata sub disciplina stricta a lui Dumnezeu putem intalni, dupa cinci ani, pe unii care au devenit cinstiti. Poate ca, cuvintele mele suna dur, dar eu le subliniez. Pana ce cineva nu rezista fiecarei minciuni si fiecarui cuvant inexact fara incetare timp de ani de zile, el nu este o persoana onesta. Nimeni care neglijeaza o astfel de disciplina nu se poate macar astepta sa fie cinstit. Este o slabiciune mult prea comuna printre crestini, sa spuna minciuni si sa vorbeasca inexact. Oamenii din lume (odata am fost si noi asa), urmandu-l pe Satan, stiu toti cum sa minta. Cei intelepti dintre ei ca si nerozii stiu cum sa minta. Unii vorbesc pe fata, altii cu dibacie; totusi cu totii spun minciuni. Trebuie sa fim atat de disciplinati inaintea lui Dumnezeu incat sa fim sensibili la minciuni si la un duh de minciuna de indata ce-l intalnim.
Noii credinciosi trebuie sa vada cat de importanta este onestitatea si totusi cat de nenaturala ne este ea. Natura (firea) noastra insasi este necinstita; noi am stiut cum sa mintim din copilarie inca. Ne place sa vorbim dupa preferintele noastre mai degraba decat dupa adevar. Asa ca, asa cum un copil trebuie sa-si invete abecedarul, la fel si noi, copiii lui Dumnezeu trebuie sa incepem de la bun inceput. Altfel, o usoara neatentie (neglijenta) ne va arunca din nou in minciuna sau in vorbire inexacta.
Multi oameni privesc faptul de a spune o minciuna ca pe ceva neinsemnat, dar eu personal o judec ca pe unul din pacatele cele mai negre si mai obisnuite. Daca un nou credincios are acest cusur in vorbirea sa, doua dificultati vor rezulta: 1 – Multa moarte spirituala va fi produsa in biserica, facand cu neputinta ca crestinii sa fie una, iar 2 – Dumnezeu va fi incapabil sa aleaga o astfel de persoana pentru a fi un slujitor al Cuvantului Sau. Cu toate ca cineva poate sa incerce a lectura din Biblie, sa invete pe altii adevarul sau sa predice Cuvantul, el este totusi descalificat sa fie un adevarat slujitor al Cuvantului lui Dumnezeu. A fi un slujitor al Cuvantului lui Dumnezeu necesita ca o persoana sa fie onesta in vorbirea sa.
Prin urmare, invatati sa vorbiti ca inaintea lui Dumnezeu. Vorbiti exact. Evitati toate minciunile. Nu vorbiti potrivit cu preferinta sau opinia dvs. Rezistati absolut oricarei minciuni. Vorbirea ar trebui sa fie obiectiva, nu subiectiva in natura. Ea ar trebui sa fie potrivita cu faptul sau adevarul.
1. Fara cuvinte nefolositoare (vane, desarte, inutile)
Omul bun scoate lucruri bune din vistieria buna a inimii lui; dar omul rau scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui. Va spun ca, in ziua judecatii, oamenii vor da socoteala de orice cuvant nefolositor, pe care-l vor fi rostit. Caci din cuvintele tale vei fi scos fara vina, si din cuvintele tale vei fi scos vinovat.” (Matei 12:35-37)
Versetele 35-37 ar trebui conectate cu versetul 33 care spune: “Ori faceti pomul bun si rodul bun, ori faceti pomul stricat si rodul lui stricat: caci pomul se cunoaste dupa roada” (ASV). Putem vedea cu usurinta aici ca rodul in acest text se refera la cuvinte mai degraba decat la conduita. Daca un om este bun, cuvintele sale vor fi in cel mai sigur mod bune; daca el este rau, atunci nu este nici o indoiala ca, cuvintele lui vor fi rele si ele. Ascultand cuvintele sale, puteti sti ce fel de persoana este el. Daca el seamana cuvinte de vrajba de dimineata pana seara, criticandu-i pe oameni, vorbind calomniator si distructiv si folosind cuvinte murdare, cu siguranta ca el este un pom rau (stricat).
Nu va fi usor pentru un frate sau o sora care vorbeste incontinuu cuvinte rele, critice pacatoase, sa incerce sa-si corecteze formularile. Mai degraba, ar trebui sa i se spuna pe fata ca clevetirea (barfa) de orice fel este lumeasca. Noii credinciosi ar trebui sa stie ca cuvintele lor sunt roadele lor. Unul a carui inima este sfanta va vorbi curat. Unul a carui inima este plina de dragoste nu va articula cuvinte de ura. Prin fructele sale este cunoscut omul.
Nu orice lucru trebuie spus. Desi unele cuvinte ar putea sa fie adevarate, totusi daca ele nu sunt tipul de rod pe care eu vreau sa-l aduc, nu ar trebui sa le repet. Intrebarea care se pune acum nu este daca cuvintele sunt realitate, ci daca eu ar trebui sa le spun. Este o chestiune de cuvinte nefolositoare. Cu toate ca cuvintele sunt adevarate, ele pot fi vorbite in mod desert (zadarnic). Orice spunem trebuie sa fie potrivit cu faptele (realitatea), dar nu toate faptele ar trebui vorbite. Daca faptele constituie cuvinte goale, ele nu ar trebui dezvaluite.
Cuvintele desarte vorbite odata vor fi vorbite din nou: “Si Eu va spun, ca orice cuvant nefolositor pe care oamenii il vor vorbi, vor da socoteala de el in ziua judecatii.” Orice este spus in mod necugetat astazi va fi repetat textual in viitor in ziua judecatii. Fiecare cuvant va fi tinut atunci in socoteala; prin aceste cuvinte o persoana va fi ori justificata ori condamnata. Fie ca copiii lui Dumnezeu sa invete sa se teama de Dumnezeu impotrivindu-se oricaror cuvinte incorecte si vorbind exact (cu acuratete). Orice lucru care nu este folositor pentru altii si pentru mine, sau nu este in legatura cu mine, ar trebui sa nu fie spus.
Nici o persoana disciplinata nu poate avea o limba sloboda. Prin limba unei persoane se poate vedea disciplina sau lipsa ei. O persoana disciplinata de Dumnezeu are si o limba disciplinata. Cine minte, spune cuvinte nefolositoare sau vorbeste neglijent nu este de mult folos in mana lui Dumnezeu. El asteapta judecata viitoare. Asadar, noii credinciosi ar trebui sa invete aceasta lectie. Acel care foloseste cuvinte necurate trebuie sa fie el insusi necurat; cine vorbeste neonest trebuie sa fie o persoana neonesta. Felul de vorbire reveleaza felul de persoana. Prin rodul sau este pomul cunoscut; prin vorbirea sa, persoana se da pe fata (este data pe fata).
2. Fara cuvinte rele
“Nu raspundeti la rau cu rau, nici la ocara cu ocara; dimpotriva, binecuvantati, caci la aceasta ati fost chemati: sa mosteniti binecuvantarea. „Caci cine iubeste viata, si vrea sa vada zile bune, sa-si infraneze limba de la rau, si buzele de la cuvinte inselatoare. Sa se departeze de rau si sa faca binele, sa caute pacea, si s-o urmareasca. Caci ochii Domnului Sunt peste cei neprihaniti, si urechile Lui iau aminte la rugaciunile lor. Dar Fata Domnului este impotriva celor ce fac raul.” 1 Petru 3:9-12).
Un fel de cuvant care nu ar trebui sa iasa niciodata din gura unui crestin sunt cuvintele rele. Cuvintele rele sunt cuvinte de ocara, cuvinte de blestem. Un copil al lui Dumnezeu nu poate intoarce rau pentru rau, sau insulta pentru insulta.
SPUNETI CUVINTE DE BINECUVANTARE
Oamenilor le place sa argumenteze (sa discute, sa se certe). Cand altii vorbesc rau, crestinii folosesc uneori aceleasi cuvinte. Dar Domnul nu intreaba cine a vorbit primul, El intreaba numai daca ai spus lucrul acela. Amintiti-va nu puteti raspunde raului cu rau nici insultei cu insulta. Asa ca, invatati ca in loc de acestea sa spuneti cuvinte de binecuvantare.
CONTROLATI-VA MANIA
Numai omul care isi controleaza (isi tine in frau) mania este in stare sa-si controleze cuvantul inaintea lui Dumnezeu. Daca mania sa nu este controlata, multe cuvinte rele, ba nu, chiar cuvinte josnice, marsave, insultatoare vor iesi din gura sa.
Aceasta nu numai ca-l vor deposeda de binecuvantare inaintea lui Dumnezeu dar va aduce si dezonoare la adresa lui Dumnezeu.
(Extras, Seria noului credincios „Faceti totul spre slava lui Dumnezeu”– Vorbirea – Watchman Nee)
romuluss said
Welcome Rodica
Multumesc pentru versuri, sunt frumoase si exprima multa realitate.
Vasile Ilas said
VORBIREA V
Fara multe cuvinte
In Biblie, Iacov 3 trateaza in special problema vorbirii. Vom alege cateva din aceste versete pentru studiu.
NU MULTI INVATATORI
“Sa nu fiti multi invatatori fratii mei.” (v. 1). Mai poate fi tradus si prin: “Nu fiti invatatorii multora”, sau “Nu fiti invatatori”. De ce spune Scriptura aceasta? “Caci stiti ca vom primi o judecata mai aspra”. Aceia care nu stiu sa-si controleze cuvintele se dau pe fata usor prin ardoarea lor de a fi invatatori. Oriunde merg, ei invata pe altii. Oriunde se afla, ei vorbesc. Ei sunt in stare sa-i invete pe altii in orice imprejurare. Ei invata liber, fara plata. Lor le place sa fie invatatori; ei sunt pasionati de a fi sfatuitori. Oridecateori se afla prin preajma, ei sunt vorbareti. Nu vedeti ca un crestin n-ar trebui sa se abtina doar de a spune minciuni sau a vorbi in mod nefolositor sau cu vorbe rele, dar ca trebuie sa se abtina si de multa vorbire? Nu conteaza ce spune; a vorbi prea mult nu este bine niciodata. Acest lucru il jefuieste de binecuvantarea lui Dumnezeu.
SEMNUL AUTO-CONTROLULUI
“Toti gresim in multe feluri. Daca cineva nu greseste in vorbire este un om desavarsit si poate sa-si tina in frau tot trupul” (pe sine insusi ASV), atarna de faptul daca poate sa-si tina in frau cuvintele. Pentru a vedea daca are roada Duhului in auto-control (Cornilescu: infranarea poftelor), cineva trebuie sa observe numai cum isi controleze cuvintele. Stiti ce este auto-controlul? Adeseori fratii si surorile au o idee gresita despre acest lucru. Ei cred ca auto-controlul ca roada a Duhului inseamna moderatie, calea de mijloc. Nu, auto-controlul, aici, inseamna nimic altceva decat controlul asupra sinelui, tinerea in frau a cuiva insusi.
Cu alte cuvinte, a fi capabil de a se controla pe sine este roada Duhului Sfant. Care este semnul dupa care se poate recunoaste aceasta roada a Duhului Sfant? Iacov ne spune ca daca un om este in stare sa-si tina in frau limba, el poate sa-si tina in frau tot trupul. Un astfel de om are autocontrol. O limba sloboda tradeaza o viata sloboda (dezlegata). Acela care vorbeste nechibzuit duce o viata neglijenta. Prea multa vorba risipeste (imprastie, consuma, uzeaza) pe o persoana. Fie ca tinerii credinciosi sa invete sa-si tina cuvintele in frau.
Vreti ca Dumnezeu in indurarea Lui sa va trateze? Lasati-ma s-o spun: daca El este in stare sa va trateze cuvintele, atunci El a gasit mijlocul de a va trata pe dvs.
Pentru multi oameni, cuvintele lor sunt centrul fiintei lor. Cuvintele le servesc de coloana vertebrala. Disciplinati cuvintele si persoana este disciplinata. Daca chestiunea cuvintelor lor rezista zdrobirii, persoana ramane neschimbata. Pentru a stabili daca cineva are auto-control, nu priviti la aparenta lui exterioara (caci ea poate fi inselatoare); vorbiti cu el numai o jumatate de ora sau cam asa. Apoi veti sti. De indata ce cineva vorbeste, el este cunoscut. Nimic nu reveleaza o persoana decat vorbele sale.
MAREA INFLUENTA A LIMBII
Iacov 3:3 compara limba cu fraul unui cal, versetul 4, cu carma unei corabii, iar versetul 5 cu un foc mic. Asa mica, ca un frau, o carma sau o scanteie, limba poate exercita totusi o mare influenta. Versetul 6 spune mai departe: “Si limba este un foc: lumea nelegiuirilor printre madularele noastre este limba noastra, care intineaza intregul trup, si aprinde roata firii, si este aprinsa de iad” (ASV). Intr-adevar, limba este o lume de nelegiuiri, o lume de a ei. Daca limba unui crestin nu a fost indeosebi tratata, ea va aprinde inca focul iadului si va imprastia moartea pretutindeni.
Cat de serioasa este aceasta: “aprinde roata firii”. Viata este ca o roata care se invarte; limba este ca un foc care aprinde roata. Multe lucrari ale carnii explodeaza in felul acesta. Iritarea omului, mania, carnea sa sunt toate aprinse de limba, iar ea este un foc al iadului. De cate ori explodeaza lucruri din cauza catorva vorbe ale unui copil a lui Dumnezeu. Limba este cu adevarat o lume de nelegiuiri si un foc din iad. Prin urmare, sa ne invatam sa vorbim mai putin. “Cine vorbeste mult, nu se poate sa nu pacatuiasca, dar ce-l ce-si tine buzele este un om chibzuit” (Proverbe 10:19). Cartea Proverbelor ne sfatuieste sa ne abtinem de la multa vorba. Numai nebunii sunt generosi cu cuvintele (vorbesc din belsug). Cu cat o persoana este mai nesabuita, cu atat vorbeste mai mult. Persoanele disciplinate totusi sunt constante si zgarcite cu cuvintele.
RAUL LIMBII
Versetul 7 ne spune ca orice fel de creatura vie a fost imblanzita de neamul omenesc. Versetul 8 continua cu “limba nu poate fi imblanzita de nici un om; este un rau care nu se poate infrana, este plina de o otrava de moarte”. Unele rele pot fi imblanzite, dar raul limbii nu poate fi imblanzit de nici un om. Cat de nebuneste este sa lasi sloboda limba.
DOUA FELURI DE APA
Ceea ce urmeaza este foarte simplu. Nu trebuie sa folosesti aceeasi limba de
o parte pentru a-L lauda pe Dumnezeu si de alta parte sa-i blestemi pe oameni care sunt facuti dupa asemanarea lui Dumnezeu. Cum poti sa binecuvantezi (lauzi) pe de o parte si sa blestemi de alta? Un izvor nu poate da doua feluri de apa; un smochin nu poate sa dea si masline si smochine, si nici apa sarata nu poate da apa dulce. Felul fructului arata felul copacului; natura apei reveleaza natura izvorului. O persoana folosita de Dumnezeu este una care da numai apa dulce, in care nu este nici blestem nici amaraciune.
Dumnezeu m-a eliberat in asa fel incat El a pus un nou izvor in mine. El m-a facut un pom nou. Daca eu as fi un smochin, nu pot sa produc masline. Daca as fi vita, nu voi aduce smochine. Intrucat Dumnezeu a pus o noua viata inauntrul meu, fireste ca voi da apa dulce.
(Extras, Seria noului credincios „Faceti totul spre slava lui Dumnezeu”– Vorbirea – Watchman Nee)
Vasile Ilas said
VORBIREA VI
Cum sa ascultam
Analizand problema vorbirii, trebuie sa dam atentie la ascultare ca si la vorbire.
Rezistati unei urechi setoase (avide)
Pot sa fiu deschis cu dvs.? Daca fratii si surorile ar sti cum sa asculte, biserica ar fi debarasata de multe cuvinte nepotrivite. Motivul pentru care exista atat de multe cuvinte nepotrivite in biserica este ca atat de multi vor sa le auda. De vreme ce exista o astfel de dorinta, exista si o astfel de sursa de alimentare. De ce oamenii au atat de mult criticism distructiv, barfire rautacioasa, vorbire cu doua intelesuri, cuvinte necurate, minciuni si vorbe de cearta? Din cauza ca atat de multi sunt doritori sa asculte. Cat de perfida, perversa si intinata este inima omeneasca care este avida sa auda asemenea cuvinte neziditoare.
Daca copiii lui Dumnezeu ar sti ce fel de cuvinte sa vorbeasca si ce cuvinte sa nu vorbeasca, atunci ei ar sti foarte natural ce sa asculte si ce sa nu asculte. Ceea ce ascultati va tradeaza; da la iveala ce fel de persoana sunteti.
Noii credinciosi ar trebui sa invete sa asculte corect. Daca cineva seamana seminte de cearta si foloseste cuvinte nepotrivite, dvs. nu ar trebui numai sa rezistati ispitei de a face asa si dvs., dar ar trebui totodata sa refuzati sa-l ascultati. Facand astfel, veti pune capat multor pacate si in acelasi timp ii veti ajuta pe ceilalti frati si surori sa reziste si ei. Exista astazi o pofta de a auzi, o pofta de a auzi cuvinte nepotrivite (nelalocul lor). Nici o mirare ca numarul unor asemenea cuvinte rele creste; nici o mirare ca cei care le rostesc se simt incurajati sa o faca. Sa invatam sa ne indepartam in tacere si sa-i lasam singuri pe oameni cand vorbesc asemenea absurditati. Atunci ei vor pierde in curand interesul in astfel de vorbe absurde. Sau, in loc de a pleca de acolo putem marturisi si sa spunem ca, crestinii nu ar trebui sa spuna astfel de lucruri. Sau putem chiar sa ii mustram spunand: “Ce fel de persoana crezi ca sunt? Nu vreau sa aud asemenea prostii”.
Multe dificultati in biserica sunt ca focul iadului care trebuie inabusit imediat ce a inceput. Asemenea dificultati nu ar trebui lasate sa se imprastie. Multe din ele pot fi cauzate prin auzirea gresita. Cu toate ca vorbitorul trebuie sa poarte cea mai mare parte a raspunderii, auzitorul isi are si el partea sa mai mica. Pentru a fi eliberat de patima de a sti lucruri, omul are nevoie sa reziste inclinatiei naturale de a vrea sa auda lucruri. Daca el este capabil sa reziste acestei pofte, el poate stinge multe focuri. Invatati sa spuneti: “Imi pare rau, nu pot sa ascult asemenea cuvinte pentru ca sunt crestin.” Invatati sa taiati aceste vorbe (sa le taiati din scurt). Dar daca ascultati sperand sa aflati mai mult, dvs. nu inabusiti focul ci il starniti; puneti gaz, paie pe el.
(Extras, Seria noului credincios „Faceti totul spre slava lui Dumnezeu”– Vorbirea – Watchman Nee)
Vasile Ilas said
VORBIREA VII
Intoarceti o ureche surda
“Dar eu sunt ca un surd, nu aud; sunt ca un mut care nu deschide gura. Sunt un om care n-aude, si in gura caruia nu este nici o mustrare” (Ps. 38: 13-14 ASV). Cand oamenii vorbesc cuvinte nelalocul lor, fiti ca un surd care nu aude. Lasati-i sa spuna ce la place, dar nu ascultati. Sau, in loc de a fi ca un surd, puteti sa le marturisiti, mustrandu-i chiar, cu spusele: “Cine crezi ca sunt ca sa-mi torni toate aceste prostii? Eu cred ca un crestin nu ar trebui sa spuna niciodata aceste lucruri. Ele nu sunt potrivite pentru un credincios.” Este o mare binecuvantare in a invata sa fii surd si mut, caci vorbitul si ascultatul sunt ispite extraordinare. Fie ca tinerii credinciosi sa stie cum sa biruiasca.
(Extras, Seria noului credincios „Faceti totul spre slava lui Dumnezeu”– Vorbirea – Watchman Nee)
Vasile Ilas said
VORBIREA VIII
Exemplul Domnului
“Cine este orb daca nu robul Meu si surd ca solul Meu pe care-L trimet? Cine este orb ca prietenul lui Dumnezeu si orb ca robul Domnului?” (Isaia 42:19). Acest verset, in contextul capitolului, se refera la Domnul Isus. “Cine este surd ca solul Meu?” arata cum Domnul Isus pe pamant a intors o ureche surda la multe vorbe.
A auzi mai putin din aceste cuvinte necurate si lucruri fara legatura inseamna a avea mai putin necaz. Avem destule probleme ale noastre fara sa mai adaugam neaparat si altele. Cum putem sa alergam in alergarea noastra daca suntem supraincarcati? Sa invatam asadar sa rezistam tentatiei de a auzi. Sa fim la fel de surzi ca Domnul Isus. Omul care este le fel de surd ca Domnul nostru are o cale dreapta.
(Extras, Seria noului credincios „Faceti totul spre slava lui Dumnezeu”– Vorbirea – Watchman Nee)
Vasile Ilas said
VORBIREA IX
Petreceti timp sa invatati
Tinerii credinciosi trebuie sa fie intelepti in ce priveste vorbirea, atat in vorbire cat si in auzire. Fie ca ei sa se teama de Dumnezeu in ceea ce spun si aud. Acesta este un lucru mare; el trebuie invatat cu atentie si rabdare.
Iti ia timp sa iti dezvolti obiceiul de a vorbi exact. Eu nu cred ca putem atinge biruinta in aceasta zona foarte curand dupa ce credem in Domnul. Stiu din experienta ca este destul de dificil sa vorbesti exact (cu grija, atent). O mica neglijenta si un cuvant poate fi spus in mod gresit; chiar si intentia poate fi gresita.
“Pune Doamne, o straja inaintea gurii mele si pazeste usa buzelor mele!” (Ps. 141:3). Cum avem noi nevoie de aceasta rugaciune: “Pune o straja inaintea gurii mele ca sa nu vorbesc neglijent”. Poate ca unii ar trebui sa se roage: “Pune o straja urechilor mele ca sa nu aud orice!” daca asemenea rugaciuni sunt oferite, biserica va fi crutata de multe necazuri; noii credinciosi vor fi in stare sa umble pe drumul cel bun.
Un lucru ma surprinde mult: multi frati si surori asculta fara a se simti inconfortabil. Evident ca ceva este drastic, gresit. Ori de cate ori suntem capabili sa ne imprumutam urechile vorbirii nelalocul ei, ceva nu este in regula cu noi. Daca noi ascultam si acceptam, gresim foarte mult. Asadar, trebuie sa invatam sa ne impotrivim la o astfel de roada intinata si stricata. Ar trebui sa stim ca daca exista vreo otrava printre copiii lui Dumnezeu, ea se va raspandi inevitabil. Ea ii va conduce pe oameni in neevlavie si razvratire.
Fie ca Dumnezeu sa se indure si sa aiba mila de noi. Fie ca El sa dea har tuturor noilor credinciosi ca ei sa invete imediat cum sa vorbeasca si cum sa auda, asa incat sa fie o cale dreapta inaintea lor. Nu este ceva neobisnuit sa-i auzi pe copiii lui Dumnezeu vorbind neglijent, dar este ciudat ca un crestin poate vorbi sau auzi asemenea cuvinte nesocotite fara a fi constient ca ele sunt pacatoase si fara a le condamna. Fie ca un astfel de lucru sa nu se intample noilor credinciosi.
(Extras, Seria noului credincios „Faceti totul spre slava lui Dumnezeu”– Vorbirea – Watchman Nee)
Alex said
Draga Romi,
In Sfânta zi de Craciun, stransi in jurul bradului, cu gândul la Pruncul Sfânt ce s-a nascut pentru noi in pestera din Betleem, sa ne bucuram din toata inima de aceasta Sfanta sarbatoare!
Îţi doresc din suflet un Craciun binecuvantat, cu sanatate, bucurie, fericire, cu pace si lumina in suflet!
La multi ani fericiti!
romuluss said
Multumesc draga Alex,
pentru urari – desi pentru cei mai multi a ramas din sarbatoare doar bradul – e momentul in care Dumnezeu a hotarat sa faca o modificare radicala in omenire impacandu-ne cu El.
Deosebita decizie pe care a facut-o Dumnezeu in Hristos sa ne impace cu El insusi.
La multi ani si tie Alex si multe binecuvantari divine